Probleme calendaristice şi de redare a textului biblic

 

Unde a dispărut a treia noapte? - Probleme calendaristice şi de redare a textului biblic

Cuvântul "sabat" (odihnă) are diferite semnificaţii. Sabatul - în functie de context - poate fi un sabat săptămânal (de ziua a şaptea), poate fi un sabat de sărbătoare anuală, care nu este legat de ziua a şaptea, şi poate fi o referire la ziua sărbătorii lunii noi sau la un an sabatic în care nu se lucra un lot de pământ după al şaselea an.
Legea dată de Dumnezeu prin Moise, cerea ca pe 15 Nisan, prima zi de după Paştele din 14 Nisan, să fie un sabat de sărbătoare:

 "Sărbătoarea Azimilor - Ziua a 15-a a lunii întai, era cea dintâi din cele 7 zile ale azimilor (Ex 23,15; 34,18; Lev 23,6-14; Deut 16,3-8), uneori numită ziua întâi a Paştelor (Ex 45,21). Era un Sabat de sărbătoare, în care trebuia să nu se facă nici o lucrare (Lev 23,6.7; pentru termenul "Sabat", cf. v. 24-32). Acesta nu era un Sabat săptămânal, care să cadă în ziua a şaptea a săptămânii, ci cădea într-o anumită zi a lunii, 15 Nisan, prin urmare într-o zi diferită a săptămânii în fiecare an. Era cel dintâi din 7 sabate ceremoniale legate cu sirul anual de sărbători (vezi datele cu litere cursive din tabelul de la pagina 108), care erau distinct specificate ca fiind "afară de sabatele Domnului" ["afara din Sabatele lui Iehova" - trad. Nitulescu] (Lev 23,38). Aceste zile de odihnă făceau parte din legea ceremonială; deci, spre deosebire, memorialul creaţiei din ziua a 7-a, erau "umbra lucrurilor viitoare" (Col 2,17), tipuri care aveau să fie împlinite în Hristos.

"A doua zi după Sabat - Sabatul de sărbătoare după Paşti - adică la 16 Nisan, venea ceremonia snopului de legănat, roadele cele dintâi ale recoltei de orz. Până nu se făcea ceremonia aceasta era ilegal de a mânca din cerealele noi. Sărbătoarea Azimilor se termina la 21 cu un alt Sabat de sărbătoare (Lev 23,8, vezi vol I p.709)." http://cercetatiscripturile.intercer.net/article.php?id=3191

Anumiţi creştini care nu aveau acces la Vechiul Testament şi trăiau departe de Iudeea, nefiind familiarizaţi cu aceste noţiuni din cărţile Vechiului Legământ, au făcut o confuzie când au citit relatările din evanghelii, neputând face distincţie când anume se vorbeşte de un sabat de ziua a şaptea şi când de un sabat de sărbătoare.

În această conjunctură a neştiinţei, aceşti creştini slabi în cunoştinţe biblice, au tras concluzia că sabatul ce urma imediat după răstignire, a fost un sabat de ziua a şaptea, deşi după cum dovedeşte lucrarea citată "Sărbătoarea Azimilor - Ziua a 15-a a lunii întâi.... era un Sabat de sărbătoare, în care trebuia să nu se facă nici o lucrare (Lev 23,6.7; pentru termenul "Sabat", cf. v. 24-32). Acesta nu era un Sabat săptămânal, care să cadă în ziua a şaptea a săptămânii, ci cădea într-o anumită zi a lunii, 15 Nisan, prin urmare într-o zi diferită a săptămânii în fiecare an. Era cel dintâi din 7 sabate ceremoniale legate cu şirul anual de sărbători..."

Conform profeţiei din Matei 12:40 Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos a prezis că va sta trei zile şi trei nopţi în mormânt:
"Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului." (Mat.12:40)
Însă, dacă socotim ziua morţii ca fiind o zi de vineri, nu sunt decât două nopţi, vineri noapte şi sâmbătă noapte. Unde a dispărut a treia noapte, căci trebuia să existe conform profeţiei?! Soluţia se află ascunsă în problemele calendaristice şi de redare a textului biblic.

