Ziua morţii Domnului Isus: De ce Miercurea?

 

Cum a fost privită ziua morţii Domnului Isus de către unii şi de ce?

 

"Scriind în revista Eternity, editorul ei, Donald Grey Barnhouse, a spus: „Eu personal am sustinut totdeauna ca au fost doua sabate în ultima saptamâna a Domnului nostru - sabatul de sâmbata si sabatul de Paste, cel din urma fiind joi. Ei s-au grabit sa-I ia jos trupul dupa o crucificare care a avut loc miercuri, si El a stat trei zile si trei nopti (cel putin 72 de ore) în mormânt". El citeaza dovezi din sulurile de la Marea Moarta care ar plasa Ultima Cina în ziua de marti, si citeaza dintr-un ziar romano-catolic publicat în Franta ca „o veche traditie crestina, atestata de Didascalia Apostolorum, ca si de Epiphanius si Victorinus din Pettau (care a murit în anul 304), arata seara de marti ca data a Ultimei Cine si prescrie un post pentru ziua de miercuri în vederea comemorarii arestarii lui Cristos".2

Desi sustine cu tarie o crucificare care a avut loc în ziua de vineri, The Catholic Encyclopedia spune ca nu toti învatatii au crezut astfel. Epiphanius, Lactantius, Wescott, Cassiodorus si Grigore din Tours sunt mentionati respingând vinerea ca zi a crucificarii.3

În cartea sa Bible Questions Answered (Raspunsuri la întrebari din Biblie), W. L. Pettingill da aceasta întrebare si raspuns: "În ce zi a saptamânii a fost Domnul nostru crucificat? Noua ni se pare perfect evident ca miercuri a avut loc crucificarea".4

Dake's Annotated Reference Bible spune într-o nota pe marginea pasajului din Matei 12:40: „Cristos a fost mort timp de trei zile pline si de trei nopti pline. A fost pus în mormânt miercuri chiar înaintea asfintitului si a înviat la sfârsitul zilei de sâmbata la asfintitul soarelui... Nicaieri nu se afirma ca a fost înmormântat vineri la asfintit. Aceasta ar face ca El sa stea în mormânt doar o zi si o noapte, dovedind ca propriile Lui cuvinte sunt neadevarate".5

Citatele prezentate aici care provin de la diferiti oameni ai lui Dumnezeu sunt semnificative în mod special, deoarece aceasta credinta nu era numai pozitia general acceptata a diverselor organizatii bisericesti la care erau afiliati acestia. În astfel de cazuri, oamenii vorbesc din proprie convingere si nu din interes sau comoditate. Acesta a fost cazul lui R. A. Torrey, cunoscut evanghelist si decan de institut biblic, ale carui cuvinte (scrise în 1907) rezuma bine pozitia pe care am prezentat-o aici:

„Potrivit traditiei comun acceptate a Bisericii, Isus a fost crucificat vineri... si a înviat dintre cei morti foarte devreme în dimineata duminicii urmatoare. Multi cititori ai Bibliei sunt nedumeriti sa afle cum poate fi înteles intervalul dintre vineri dupa-amiaza târziu si duminica dimineata devreme ca este de trei zile si trei nopti. Pare mai degraba sa fie doua nopti, o zi si o parte foarte mica dintr-o alta zi.

Solutia pentru aceasta dificultate evidenta, propusa de multi comentatori, este ca „o zi si o noapte" este pur si simplu un alt mod de a spune ,o zi' si ca evreii din antichitate socoteau o fractiune dintr-o zi ca o zi întreaga... Sunt multe persoane pe care aceasta solutie nu le satisface pe deplin, si cel ce scrie aceste cuvinte e liber sa marturiseasca faptul ca nici pe el nu-l satisface deloc. Mie mi se pare a fi un paliativ... Biblia nu spune nicaieri, nici nu implica faptul ca Isus a fost crucificat si a murit vineri. S-a spus ca Isus a fost crucificat în ,ziua dinaintea sabatului'... Ei bine, Biblia nu ne lasa sa speculam privitor la care zi de sabat este vorba în acest caz... nu era ziua dinaintea sabatului saptamânal (adica, vineri), ci era ziua dinaintea sabatului Pastelui, care cadea anul acela în ziua de joi - ceea ce înseamna ca ziua în care a fost crucificat Isus Cristos a fost miercuri. Ioan face limpede ca buna ziua lucrul acesta.

