ESTE OARE GENERAŢIA NOASTRĂ LA SFÂRŞITUL CURSUL TIMPULUI ACESTUI SISTEM?
A calcula anii generaţiilor nu este un păcat. Însă nu este nici o sarcină uşoară. Necesită anumite cercetări exacte.
“Adu-ţi aminte de zilele din vechime,
socoteşte anii, vârstă de oameni după vârstă
de oameni, întreabă pe tatăl tău, şi te va
învăţa, pe bătrânii tăi, şi îţi vor spune.”
Moise – Robul lui Dumnezeu
Deuteronomul 32:7
Biblia descrie trecutul, prezentul şi viitorul, arătând şi timpul cronologic în care suntem. Noi suntem în “Timpul Sfârşitului” acestui sistem de lucruri (Matei 24:14).
Cronologia Biblică trebuie calculată conform Textului Masoretic (ebraic) sau conform Textului Septuagintei (traducerii greceşti)?
Între textul ebraic şi cel grec al Vechiului Testament este o diferenţă considerabilă de ani.
Septuaginta, o versiune inspirată?
Anumiţi comentatori ai acestei traduceri, bazându-se pe anumite tradiţii considerau că traducerea Septuagintei a fost inspirată şi este atât de exact redată ca şi o profeţie:
CHIRIL DE IERUSALIM, 313-386 AD, Cateheze mistagogice IV, 34. Scria astfel:
“Când traducătorii de la Ierusalim au ajuns la Alexandria, Ptolemeu, dorind să se asigure de caracterul divin al cărților Sfintei Scripturi și deoarece se temea că trimișii se vor consulta între ei, a prevăzut pentru fiecare interpret, pe insula Pharos, lângă Alexandria, căsuțe private și le-a prescris să facă traducerea tutror cărților, fiecare în parte. Lucrarea a fost gata în 72 de zile. Apoi, toate traducerile făcute separat de fiecare în căsuța lui și fără a exista nicio consultație între savanți, le-a întrunit și au constatat că toate erau în acord nu doar în gândire, ci chiar și în idei și expresii. Lucrul acesta atestă că nu este vorba despre rodul ingeniozității sau al creației unei înțelepciuni umane; traducerea Scripturilor divine dictate de Duhul Sfânt îl avea ca inspirator tot pe Duhul Sfânt.”
La fel de entuziasmat a fost şi CLEMENT DE ALEXANDRIA, 150-216 AD, Stromate I, 148, scriind următorele:
“Scripturile, Legea și Profeții, au fost traduse, după cum se spune, din ebraică în grecește sub domnia regelui Ptolemeu, fiul lui Lagos, sau după unii, sub Ptolemeu supranumit Philadelphus. Demetrius de Phalere a depus mult zel în realizarea acestei lucrări și a ținut să asigure exactitatea traducerii. Deoarece macedonienii erau încă stăpâni în Asia, regele lor, dorind cu orice preț să îmbogățească cu tot felul de cărți biblioteca pe care a fondat-o la Alexandria, a cerut și evreilor din Ierusalim să traducă și ei cărțile lor profetice în grecește. Aceștia, i-au trimis LXX (70) de învățați aleși dintre cei mai înțelepți, oameni experți în Scriptură și cunoscători de limbă greacă, iar cu ei au trimis și cărțile sfinte. Fiecare dintre ei a tradus la rândul lui fiecare carte profetică, iar când au fost comparate toate traducerile s-a constatat un acord perfect, nu doar în expresiile utilizate, dar și în gândire: era un plan divin destinat urechilor grecilor. Nimic nu este surprinzător atunci când înspirația lui Dumnezeu, care a inspirat deja profețiile, să împlinească traducerea lor tot ca un fel de profeție în grecește.”
Însă traducătorul Bibliei Vulgata, IERONIM, 347 – 419 AD, el însuşi un expert în chestiuni de traducere, refuză această interpretare în Praef. in Pent. (PL 28, 150-152):
“Nu știu care mincinos a construit fără jenă cele 70 de celule din Alexandria unde, în ciuda faptului că erau separați, cei LXX (70) ar fi scris un text identic, pe când Ariste, garda de corp a lui Ptolemeu despre care este vorba, și mult mai târziu Flavius Iosif, nu au pomenit nimic despre așa ceva, ci au scris doar că, întruniți într-un singur palat, traducătorii au convenit, însă nu au profețit. Un lucru este să fii profet și alta e sa fii interpret... Nu-i condamn pe cei LXX (70), nu le fac niciun reproș, însă îi prefer mai întâi de toate pe Apostoli. Prin glasul celor din urmă mi-a fost anunțat Christos și-i văd deja înaintea profeților în lista charismelor spirituale, unde interpreții vin aproape pe ultima treaptă.”
Obiecţia lui Ieronim este una sănătoasă, însă cei care s-au lăsat seduşi de anumite tradiţii despre Septuaginta, nu şi-au dat seama de consecinţele argumentării lor. Privind tabelul de mai jos, această traducere nu numai că nu este inspirată, ci este de-a dreptul periculoasă prin jongleriile pe care le propune, fie prin traducătorii ei, fie prin versiunea pe care ei au tradus-o.
Vârsta oamenilor menţionaţi în textul ebraic şi în versiunea Septuaginta:
Matusalem 969 969
Iared 962 962
Noe 950 950
Adam 930 930
Set 912 912
Cainan 910 910
Enos 905 905
Mahalaleel 895 895
Lameh 777 753
Sem 600 600
Eber 464 404
Cainan — 460
Arpaxad 438 465
Salah 433 466
Enoh 365 365
Peleg 239 339
Reu 239 339
Serug 230 330
Iov 210? 210?
Terah 205 205
Isaac 180 180
Avraam 175 175
Nahor 148 304
Iacob 147 147
Esau 147? 147?
Ismael 137 137
Levi 137 137
Amram 137 137
Kohath 133 133
Laban 130+ 130+
Debora 130+ 130+
Sara 127 127
Miriam 125+ 125+
Aaron 123 123
Rebecca 120+ 120+
Moise 120 120
Iosif 110 110
Iosua Navi 110 110
Aceste diferenţe nu pot fi cauza unei erori de copiere, ci schimbarea intenţionată a cifrelor documentelor. Cineva a dorit neapărat şi intenţionat să creeeze un altfel de document, o altă versiune a Torei. Şi din păcate nu s-au oprit numai la schimbarea cifrelor.
---
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu