Când ar trebui să fie 1 Abib/Nisan?

 

Când ar trebui să fie 1 Abib/Nisan conform Calendarului Ebraic Biblic?

 

Calendarul Bibliei este făcut de Dumnezeu. El a ales câte ceasuri să aibă o zi, câte zile să aibă o săptămână şi câte luni să aibă anul. Tot El a ales care va fi prima lună a anului.

Există în Biblie şi istorie dovezi clare că Anul Nou la evreii din vechime începea Primăvara:

Pentru a determina Anul Nou, evreii din antichitate urmăreau mersul soarelui pe cer, în acelaşi timp cu fazele lunii din jurul Echinocţiului de Primăvară, încă de pe timpul lui Moise:

"Moise a mai poruncit ca, anual, în luna Xanthicos, numită de noi Nisan, şi cu care începe anul nostru, în a paisprezecea zi de la începutul lunii, atunci când soarele se află în constelaţia Berbecului - căci în această lună am fost noi sloboziţi din robia egiptenilor, să se aducă aceeaşi jertfă împlinită de noi, aşa cum am mai spus, la părăsirea Egiptului.”

Iosif Flaviu (din neam de preoti evrei, care a trait in secolul I AD), Antichitatile Iudaice, Cartea 3, Capitolul 10.

Din cărţile din antichitate mai aflăm detalii importante, cum ar fi:

„Moise a calculat prima lună de la începutul Echinocțiului de Primăvară,” Viata Lui Moise, Cartea II XLI, 222, Philon Alexandrinul, filozof evreu, pe numele real Yedidia Ha'alexandroni.

De la Echinocţiul de Primăvară însemna „după” acest eveniment anual:

„pentru evrei, prima lună a fost după Echinocțiul (de Primăvară)”, Eusebiu, Istoria ecclesistică, VII, 32

Toţi aceşti trei oameni, doi evrei şi un grec, au fost istorici, deci oameni care se ocupă cu istoria. Nu putem spune că ce au scris au scos din buzunar.

DEX: ECHINÓCȚIU ~i n. Fiecare dintre cele două date ale anului, când ziua este egală cu noaptea. Echinocțiu de primăvară. Echinocțiu de toamnă. [Sil. e-chi-noc-țiu] /<lat. aequinoctium, fr. Équinoxe

În anul curent, echinocţiul de primăvară a fost în noaptea dintre 20 martie – 21 martie, spre miezul nopţii.

Conform unei tradiţii vechi din Orient, de Anul Nou luna trebuie să fie roşie complet, adică închisă la culoare şi trebuie să cadă în ziua a patra a săptămânii - adică Miercurea, de aceea i se mai zicea “Miercurea Roşie”. După Echinocţiul de Primăvară, în anul 2023 luna este complet roşie în data de 22 Martie, adică Miercuri, ceea ce arată că conform Bibliei, Anul Nou Biblic este ASTĂZI (22 Martie 2023).

 

Conform Bibliei AZI începe Anotimpul Primăverii, arătat pe Calendarul Ceresc în Constelaţia Berbecului.

Conform Calendarului lui Dumnezeu, azi a început Prima Luna din ANUL BIBLIC, numit Abib, dar zis şi Nisan, după Exilul Babilonian.

 

       5  12  19  26 (duminică)

       6  13  20  27 (luni)

       7  14  21  28 (marţi)

 1    8  15  22  29 (miercuri)

 2    9  16  23  30 (joi)

 3  10  17  24       (vineri)

 4  11  18  25       (sâmbătă)    

 

 

Luna Abib (Nisan) în calendarul secular (Martie, Aprilie)

 

         26  2    9  16 (duminică)

         27  3  10  17 (luni)

         28  4  11  18 (marţi)

 22    29  5  12  19 (miercuri)

 23    30  6  13  20 (joi)

 24    31  7  14       (vineri)

 25      1  8  15       (sâmbătă)    

 

 

Acest calendar a fost redescoperit în cărţile Sulurilor de la Marea Moartă, în care ni se dau detalii importante despre construcţia anotimpurilor, săptămânilor şi lunilor anului.

Fiind comparat cu datele care ni se dau în Biblie este perfect compatibil, iar anumite detalii ale calendarului sunt confirmate de poetul latin Horatiu, care se referă în Satirele sale (I.9. 67-70) la "tricesima sabbata", adică "sabatul din a treizecia (zi)". Existau patru asemenea sabate care cădeau pe ziua a treizecea a unor luni, care erau sabate saptămânale. 