Isus a fost înmormântat chiar în preajma asfintitului în ziua de miercuri. Dupa saptezeci si doua de ore... El a înviat din mormânt. Când femeile au vizitat mormântul chiar înaintea zorilor dimineata, ele au gasit ca mormântul era deja gol.

Nu exista absolut nimic în favoarea crucificarii în ziua de vineri, ci totul din Scriptura se armonizeaza perfect cu crucificarea de miercuri. Este remarcabil sa vedem cât de multe pasaje profetice si prefigurative din Vechiul Testament sunt împlinite, si câte discrepante aparente din relatarile evangheliilor sunt rezolvate atunci când ajungem sa întelegem ca Isus a murit miercuri, si nu vineri".6"

Sursa: Religia Tainica a Babilonului (carte scrisă de Ralph Edward Woodrow)

 

A murit Fiul lui Dumnezeu într-o zi de vineri?

 

Unii cred că Domnul Isus a murit într-o zi de miercuri, alţii cred că a murit într-o zi de joi, iar alţii că a murit într-o zi de vineri.

Deoarece sunt mai multe păreri despre ziua în care a murit Domnul Isus Christos, trebuie să tragem o concluzie biblică. Şi concluzia asta se trage analizând versetele în cauză, în raport contextual din textul ebraic şi grec, care primează faţă de textul românesc. Un verset poate deschide mai bine înţelesul altui verset, completând un amănunt pe care un verset nu îl are. E un fel de "puzzle biblic". Vechiul Testament nu poate fi exclus, din contră, el trebuie adus ca mărturie. Numai datorită menţionărilor din Vechiul Testament, putem înţelege evenimentele din luna Nisan:

- Când era cumpărarea mielilor de un an, pe data de 10 Nisan?

- De ce se făcea sacrificarea mieilor de Paşte, pe data de 14 Nisan?

- Ce începea în prima zi a sărbătorii Azimelor pe 15 Nisan?

- Ce evenimente erau în timpul sărbătorii Azimelor, care ţinea de la 15 Nisan la 21 Nisan şi ce se făcea în acest timp?

- Cum se celebra ceremonialul legănării omerului de orz pe 16 Nisan?

- Ce se făcea în ultima zi de sărbătoare pe 21 Nisan?

 

Când ar trebui să fie 1 Abib/Nisan conform Calendarului Ebraic Biblic?

 

Calendarul Bibliei este făcut de Dumnezeu. El a ales câte ceasuri să aibă o zi, câte zile să aibă o săptămână şi câte luni să aibă anul. Tot El a ales care va fi prima lună a anului.

Există în istorie dovezi clare că anul nou la evreii din vechime începea după echinocţiul de primăvară:

„Moise a calculat prima lună de la începutul echinocțiului de primăvară,” - scris în Viaţa Lui Moise, Cartea II XLI, 222, de Philon Alexandrinul, filozof evreu, pe numele real Yedidia Ha'alexandroni. Omul acesta, care e considerat un mare filozof, istoric şi învăţat evreu, a trăit între 15/10 î.Hr. - d. c. 54 d.Hr, deci a fost contemporan cu Domnul Isus şi apostolii săi.

„pentru evrei, prima lună a fost după echinocțiul (de primăvară)” - scris de Eusebiu de Cezareea, Istoria ecclesistică, VII, 32. Omul acesta, care e considerat un mare istoric, teolog şi biblist, a trăit între 265 d.Hr. Cezareea Maritima – mai 339 d.Hr.

"Moise a mai poruncit ca, anual, în luna Xanthicos, numită de noi Nisan, şi cu care începe anul nostru, în a paisprezecea zi de la începutul lunii, atunci când soarele se află în constelaţia Berbecului - căci în această lună am fost noi sloboziţi din robia egiptenilor, să se aducă aceeaşi jertfă împlinită de noi, aşa cum am mai spus, la părăsirea Egiptului.” – scris de Iosif Flaviu, din neam de preoti evrei, care a trait in secolul I AD), Antichitatile Iudaice, Cartea 3, Capitolul 10. Omul acesta a trăit între 37 e.n., Ierusalim – d. cca. 100, Roma. A fost contemporan cu Domnul Isus şi apostolii săi.