În unele traduceri şi interlineare, cum ar fi cel de pe biblehub.com,  Matei 28:1 sună aşa "După sabate, ... înspre întâia după sabate", cuvântul "sabat" fiind aici la plural.

Există şi câteva traduceri care urmează forma de plural, redând "sabate" în loc de "sabat".

Berean Literal Bible

"And after the Sabbaths, it being dawn toward the first day of the week, Mary Magdalene and the other Mary came to see the tomb."

International Standard Version

"After the Sabbaths, around dawn on the first day of the week, Mary Magdalene and the other Mary went to take a look at the burial site."

Young's Literal Version

"And on the eve of the sabbaths, at the dawn, toward the first of the sabbaths, came Mary the Magdalene, and the other Mary, to see the sepulchre,"

Aşadar, festivalul Sărbătorii Azimilor începea la 15 Nisan cu un "prim" sabat de sărbătoare şi se termina la 21 Nisan cu un alt sabat de sărbătoare, al doilea "prim" sabat de sărbătoare conform cu Levitic 23:8, confirmat şi de textul corect din Luca 6.1. Între ele nu erau alte sabate de sărbătoare, doar un sabat de ziua a şaptea.

Dacă nu aveţi o Biblie redată sau tradusă corect peste tot, sigur o să vă încurcaţi.

Numai ca să vedeţi, un exemplu:

Biblia Ortodoxa, Luca 6:1 Într-o sâmbătă, a doua după Paşti, Iisus mergea prin semănături şi ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau.

Biblia Cornilescu, Luca 6:1. Într-o zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau.

În Luca 6:1 textul grec, nu apare cuvântul "grâu" şi apare un termen tehnic, "al doilea prim Sabat", pe care unele manuscrise nu îl conţin, dat fiind că copiştii neânţelegând fraza l-au simplificat la "sabat". Acesta nu este un sabat de ziua a şaptea, în care toate călătoriile erau interzise, ci un sabat de sărbătoare, menţionat în Levitic capitolul 23. Menţiunea aceasta este importantă, pentru a se vedea că într-o săptămână anume, pot fi două sabate, unul de sărbătoare şi unul de ziua a şaptea. În versetul din Luca 6:1 sabatul în cauză era sabatul ce închidea Sărbătoarea Azimelor, al doilea "prim" sabat de sărbătoare. Aceste sărbători erau mumite sabate, deoarece nu se făceau munci în ele, a se vedea şi Ioan 19:31.

 

+++
Chiar şi păgânii ştiau că zilele de sărbătoare la evreii din antichitate erau considerate sabate. În fiecare lună era celebrată sărbătoarea lunii noi la vederea lunii pline:

Psalmii 81

1. (Către mai marele cântăreţilor. De cântat pe ghitit. Un psalm al lui Asaf.) Cântaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!

2. Cântaţi o cântare, sunaţi din tobă, din harpa cea plăcută şi din lăută!
3. Sunaţi din trâmbiţă la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!
4. Căci aceasta este o Lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.  
5. El a rânduit SĂRBĂTOAREA ACEASTA pentru Iosif, când a mers împotriva ţării Egiptului… Atunci am auzit un glas pe care nu l-am cunoscut: -
6. "I-am descărcat povara de pe umăr, şi mâinile lui nu mai ţin coşul.
7. Ai strigat în necaz, şi te-am izbăvit; ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului şi te-am încercat la apele Meriba. - (Oprire)

Există o referinţă antică care arată că evreii aveau un sabat (sau mai multe) în ziua a treizecea:

Horatiu se referă în Satirele sale (I.9. 67-70) la "tricesima sabbata", adică "sabatul din a treizecia (zi)", fiindcă în această zi, seara, era sărbătoarea de lună plină, o zi de sărbătoare la evreii din antichitate, căci începea o lună nouă:
"Horatiu: ‘Fara indoiala nu stiu de ce doresti sa vorbesti in taina cu mine, ziceai’"
"Fuscuc: ‘Imi aduc bine aminte, dar intr-un timp mai bun da-mi voie sa vorbesc: astazi este tricesima sabbata: vrei sa-i ofensam pe evreii circumcisi?’" Quintus Horatius Flaccus, în limba română Horațiu, (n. 8 decembrie 65 î.Hr., Venosa; d. 27 noiembrie 8 î.Hr., Roma) a fost unul dintre cei mai importanți poeți romani din "perioada de aur" a literaturii romane ("Secolul lui Augustus") sau "epoca augustană", cuprinsă între 43 î.Hr. (moartea lui Cicero) și 14 d. Hr. (moartea împăratului Augustus). Numai ca să vedeţi că nu era prost informat.
De remarcat faptul că evreii din antichitate aveau un alt calendar faţă de evreii din timpul nostru care urmează un model acceptat în secolul IV AD.
Mai jos este o schema a primei luni din calendarul ebraic antic. Data de 31 Adar seara spre 1 ziua Nisan este sărbătoarea sabatului lunii noi,  4,11,18 şi 25 sunt sabatele săptămânale, iar 15 şi 21 sunt sabatele anuale de sărbătoare.

1 = Nisan
Primăvară
       5  12  19  26
       6  13  20  27
       7  14  21  28
 1    8  15  22  29
 2    9  16  23  30
 3  10  17  24
 4  11  18  25        sabatele săptămânale

 

 

Datarea lunii Nisan

Data evenimentelor din luna Nisan

 

Cumpărarea mieilor, Paştele - ziua răstignirii, Marea sărbătoare a Azimelor, Snopul (Omerul) de legănat, cele trei zile şi trei nopţi în mormânt

 

 

Imediat după Paştele din 14 nisan, pe 15 nisan începea marea Sărbătoare a Azimelor, concomitent cu coacerea orzului. Când se cocea orzul în Israelul de pe timpul lui Moise? Pe la apropierea mijlocului lunii Nisan apăreau primele spice coapte, care erau adunate şi puse la uscat, pentru a putea fi treierate şi prezentate la Templul din Ierusalim pe 16 Nisan.

Levitic 23:

10. "Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: "Când veţi intra în ţara pe care v-o dau şi când veţi secera semănăturile, să aduceţi preotului un snop, ca pârgă a secerişului vostru.

11. El să legene snopul într-o parte şi într-alta înaintea DOMNULUI, ca să fie primit: preotul să-l legene într-o parte şi într-alta, a doua zi după Sabat"

Deoarece prima dată se coace orzul, este evident că în citatul de mai sus este vorba de orz.

Când este "a doua zi după Sabat"? La ce Sabat se referă? Când anume se făcea acest ritual?

Să citim explicaţia unui evreu din primul secol:

"Moise a mai poruncit ca, anual, în luna Xanthicos, numită de noi Nisan, şi cu care începe anul nostru, în a paisprezecea zi de la începutul lunii, atunci când soarele se află în constelaţia Berbecului - căci în această lună am fost noi sloboziţi din robia egiptenilor, să se aducă aceeaşi jertfă împlinită de noi, aşa cum am mai spus, la părăsirea Egiptului. Această sărbătoare, care la noi se cheamă Paştele, o prăznuim grupaţi în seminţii, fără să lăsăm pentru a doua zi nici măcar o halcă din ce s-a tăiat; în a cincisprezecea zi, Paştile este urmat de Sărbătoarea Azimelor, care durează şapte zile, când nu se mănâncă decât pâine nedospită: în fiecare zi sunt înjunghiaţi câte doi tauri, un berbec şi şapte miei. Aceste prinosuri sunt ardere de tot, la care se adaugă un ţap ca jertfă pentru păcat, spre a servi zilnic la îndestularea preoţilor; în cea de-a doua zi a Sărbătorii Azimelor (aşadar, ziua a şaisprezecea), mâncăm prima parte din recolta nouă (de care nimeni nu s-a mai atins până atunci); ni se pare drept să-l cinstim mai întâi pe Dumnezeu (căruia îi datorăm abundenţa noastră), oferindu-i pârgă de orz, în felul următor: se pune la uscat un snop care apoi se treieră, sunt măcinate boabele, un vas de orz fiind dus la jertfelnicul Domnului; un pumn din el este pus pe altar, iar restul rămâne în seama preoţilor. De aici încolo au voie toţi, de-a valma sau în parte, să-şi strângă recolta. Odată cu pârga cerealelor, se aduce prinos Domnului, pentru arderea de tot, un miel."