 
"Horatiu: ‘Fara indoiala nu stiu de ce doresti sa vorbesti in taina cu mine, ziceai’"
"Fuscuc: ‘Imi aduc bine aminte, dar intr-un timp mai bun da-mi voie sa vorbesc: astazi este tricesima sabbata: vrei sa-i ofensam pe evreii circumcisi?’"

Quintus Horatius Flaccus, în limba română Horațiu, (n. 8 decembrie 65 î.Hr., Venosa; d. 27 noiembrie 8 î.Hr., Roma) a fost unul dintre cei mai importanți poeți romani din "perioada de aur" a literaturii romane ("Secolul lui Augustus") sau "epoca augustană", cuprinsă între 43 î.Hr. (moartea lui Cicero) și 14 d. Hr. (moartea împăratului Augustus). Numai ca să vedeţi că Horaţiu n-a fost prost informat: calendarul nu era al „esenienilor”, ci al „evreilor circumcişi”, de la care mai apoi l-au preluat şi cei din comunitatea Qumran, de lângă Marea Moartă.

 

Anotimp primăvara,

Constelaţia Berbecului

Luna 1 = Abib zis şi Nisan, după Exilul Babilonian

 

       5  12  19  26 (duminică)

       6  13  20  27 (luni)

       7  14  21  28 (marţi)

 1    8  15  22  29 (miercuri)

 2    9  16  23  30 (joi)

 3  10  17  24       (vineri)

 4  11  18  25       (sâmbătă)          

 

Luna 2 = Iyar

 

        3  10  17  24

        4  11  18  25

        5  12  19  26

        6  13  20  27

        7  14  21  28

 1     8  15  22  29

 2     9  16  23  30       

 

Luna 3 = Sivan

 

 1    8  15  22  29

 2    9  16  23  30

 3  10  17  24  31

 4  11  18  25 

 5  12  19  26 

 6  13  20  27

 7  14  21  28

 

Anotimp vara

Luna 4 = Tammuz

 

       5  12  19  26

       6  13  20  27

       7  14  21  28

 1    8  15  22  29

 2    9  16  23  30

 3  10  17  24

 4  11  18  25     

 

Luna 5 = Av

 

       3  10  17  24

       4  11  18  25

       5  12  19  26

       6  13  20  27

       7  14  21  28

 1    8  15  22  29

 2    9  16  23  30         

 

Luna 6 = Elul

 

 1    8  15  22  29

 2    9  16  23  30

 3  10  17  24  31

 4  11  18  25 

 5  12  19  26 

 6  13  20  27

 7  14  21  28

 

Anotimp toamna

Luna 7 = Tishri

 

       5  12  19  26

       6  13  20  27

       7  14  21  28

 1    8  15  22  29

 2    9  16  23  30

 3  10  17  24

 4  11  18  25     

 

Luna 8 = Cheshvan

 

      3  10  17  24

      4  11  18  25

      5  12  19  26

      6  13  20  27

      7  14  21  28

 1   8  15  22  29

 2   9  16  23  30

 

Luna 9 = Kislev

 

 1    8  15  22  29

 2    9  16  23  30

 3  10  17  24  31

 4  11  18  25 

 5  12  19  26 

 6  13  20  27

 7  14  21  28

 

Anotimp iarna

Luna 10 = Teves

 

       5  12  19  26

       6  13  20  27

       7  14  21  28

 1    8  15  22  29

 2    9  16  23  30

 3  10  17  24

 4  11  18  25     

 

Luna 11 = Shevat

 

       3  10  17  24

       4  11  18  25

       5  12  19  26

       6  13  20  27

       7  14  21  28

 1    8  15  22  29

 2    9  16  23  30         

 

Luna 12 = Adar

 

 1    8  15  22  29

 2    9  16  23  30

 3  10  17  24  31

 4  11  18  25 

 5  12  19  26 

 6  13  20  27

 7  14  21  28

 

 

Calendarul lui Dumnezeu, a fost pus pe cer şi arată anul biblic şi zilele lunilor, cu precizia unei formule matematice.