 

În anul curent (2023) Soarele este în Constelația Berbec din 21 martie până pe data de 20 aprilie. Deci luna Abib/Nisan începe pe 21 martie, după echinocţiul de primăvară din 20 martie, 21 martie fiind 1 Abib/Nisan, după calendarul lui Dumnezeu. Aşadar, ca să aflăm data exactă a Paştelui ebraic, trebuie să calculăm 14 zile după echinocţiul de primăvară. Dacă toţi s-ar ţine de acest calendar, ar putea evita diferenţele dintre evrei, catolici şi ortodocşi, cu privire la Paşte.

Toţi aceşti trei oameni, doi evrei şi un grec, au fost istorici renumiţi, deci oameni care se ocupă cu istoria. Nu putem spune că ce au scris au scos din burtă.

DEX: ECHINÓCȚIU ~i n. Fiecare dintre cele două date ale anului, când ziua este egală cu noaptea. Echinocțiu de primăvară. Echinocțiu de toamnă. [Sil. e-chi-noc-țiu] /<lat. aequinoctium, fr. Équinoxe

În anul curent, echinocţiul de primăvară este pe 20 martie, iar cel de toamnă pe 23 septembrie.

 

Acest calendar al evreilor din vechime, din timpul biblic, a fost redescoperit în cărţile Sulurilor de la Marea Moartă (în două cărţi), în care ni se dau detalii importante despre construcţia anotimpurilor, săptămânilor şi lunilor anului.

Fiind comparat cu datele care ni se dau în Biblie este perfect compatibil, iar anumite detalii ale calendarului sunt confirmate de poetul latin Horatiu, care se referă în Satirele sale (I.9. 67-70) la "tricesima sabbata", adică "sabatul din a treizecia (zi)". Existau patru asemenea sabate care cădeau pe ziua a treizecea a unor luni, care erau sabate saptămânale. 

 
"Horatiu: ‘Fara indoiala nu stiu de ce doresti sa vorbesti in taina cu mine, ziceai’"
"Fuscuc: ‘Imi aduc bine aminte, dar intr-un timp mai bun da-mi voie sa vorbesc: astazi este tricesima sabbata: vrei sa-i ofensam pe evreii circumcisi?’"

Quintus Horatius Flaccus, în limba română Horațiu, (n. 8 decembrie 65 î.Hr., Venosa; d. 27 noiembrie 8 î.Hr., Roma) a fost unul dintre cei mai importanți poeți romani din "perioada de aur" a literaturii romane ("Secolul lui Augustus") sau "epoca augustană", cuprinsă între 43 î.Hr. (moartea lui Cicero) și 14 d. Hr. (moartea împăratului Augustus). Numai ca să vedeţi că Horaţiu n-a fost prost informat: calendarul nu era al „esenienilor”, ci al „evreilor circumcişi”, de la care mai apoi l-au preluat şi cei din comunitatea Qumran, de lângă Marea Moartă.

 

Anotimp primăvara

Luna 1 = Nisan

 

       5  12  19  26

       6  13  20  27

       7  14  21  28

 1    8  15  22  29

 2    9  16  23  30

 3  10  17  24  

 4  11  18  25               

 

Zilele lunii întâi Abib/Nisan în raport cu luna Martie (21-31) – Aprilie (1-19 (2023)

 

            5/26  12/2  19/  9  26/16 (prima zi, duminica)
            6/27  13/3  20/10  27/17 (a doua zi, luni)
            7/28  14/4  21/11  28/18 (a treia zi, marţi)
 1/22    8/29  15/5  22/12  29/19 (a patra zi, miercuri)
 2/23    9/30  16/6  23/12  30/20 (a cincia zi, joi)
 3/24  10/31  17/7  24/14            (a şasea zi, vineri)
 4/25  11/01  18/8  25/15            (a şaptea zi, sâmbăta)   

 

Comparaţi cu atenţie un verset cu altul, de preferinţă după textul ebraic sau grec

 

O comparaţie atentă a pasajului din Marcu 16:1 cu cel din Luca 23:56 aduce o dovadă clară că în "săptămâna patimilor" au existat de fapt două sabate – cu o zi obişnuită între cele două sabate, aspecte de care Biserica Catolică care a lansat ideea crucificării pe ziua de vineri, nu ţine cont...