Iosif Flaviu (din neam de preoti evrei, care a trait in secolul I AD), Antichitatile Iudaice, Cartea 3, Capitolul 10.

Nota bene: Soarele este în constelația Berbec din 21 martie până pe data de 20 aprilie, deci din relatarea de mai sus, este evident ca evreii de pe timpul lui Iosif Flaviu se luau după soare, pentru a stabili începutul anului nou şi nu după lună. Aşadar 1 Nisan sau anul nou evreiesc antic, începea în noaptea de 20 martie înspre 21 martie (21 martie fiind 1 nisan), exact la echinocţiul de primăvară, iar 14 nisan era în 3 aprilie. Pe 5 aprilie era legănarea omerului de orz la Templul din Ierusalim. În Talmud, se menționează că au existat ani cănd orzul nu a fost încă copt la Paște. Pentru a fi în măsură să aducă Omerul de orz în timp la Templu, au semănat orz asupra unor acoperișuri plate din valea Ierihonului, care ar fi fost gata și apte dupa Jertfa pe Paște. Omerul nu este o cantitate mare de cereale.

Dacă s-ar reintroduce din nou calendarul solar, cel folosit de Moise - descris în Sulurile de la Marea Moartă, s-ar putea evita această oscilaţie a datei Pastelui.

 

Ce omisiune importantă are versiunea Cornilescu şi cea Ortodoxă?

Biblia Ortodoxa, Luca 6:1 Într-o sâmbătă, a doua după Paşti, Iisus mergea prin semănături şi ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau. 

Biblia Cornilescu, Luca 6:1. Într-o zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau.

În Luca 6:1 textul grec, nu apare cuvântul "grâu" şi apare un termen tehnic, "al doilea prim Sabat", pe care unele manuscrise nu îl conţin, dat fiind că copiştii neânţelegând fraza l-au simplificat la "sabat". Acesta nu este un sabat de ziua a şaptea, în care toate călătoriile erau interzise, ci un sabat de sărbătoare, menţionat în Levitic capitolul 23. Menţiunea aceasta este importantă, pentru a se vedea că într-o săptămână anume, pot fi două sabate, unul de sărbătoare şi unul de ziua a şaptea. În versetul din Luca 6:1 sabatul în cauză era sabatul ce închidea Sărbătoarea Azimelor, al doilea "prim" sabat de sărbătoare. Aceste sărbători erau mumite sabate, deoarece nu se făceau lucrări în ele, a se vedea şi Ioan 19:31.

 

12 Abib (12 Nisan), este prima zi din "Săptămâna Patimilor" sau „Săptămâna Întristării”

Marcu 10:32. Ei erau pe drum şi se suiau la Ierusalim; şi Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau tulburaţi şi mergeau îngroziţi după El. Isus a luat iarăşi la El pe cei doisprezece şi a început să le vorbească despre lucrurile care aveau să I se întâmple.

33. "Iată", a zis El, "ne suim la Ierusalim şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte şi-L vor da în mâinile Neamurilor,

34. care îşi vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa şi-L vor omorî; dar, după trei zile, va învia."

Isus le-a zis atunci: "Sufletul Meu este cuprins de o intristare de moarte; ramaneti aici si vegheati impreuna cu Mine." (Mat.26:38)

El le-a zis: "Sufletul Meu este cuprins de o intristare de moarte; ramaneti aici si vegheati!" (Marc.14:34)

Luca 22:39. Dupa ce a iesit afara, S-a dus, ca de obicei, pe Muntele Maslinilor. Ucenicii Lui au mers dupa El.