Dumnezeu a dat startul măsurării timpului pe pământ în ziua a patra de creaţie:

 Geneza 1:14. Dumnezeu a zis: "Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile (perioadele), zilele şi anii;

 

Anul biblic are patru anotimpuri menţionate în Biblie, fiecare anotimp având trei luni, totalul fiind 12 luni, fiecare lună fiind menţionată în Biblie, acestea fiind numerotate de la 1 la 12 (luna întîi, luna a doua, luna a treia, etc. (Geneza 8:5,13)).

Lunile anului biblic, de la 1 la 12 ar avea următoarele zile: 30+30+31+30+30+31+30+30+31+30+30+31

Din împărţirea lunară de mai sus, vedem că toate cele patru anotimpuri biblice au câte 91 de zile fiecare, ultima lună a fiecărui anotimp având 31 de zile, iar celelalte două, câte 30. Anul astfel compus are 52 de săptămâni.

Calendarul solar antic al Bibliei, folosit de Noe și Moise, este cel mai vechi calendar din lume, precum și cel mai precis calendar solar dintre toate calendarele utilizate astăzi. Deoarece calendarul folosește ziua 0, ca ultimă zi a anului, pentru a începe anul de la echinocțiul de primăvară, nu are nicio eroare intrinsecă. Fiecare an și fiecare anotimp a început întotdeauna în a patra zi a săptămânii (miercuri, vorbind după calendarul roman actual), care a fost a patra zi a creației redată în Geneza, ziua în care au fost create luminătorii de pe cer, arătând anotimpurile, lunile și anii.

După acest calendarul biblic (menţionat în două scrieri din Sulurile de la Marea Moartă, de lângă Qumran, confirmat de cele spus de poetul latin Horaţiu în Satirele), sărbătorile anuale din Biblie au căzut întotdeauna în perioada anului în care au fost fixate şi nu a existat nici un fel de decalare (rămânere în urma); în mod normal, după acest calendar biblic, un eveniment sau o sărbătoare fixată trebuia să cadă întotdeauna în aceeaşi zi, în aceeaşi săptămână şi în aceeaşi lună calendaristică din fiecare an.

De exemplu: Dacă un om s-ar fi născut primăvara, pe 1 Abib prima zi din an din prima lună biblică, numită şi Nisan, în fiecare an, ziua de 1 Abib cădea întotdeauna în ziua a patra a săptămânii (miercuri). La fel, cumpărarea meilor de Paşte cădea întotdeauna în a şasea zi din săptămână.

 

Zilele lunii întâi Abib/Nisan

 

       5  12  19  26 (prima zi, duminica)
       6  13  20  27 (a doua zi, luni)
       7  14  21  28 (a treia zi, marţi)
 1    8  15  22  29 (a patra zi, miercuri)
 2    9  16  23  30 (a cincia zi, joi)
 3  10  17  24       (a şasea zi, vineri)
 4  11  18  25       (a şaptea zi, sâmbăta)   

 

Datarea lunii întâi, numită Abib (şi numită Nisan după exilul babilonian)

 

Cum au luat fiinţă lunile anului?

Stelele aşezate în grupuri de constelatii, navighează pe căi trasate cu precizia unor ecuaţii matematice. Scopul pentru care a creat Dumnezeu aceste constelaţii ne este enuntat chiar în pasajul în care ele sunt menţionate pentru prima data, la Geneza 1:14-19, să fie: “semne care sa arate vremile, zilele si anii”. Fiecărei constelaţii i s-a dat un nume (Psalmul 147:4, Iov 9:9, Iov 38:31-33, 2 Imparati 23:5; Isaia 13:10, Amos 5:8.). Astfel, fiecare constelaţie arată câte o lună din an.

Există pe cer o succesiune de douăsprezece semne (figuri) ca şi cum ar fi desenate pentru a arăta ciclicitatea lunilor anului. Privit de pe pământ, ele sunt aşezate ca un fel de inel stelar prin care trece soarele în drumul său aparent din timpul celor douăsprezece luni sau ”semne” ale anului.

Luna Abib, a fost prima lună a anului biblic, numită Luna Spicelor de orz (Exod 12:2). Era prima lună din anotimpul primăvreii, semnul ei fiind în Constelaţia Berbecului (compară cu Geneza 1:14, Exod 13:4).