Marcu 16:1 spune: „Si când a trecut Sabatul (cel mare în Ev. după Ioan), Maria Magdalena şi Maria, mama lui lacov, şi Salome, au cumpărat mirodenii ca să vină şi să-L ungă".

Aici "sabatul" este "sabbatou" (substantiv, genitiv, neutru, singular).

Acest verset afirmă clar că după acest Sabat au cumpărat aceste femei mirodeniile.

Luca 23:56 afirmă că ele au pregătit mirodeniile, şi după ce le-au pregătit s-au odihnit în ziua de sabat - aici fiind vorba de sabatul zilei a şaptea din 18 Nisan: „Şi ele s-au întors şi au pregătit mirodenii şi uleiuri mirositoare; şi s-au odihnit în ziua de sabat după poruncă".

Aici "sabatul" este "sabbaton" (substantiv, acuzativ, neutru, singular).

Unul dintre versete spune că femeile au cumpărat mirodeniile după ziua de sabat; celălalt verset spune că ele au pregătit mirodeniile înaintea zilei de sabat. Deoarece acest aspect nu se putea întâmpla în cazul unui singur sabat, dovada în favoarea a doua zile de sabat în acea săptămână este certă.

Mai mult chiar, faptul că exita mai mult decât un simplu sabat, o spun evangheliştii Luca şi Matei.

Luca 24:1 Iar în ziua întâi de la sabate [1], dis-de-dimineaţă, ele au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră.

[1] În greacă aici este „sabbatōn” (σαββάτων): Substantiv, genitiv, neutru, plural. Pluralul din această propoziţie crează anumită confuzie, însă având în vedere evenimentele ce au avut loc în acea săptămână, care a trecut, el poate fi înţeles, în acea săptămână fiind două sabate, unul mare în 15 Nisan, ce era un sabat de sărbătoare (praznic) şi unul mic, cel săptămânal, de ziua a şaptea, pe 18 Nisan.

Matei 28:1 Iar târziu, după acele sabate [1a], pe când se lăsa spre întâia zi a celorlalte sabate [1b], Maria Magdalena şi cealaltă Maria au venit să vadă cavoul.

[1] În greacă este „sabbatōn” (σαββάτων) în ambele cazuri: Substantiv, genitiv, neutru, plural.

Formularea este clară, deoarece în timpul sărbătorii Azimelor, care ţinea şapte zile între 15 şi 21 Nisan, existau două sabate de sărbătoare (praznice) (în 15 şi 21 Nisan) şi două sabate obişnuite de ziua a şaptea (18 şi 25 Nisan), în săptămânile în cauză. Din păcate oficialii de la Templu, au modificat acest calendar cu o zi, de aceea, au rămas în urmă cu o zi la sacrificarea mieilor şi nu au mâncat mielul de Paşte în ziua în care l-au mâncat Domnul Isus şi apostolii:

"Au adus pe Isus de la Caiafa in odaia de judecata: era dimineata. Ei n-au intrat in odaia de judecata, ca sa nu se spurce si sa poata manca Pastile." (Ioan 18:28)

 

Porniţi în cercetarea subiectului întotdeauna de la început

 

Domnul Isus a spus că va sta trei zile şi trei nopţi în mormânt: "va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului" (Matei 12:40). Marcu confirmă şi el "ei îl vor omorî şi... după trei zile va învia" (Marc. 9:31). Aşa au înţeles şi inamicii lui: "După trei zile voi învia" (Matei 27:63)

 

Ştim sigur că o zi, ziua de înainte de înviere, a fost o zi de sabat săptămânal, însă mulţi nu ştiu că au fost două sabate în acea săptămână – şi asta deoarece anumite versete au fost traduse greşit:

Matei 28:1 Iar târziu, după acele sabate [1a], pe când se lăsa spre întâia zi a celorlalte sabate [1b], Maria Magdalena şi cealaltă Maria au venit să vadă cavoul.