40. Cand a ajuns la locul acela, le-a zis: "Rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita."

41. Apoi S-a departat de ei ca la o aruncatura de piatra, a ingenuncheat si a inceput sa Se roage,

42. zicand: "Tata, daca voiesti, departeaza paharul acesta de la Mine! Totusi faca-se nu voia Mea, ci a Ta."

43. Atunci I s-a aratat un inger din cer, ca sa-L intareasca.

44. A ajuns intr-un chin ca de moarte si a inceput sa Se roage si mai fierbinte; si sudoarea I se facuse ca niste picaturi mari de sange care cadeau pe pamant.

 

Cum a fost privită ziua morţii Domnului Isus de către unii şi de ce?

 

"Scriind în revista Eternity, editorul ei, Donald Grey Barnhouse, a spus: „Eu personal am sustinut totdeauna ca au fost doua sabate în ultima saptamâna a Domnului nostru - sabatul de sâmbata si sabatul de Paste, cel din urma fiind joi. Ei s-au grabit sa-I ia jos trupul dupa o crucificare care a avut loc miercuri, si El a stat trei zile si trei nopti (cel putin 72 de ore) în mormânt". El citeaza dovezi din sulurile de la Marea Moarta care ar plasa Ultima Cina în ziua de marti, si citeaza dintr-un ziar romano-catolic publicat în Franta ca „o veche traditie crestina, atestata de Didascalia Apostolorum, ca si de Epiphanius si Victorinus din Pettau (care a murit în anul 304), arata seara de marti ca data a Ultimei Cine si prescrie un post pentru ziua de miercuri în vederea comemorarii arestarii lui Cristos".2

Desi sustine cu tarie o crucificare care a avut loc în ziua de vineri, The Catholic Encyclopedia spune ca nu toti învatatii au crezut astfel. Epiphanius, Lactantius, Wescott, Cassiodorus si Grigore din Tours sunt mentionati respingând vinerea ca zi a crucificarii.3

În cartea sa Bible Questions Answered (Raspunsuri la întrebari din Biblie), W. L. Pettingill da aceasta întrebare si raspuns: "În ce zi a saptamânii a fost Domnul nostru crucificat? Noua ni se pare perfect evident ca miercuri a avut loc crucificarea".4

Dake's Annotated Reference Bible spune într-o nota pe marginea pasajului din Matei 12:40: „Cristos a fost mort timp de trei zile pline si de trei nopti pline. A fost pus în mormânt miercuri chiar înaintea asfintitului si a înviat la sfârsitul zilei de sâmbata la asfintitul soarelui... Nicaieri nu se afirma ca a fost înmormântat vineri la asfintit. Aceasta ar face ca El sa stea în mormânt doar o zi si o noapte, dovedind ca propriile Lui cuvinte sunt neadevarate".5

Citatele prezentate aici care provin de la diferiti oameni ai lui Dumnezeu sunt semnificative în mod special, deoarece aceasta credinta nu era numai pozitia general acceptata a diverselor organizatii bisericesti la care erau afiliati acestia. În astfel de cazuri, oamenii vorbesc din proprie convingere si nu din interes sau comoditate. Acesta a fost cazul lui R. A. Torrey, cunoscut evanghelist si decan de institut biblic, ale carui cuvinte (scrise în 1907) rezuma bine pozitia pe care am prezentat-o aici:

„Potrivit traditiei comun acceptate a Bisericii, Isus a fost crucificat vineri... si a înviat dintre cei morti foarte devreme în dimineata duminicii urmatoare. Multi cititori ai Bibliei sunt nedumeriti sa afle cum poate fi înteles intervalul dintre vineri dupa-amiaza târziu si duminica dimineata devreme ca este de trei zile si trei nopti. Pare mai degraba sa fie doua nopti, o zi si o parte foarte mica dintr-o alta zi.