 

Luna Nisan în Constelaţiile cerului

 

Să citim explicaţia unui evreu din primul secol, despre această lună şi evenimentul remarcabil din această lună:

“Moise a mai poruncit ca, anual, în luna Xanthicos, numită de noi Nisan, şi cu care începe anul nostru, în a paisprezecea zi de la începutul lunii, atunci când soarele se află în constelaţia Berbecului - căci în această lună am fost noi sloboziţi din robia egiptenilor, să se aducă aceeaşi jertfă împlinită de noi, aşa cum am mai spus, la părăsirea Egiptului. Această sărbătoare, care la noi se cheamă Paştele, o prăznuim grupaţi în seminţii, fără să lăsăm pentru a doua zi nici măcar o halcă din ce s-a tăiat;”

Iosif Flaviu (din neam de preoti evrei, care a trait in secolul I AD), Antichitatile Iudaice, Cartea 3, Capitolul 10.

Conform Legii şi acestui calendar vechi, mieii de paşte (de un an) trebuie cumpăraţi pe 10 Abib/Nisan, Paştele evreiesc este pe data de 14 Abib/Nisan.

Exodul (Iesirea din Egipt) 12

1. DOMNUL a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului:

2. "Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului.

3. Vorbiţi întregii adunări a lui Israel şi spuneţi-i: "În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.

4. Dacă sunt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta.

5. Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied.

6. Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara.

„Sa fie un miel fara cusur, de parte barbateasca, de un an; veti putea sa luati un miel sau un ied. Sa-l pastrati pana in ziua a paisprezecea a lunii acesteia; si toata adunarea lui Israel sa-l injunghie seara. (Exod.12:5,6)

 

- Probleme calendaristice şi de redare a textului biblic

Cuvântul "sabat" (odihnă) are diferite semnificaţii. Sabatul - în functie de context - poate fi un sabat săptămânal (de ziua a şaptea), poate fi un sabat de sărbătoare anuală, care nu este legat de ziua a şaptea, şi poate fi o referire la ziua sărbătorii lunii noi sau la un an sabatic în care nu se lucra un lot de pământ după al şaselea an.

Legea dată de Dumnezeu prin Moise, cerea ca pe 15 Nisan, prima zi de după Paştele din 14 Nisan, să fie un sabat de sărbătoare. Iată de ce un cercetător adventist a făcut următoarele observaţii:

 "Sărbătoarea Azimilor - Ziua a 15-a a lunii întai, era cea dintâi din cele 7 zile ale azimilor (Ex 23,15; 34,18; Lev 23,6-14; Deut 16,3-8), uneori numită ziua întâi a Paştelor (Ex 45,21). Era un Sabat de sărbătoare, în care trebuia să nu se facă nici o lucrare (Lev 23,6.7; pentru termenul "Sabat", cf. v. 24-32). Acesta nu era un Sabat săptămânal, care să cadă în ziua a şaptea a săptămânii, ci cădea într-o anumită zi a lunii, 15 Nisan, prin urmare într-o zi diferită a săptămânii în fiecare an. Era cel dintâi din 7 sabate ceremoniale legate cu sirul anual de sărbători (vezi datele cu litere cursive din tabelul de la pagina 108), care erau distinct specificate ca fiind "afară de sabatele Domnului" ["afara din Sabatele lui Iehova" - trad. Nitulescu] (Lev 23,38). Aceste zile de odihnă făceau parte din legea ceremonială; deci, spre deosebire, memorialul creaţiei din ziua a 7-a, erau "umbra lucrurilor viitoare" (Col 2,17), tipuri care aveau să fie împlinite în Hristos.

"A doua zi după Sabat - Sabatul de sărbătoare după Paşti - adică la 16 Nisan, venea ceremonia snopului de legănat, roadele cele dintâi ale recoltei de orz. Până nu se făcea ceremonia aceasta era ilegal de a mânca din cerealele noi. Sărbătoarea Azimilor se termina la 21 cu un alt Sabat de sărbătoare (Lev 23,8, vezi vol I p.709)."

http://cercetatiscripturile.intercer.net/article.php?id=3191

Însă deoarece anumiţi creştini care nu aveau acces la Vechiul Testament şi trăiau departe de Iudeea, nefiind familiarizaţi cu aceste noţiuni din cărţile Vechiului Legământ, au făcut o confuzie când au citit relatările din evanghelii, neputând face distincţie când anume se vorbeşte de un sabat de ziua a şaptea şi când de un sabat de sărbătoare.