[1] În greacă este „sabbatōn” (σαββάτων) în ambele cazuri: Substantiv, genitiv, neutru, plural.

Formularea este clară, deoarece în timpul sărbătorii Azimelor, care ţinea şapte zile între 15 şi 21 Nisan, existau două sabate de sărbătoare (praznice) (în 15 şi 21 Nisan) şi două sabate obişnuite de ziua a şaptea (18 şi 25 Nisan), în săptămânile în cauză.

Calculând înapoi zilele în care a stat în mormânt, avem:

sâmbăta toată ziua (ziua a treia)

vineri toată ziua (ziua a doua)

joi toată ziua (ziua întai)

 

Ştim sigur că Domnul Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu a murit într-o după masă, pe la ora 9, adică ora 15 după calculul de acum (Matei 27:46-50). Însă nu au putut să-l dea jos de pe cruce, până s-a dus Iosif să ceară trupul de la guvernatorul Pilat, iar asta a durat până "spre seară" (Matei 27:57,58), iar până s-a dus înapoi la Golgota, până ce l-a înfăşurat în pânză curată de în şi până l-au dus şi l-au pus în mormânt s-a făcut noapte.

Calculând înainte nopţile, sincronizându-le cu cele trei zile, avem:

miercuri toată noaptea (noaptea întai)

joi toată noaptea (noaptea a doua)

vineri toată noaptea (noaptea a treia)

 

Deci "Mielul lui Dumnezeu", adică Salvatorul nostru rânduit de Tatăl ceresc, a fost sacrificat întro zi de miercuri după masă, pe la ora 15, dar a ajuns în mormânt abia miercuri noaptea, din cauza lucrurilor prezentate mai sus. Acele trei ore în care a fost neângropat nu se pot pune ca prima zi.

 

Alte indicii

Mai ştim că în "A doua zi, care vine după ziua pregătirii" (Matei 27:62) preoţii cei mai de seama şi fariseii s-au dus la Pilat să ceară pază. Nu s-ar fi dus în sabat săptămânal sută la sută, deoarece au făcut din sabat un idol în care nu făceau nimic şi asemenea lucru ar fi fost o încălcare a propriei lor tradiţii idoleşti. De aceea l-au acuzat şi pe Domnul Isus, pentru că le încălca tradiţia şi vindeca în ziua sabatului. Acum, dacă Domnul Isus ar fi murit într-o zi de vineri, după care urma sabatul obişnuit, asemenea lucru nu l-ar fi putut face. Prin urmare, ziua care urma zilei răstignirii, nu a fost un sabat săptămânal. Repet, altfel era sabat săptămânal şi acuzatorii Domnului Isus, nu s-ar fi dus într-o zi de sabat săptămânal la guvernatorul Pilat.

 

Apoi mai ştim că femeile credincioase care l-au urmat pe Domnul Isus, au pregătit miresme după ziua de sabat.

"Şi, după ce a trecut Sabatul (cel mare), Maria din Magdala, şi Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă." (Marcu 16:1).

 

Aşadar după acest mare sabat, a urmat o zi în care magazinele din oraşul Ierusailm erau deschise. Acest „sabat” pomenit aici de evanghelistul Marcu era acel "sabat mare", menţionat de apostolul Ioan. Era un sabat ceremonial, de sărbătoare (praznic) şi nu sabatul zilei a şaptea.

 

"De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului (cel mare) - căci era ziua pregătirii, şi ziua aceea de sabat era o zi mare - iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce." (Ioan 19:31).

 

 

O altă zi importantă a ciclului de sărbătoare, era în ziua a treia (care venea după ziua rastignirii (joi) şi dupa ziua marelui sabat (vineri), când se legăna un vas de orz proaspăt secerat într-un ceremonial solemn în templul din Ierusalim. Acest lucru ar confirma existenta a doua zile care s-au interpus între răstignire şi sabatul săptămânal (adică 15 Nisan şi  16 Nisan) - în care atât femeile credincioase cât şi mai marii preoţilor si fariseii au făcut nişte lucrări permisibile în această perioadă, acestia din urmă făcând o vizită "de lucru" la guvernatorul Pilat, pentru ai cere o strajă la mormântul Domnului Isus.