Solutia pentru aceasta dificultate evidenta, propusa de multi comentatori, este ca „o zi si o noapte" este pur si simplu un alt mod de a spune ,o zi' si ca evreii din antichitate socoteau o fractiune dintr-o zi ca o zi întreaga... Sunt multe persoane pe care aceasta solutie nu le satisface pe deplin, si cel ce scrie aceste cuvinte e liber sa marturiseasca faptul ca nici pe el nu-l satisface deloc. Mie mi se pare a fi un paliativ... Biblia nu spune nicaieri, nici nu implica faptul ca Isus a fost crucificat si a murit vineri. S-a spus ca Isus a fost crucificat în ,ziua dinaintea sabatului'... Ei bine, Biblia nu ne lasa sa speculam privitor la care zi de sabat este vorba în acest caz... nu era ziua dinaintea sabatului saptamânal (adica, vineri), ci era ziua dinaintea sabatului Pastelui, care cadea anul acela în ziua de joi - ceea ce înseamna ca ziua în care a fost crucificat Isus Cristos a fost miercuri. Ioan face limpede ca buna ziua lucrul acesta.

Isus a fost înmormântat chiar în preajma asfintitului în ziua de miercuri. Dupa saptezeci si doua de ore... El a înviat din mormânt. Când femeile au vizitat mormântul chiar înaintea zorilor dimineata, ele au gasit ca mormântul era deja gol.

Nu exista absolut nimic în favoarea crucificarii în ziua de vineri, ci totul din Scriptura se armonizeaza perfect cu crucificarea de miercuri. Este remarcabil sa vedem cât de multe pasaje profetice si prefigurative din Vechiul Testament sunt împlinite, si câte discrepante aparente din relatarile evangheliilor sunt rezolvate atunci când ajungem sa întelegem ca Isus a murit miercuri, si nu vineri".6"

Sursa: Religia Tainică a Babilonului (carte scrisă de Ralph Edward Woodrow)

 

Dacă existau două sabate în săptămâna răstignirii, putem reconstitui firul evenimentelor pe zile:

Vineri 10 Nisan - cumpărarea mieilor de Paşte, a se vedea Exodul 12:3-6

Sâmbătă 11 Nisan - Sabatul săptămânal

Duminică 12 Nisan – a doua zi înainte de Paşte, a se vedea Matei 26:2, Marcu 14:1

Luni 13 Nisan - prima zi înainte de Paşte, a se vedea Matei 26:2, Marcu 14:1

Marţi 14 Nisan - este ziua când o parte din popor şi ucenicii Domnului şi Mântuitorul nostru Isus Christos pregătesc Paştele; între calendarul folosit de ei şi cel preoţesc era un decalaj de o zi 

Miercuri 15 Nisan - este ziua răstignirii, era ziua pregătirii mielului de Paşte după oficialii de la Templu, care îl considerau 14 Nisan; nu sabatul se pregătea, ci Paştele, adică mielul pascal după cum scrie clar în Ioan 19:14

Joi 16 Nisan - este primul "prim" sabat din ciclul Sărbătorii Azimelor, Sabatul cel mare din Ioan 19:31, a se vedea Levitic 23:5-7, în care se scrie clar că nu se făcea nici o lucrare de slugă

Vineri 17 Nisan - este ziua ceremonialului de la Templu, când se legăna omerul de orz din snopul uscat şi treierat

Sâmbătă 18 Nisan - este sabatul săptămânal

Duminică 19 Nisan - este ziua în care femeile credincioase au vizitat mormântul şi l-au găsit gol

Aşa s-a împlinit profeţia Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos, despre cele trei zile şi trei nopţi, cât trebuia să stea în inima pământului (Matei 12:40, Matei 27:63).

 

 

 

 

 

 

Zile Dum Luni Mar Mie Joi Vin Sâm

Nisan, prima lună a anului biblic, Luna Spicelor de orz: Exod 12:2 Anotimp Primăvara, Semn Constelaţia Berbecului: Gene 1:14, Exod 13:4        5  12  19  26        6  13  20  27        7  14  21  28  1    8  15  22  29  2    9  16  23  30  3  10  17  24  4  11  18  25