 

Un text biblic important care ne arată că în „săptămâna patimilor” au fost două sabate

 

Versiunea Cornilescu şi cea Ortodoxă au o importantă diferenţă de redare la textul grec din Luca 6:1,2 în plus, Dumitru Cornilescu a pus în text un cuvânt care nu există în textul grec.

Biblia Ortodoxa, Luca 6:1,2 Într-o sâmbătă, a doua după Paşti, Iisus mergea prin semănături şi ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau. Dar unii dintre farisei au zis: De ce faceţi ce nu se cade a face sâmbăta?

Biblia Cornilescu, Luca 6:1. Într-o zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau. Unii dintre farisei le-au zis: "Pentru ce faceţi ce nu este îngăduit să faceţi în ziua Sabatului?"

 

Care redare este cea corectă, cea din Biblia făcută de Dumitru Cornilescu sau cea din Biblia făcută de ortodocşi?

 

Textul grec bizantin arată următoarele:

Luca 6:1,2

“Într-un al doilea prim sabat, după Paşti, Iisus mergea prin semănături şi ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau. Dar unii dintre farisei au zis: De ce faceţi ce nu este legal în sabate?

În textul grec, primul sabat este formulat la singular, iar al doilea la plural. Apoi, vedem din context, că atât fariseii, cât şi Isus şi ucenicii săi, erau pe câmp, pe lângă nişte semănături. Deşi textul nu specifică dacă erau de grâu sau nu, am putea afla din expresia “al doilea prim sabat, după Paşti”, despre ce semănături ar fi putut fi vorba.

 

După cum vedem, în Luca 6:1,2 textul grec, nu apare cuvântul "grâu" şi apare un termen tehnic, "al doilea prim sabat", pe care unele manuscrise nu îl conţin, dat fiind că unii dintre copiştii neânţelegând textul l-au simplificat la "sabat". Însă această redare este foarte veche şi este autentică. Acesta nu era un sabat de ziua a şaptea, în care toate călătoriile erau interzise, ci un sabat de sărbătoare, menţionat în Levitic capitolul 23. Menţiunea aceasta este importantă, pentru a se vedea că într-o săptămână anume, pot fi două sabate, unul “prim sabat” de sărbătoare şi unul de ziua a şaptea. În versetul din Luca 6:1 sabatul în cauză era sabatul ce închidea Sărbătoarea Azimelor, al doilea "prim" sabat de sărbătoare din 21 Nisan, primul “prim sabat” era cel din 15 Nisan, ce deschidea ciclul sărbătorilor din an. Aceste sărbători erau mumite sabate, deoarece nu se făceau lucrări în ele, a se vedea şi Ioan 19:31.

Ioan 19:31 De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului - căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare - iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce.

Toate aceste menţiuni coincid cu prima şi ultima zi a Sărbătorii Azimelor de pe 15 Nisan şi 21 Nisan. După “Sabatul” din 15 Nisan, pe 16 Nisan trebuia adus la Templu omerul de orz din snopul de legănat (Levitic 23:11). Cel mai probabil, în această perioadă a anului se cocea orzul şi nu grâul în Israel. De aceea, nu ar trebui să punem în text cuvântul “grâu”.

Aşadar “prim sabatele” (sabatele principale) din 15 şi 21 Abib/Nisan nu erau sabate de ziua a şaptea, după cum vedem din schema zilelor lunii întâi:

 

Zilele lunii întâi Abib/Nisan

 

       5  12  19  26 (prima zi, duminica)
       6  13  20  27 (a doua zi, luni)
       7  14  21  28 (a treia zi, marţi)
 1    8  15  22  29 (a patra zi, miercuri)
 2    9  16  23  30 (a cincia zi, joi)
 3  10  17  24       (a şasea zi, vineri)
 4  11  18  25       (a şaptea zi, sâmbăta)   

 

 

Ce a spus Domnul Isus, când trebuia să învie?

 

Domnul Isus a stat trei zile şi trei nopţi în mormânt: Matei 12:40. El este cel mai important martor în acest procedeu de investigaţie biblică.

Domnul nostru Isus a spus clar: "Caci, dupa cum Iona a stat trei zile si trei nopti in pantecele chitului, tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti in inima pamantului." (Matei 12:40)

 

Dau un search pe internet pentru alte texte asemănătoare, punând în motorul de căutare "va învia după trei zile" şi îmi dă:

 

Matei 27:63. si i-au zis: "Doamne, ne-am adus aminte ca inselatorul acela, pe cand era inca in viata, a zis: "Dupa trei zile voi invia."

Marcu 8:31. Atunci a inceput sa-i invete ca Fiul omului trebuie sa patimeasca mult, sa fie tagaduit de batrani, de preotii cei mai de seama si de carturari, sa fie omorat, si dupa trei zile sa invie. "μετὰ τρεῖς ἡμέρας" in Textus Receptus, confirmat de Bruce M. Metzenger, Textul Noului Testament, pagina 297

Marcu 10:34. care isi vor bate joc de El, Il vor bate cu nuiele, Il vor scuipa si-L vor omori; dar, dupa trei zile, va invia."

 

Număr mărturiile Bibliei: unu (Matei 12:40), doi (Matei 27:63), trei (Marcu 8:31), patru versete (Marcu 10:34) ... când îmi iese în cale un verset tradus greşit:

 

"Caci invata pe ucenicii Sai si zicea: "Fiul omului va fi dat in mainile oamenilor; ei îl vor omori, si a treia zi dupa ce-L vor omori, va invia." Marcu 9:31.

Textul de mai sus este tradus greşit deoarece fraza este formulată la plural, având "hemeras" („zile” la plural). Care variantă o luăm? Cea care corespunde cu ce a spus Domnul Isus la Matei 12:40 şi celelalte versete.?

Aşadar textul din Marcu 9:31 sună ca şi la Marcu 10:34 unde este tot "hemeras":

"Fiul omului va fi dat in mainile oamenilor; ei il vor omori, si la trei zile după ce-L vor omori, va învia." Marcu 9:31.

 

Până aici avem cinci mărturii: unu (Matei 12:40), doi (Matei 27:63), trei (Marcu 8:31), patru (Marcu 10:34), cinci (Marcu 9:3).

 

Hemera versus hemeras

 

Matei 16.21; 17.23; 20.19; are intr-adevar "hemera" (la singular), insa in doua locuri are "hemeras" (la plural):

 

Tot "hemera" apare si in Luca 9.22; 18.33; 24.7.

 

Luca 13.32 nu are nici o legatura cu subiectul, nu apare nici macar cuvantul "zi" in text: "Şi El le-a spus: „Mergeţi şi spuneţi-i vulpii aceleia: «Iată, scot demoni şi fac vindecări astăzi şi mâine, iar a treia voi sfârşi».

 

In total avem 5 martori ai apararii si 6 martori ai acuzarii, plus inca doi, unul din Fapte si unul din 1Corinteni, in total 8. 4 contra 8.

 

Cum se explica?

 

Fie a fost o mana tendentioasa care din "hemeras" a facut "hemera", ca ziua rastignirii sa fie vineri, fie avem de a face cu o anumita perspectiva a socotelii zilelor, de exemplu, daca ziua rastignirii n-a fost pusa, ci se calcula ca prima zi, ziua imediat ce urma dupa rastignire, atunci martorii acuzarii se pot transforma chiar in martorii apararii, fiindca atunci ies trei zile si trei nopti, calculati de miercuri, daca Domnul Isus a inviat sambata sau joi, daca Domnul Isus a inviat duminica.

 

Daca ziua rastignirii a fost vinerea, il acuza - chiar si indirect - pe Domnul Isus ca ar fi profet fals, care n-ar fi spus adevarul atunci cand a rostit celebra sa profetie:  "Caci, dupa cum Iona a stat trei zile si trei nopti in pantecele chitului, tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti in inima pamantului." (Matei 12:40)

 

De ce nu a murit Fiul lui Dumnezeu intr-o zi de vineri

Trebuie sa tragem o concluzie biblica. Si concluzia asta se trage analizand versetele in cauza, in raport contextual. Un verset poate deschide mai bine intelesul altui verset, completand un amanunt pe care un verset nu il are. E un fel de "puzzle biblic".

 

Domnul Isus a spus ca va sta trei zile si trei nopti in mormant: "va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului" (Matei 12:40). Marcu confirma si el "ei îl vor omorî şi... după trei zile va învia" (Marc. 9:31). Asa au inteles si inamicii: "Dupa trei zile voi invia" (Matei 27:63)

 

Stim sigur ca o zi, ziua de inainte de inviere, a fost o zi de sabat saptamanal:

"La sfârşitul zilei sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul." (Matei 28:1)

Calculand inapoi zilele in care a stat in mormant, avem:

sambata ziua (ziua a treia)

vineri ziua (ziua a doua)

joi ziua (ziua intai)

 

Stim sigur ca Fiul lui Dumnezeu a murit intr-o dupa masa, pe la ora 9, adica ora 15 dupa calculul de acum (Matei 27:46-50). Pana l-au dat jos, pana s-a dus Iosif sa ceara trupul de la Pilat era deja "seara" în textul grec (pe care D. Cornilescu l-a deformat „spre seară”) (Matei 27:57,58), pana s-a dus inapoi la Golgota, pana ce l-a infasurat in panza curata de in si pana l-au dus si l-au pus in mormant s-a facut noapte.

Calculand inainte noptile, sincronizandu-le cu cele trei zile, avem:

miercuri noaptea (noaptea intai)

joi noaptea (noaptea a doua)

vineri noaptea (noaptea a treia)

 

Deci "Mielul lui Dumnezeu", adica Salvatorul nostru randuit de Tatal ceresc, a fost sacrificat intro zi de miercuri dupa masa, pe la ora 15, dar a ajuns in mormant abia miercuri noaptea, din cauza lucrurilor prezentate mai sus. Deci acele trei ore in care a fost neangropat nu se pot pune ca prima zi.

 

DE REŢINUT

 

"A doua zi, care vine după ziua pregătirii" (Matei 27:62) preotii cei mai de seama si fariseii s-au dus la Pilat sa ceara paza. Nu s-ar fi dus in sabat saptamanal suta la suta, deoarece au facut din sabat un idol si asemenea lucru ar fi fost o incalcare a propriei lor traditii. Acum, daca Domnul Isus ar fi murit intr-o zi de vineri, asemenea lucru nu l-ar fi putut face. Prin urmare, ziua care urma zilei rastignirii, nu a fost un sabat saptamanal. Repet, altfel era sabat saptamanal si acuzatorii Domnului Isus, nu s-ar fi dus intr-o zi de sabat saptamanal la guvernatorul Pilat.

Apoi mai stim ca femeile credincioase care l-au urmat pe Domnul Isus, au pregatit miresme dupa ziua de sabat.

"Şi, după ce a trecut sabatul (cel mare), Maria din Magdala, şi Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă." (Marcu 16:1).

Acest sabat pomenit de evanghelistul Marcu era acel "sabat mare", mentionat de apostolul Ioan. Era un sabat ceremonial, de sarbatoare (praznic) si nu sabatul zilei de odihna.

"De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul sabatului (cel mare) - căci era ziua pregătirii, şi ziua aceea de sabat era o zi mare - iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce." (Ioan 19:31).

O alta zi importanta a ciclului de sarbatoare, era in ziua a treia (care venea dupa ziua rastignirii si dupa ziua marelui sabat), cand se legana un vas de orz proaspat secerat intr-un ceremonial solemn in templul din Ierusalim. Acest lucru ar confirma existenta a doua zile speciale de sarbatoare, care s-au interpus intre rastignire si sabatul saptamanal (sarbatoarea sabatul mare in 15 Nisan si sarbatoarea leganarii vasului de orz in 16 Nisan) - in care atat femeile cat si mai marii preotilor si fariseii au facut niste lucrari permisibile intr-o sarbatoare de acest fel, acestia din urma facand o vizita "de lucru" la guvernatorul Pilat, pentru ai cere o strajă la mormantul Domnului Isus.

 

https://inasteptareatestului.blogspot.com/2016/01/trei-zile-si-trei-nopti-semnul-lui-iona.html