În această conjunctură a neştiinţei, aceşti creştini slabi în cunoştinţe biblice, au tras concluzia că sabatul ce urma imediat după răstignire, a fost un sabat de ziua a şaptea, deşi după cum dovedeşte lucrarea citată "Sărbătoarea Azimilor - Ziua a 15-a a lunii întâi.... era un Sabat de sărbătoare, în care trebuia să nu se facă nici o lucrare (Lev 23,6.7; pentru termenul "Sabat", cf. v. 24-32). Acesta nu era un Sabat săptămânal, care să cadă în ziua a şaptea a săptămânii, ci cădea într-o anumită zi a lunii, 15 Nisan, prin urmare într-o zi diferită a săptămânii în fiecare an. Era cel dintâi din 7 sabate ceremoniale legate cu şirul anual de sărbători..."

 

Azi, când avem Biblia şi dicţionarele biblice, este inadmisibil şi de nescuzat să se mai facă această confuzie de la amvoanele bisericilor cu privire la sabatul anual de sărbătoare din ziua de 15 Nisan.

Conform profeţiei din Matei 12:40 Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos a prezis că va sta trei zile şi trei nopţi în mormânt:
"Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului." (Mat.12:40)
Însă, dacă socotim ziua morţii ca fiind o zi de vineri, nu sunt decât două nopţi, vineri noapte şi sâmbătă noapte. Unde a dispărut a treia noapte, căci trebuia să existe conform profeţiei?! Soluţia se află ascunsă în problemele calendaristice şi de redare a textului biblic.

În unele traduceri şi interlineare, cum ar fi cel de pe biblehub.com,  Matei 28:1 sună aşa "După sabate, ... înspre întâia după sabate", cuvântul "sabat" fiind aici la plural.

Există şi câteva traduceri care urmează forma de plural, redând "sabate" în loc de "sabat".

Berean Literal Bible

"And after the Sabbaths, it being dawn toward the first day of the week, Mary Magdalene and the other Mary came to see the tomb."

International Standard Version

"After the Sabbaths, around dawn on the first day of the week, Mary Magdalene and the other Mary went to take a look at the burial site."

Young's Literal Version

"And on the eve of the sabbaths, at the dawn, toward the first of the sabbaths, came Mary the Magdalene, and the other Mary, to see the sepulchre,"

Aşadar, festivalul Sărbătorii Azimilor începea la 15 Nisan cu un "prim" sabat de sărbătoare şi se termina la 21 Nisan cu un alt sabat de sărbătoare, al doilea "prim" sabat de sărbătoare conform cu Levitic 23:8, confirmat şi de textul corect din Luca 6.1. Între ele nu erau alte sabate de sărbătoare, doar un sabat de ziua a şaptea.

Dacă nu aveţi o Biblie redată sau tradusă corect peste tot, sigur o să vă încurcaţi.
Numai ca să vedeţi:

 
Biblia Ortodoxa, Luca 6:1 Într-o sâmbătă, a doua după Paşti, Iisus mergea prin semănături şi ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau.

Biblia Cornilescu, Luca 6:1. Într-o zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau.

 

De sunt greşite aceste redări?

În Luca 6:1 textul grec, nu apare cuvântul "grâu" şi apare un termen tehnic, "al doilea prim Sabat", pe care unele manuscrise nu îl conţin, dat fiind că copiştii neânţelegând fraza l-au simplificat la "sabat". Acesta nu este un sabat de ziua a şaptea, în care toate călătoriile erau interzise, ci un sabat de sărbătoare, menţionat în Levitic capitolul 23. Menţiunea aceasta este importantă, pentru a se vedea că într-o săptămână anume, pot fi două sabate, unul de sărbătoare şi unul de ziua a şaptea. În versetul din Luca 6:1 sabatul în cauză era sabatul ce închidea Sărbătoarea Azimelor, al doilea "prim" sabat de sărbătoare. Aceste sărbători erau mumite sabate, deoarece nu se făceau munci în ele, a se vedea şi Ioan 19:31.

 

De remarcat faptul că evreii din antichitate aveau un alt calendar faţă de evreii din timpul nostru care urmează un model acceptat în secolul IV AD.

Mai jos este o schema a primei luni din calendarul ebraic antic.

Prima lună este numită Abib sau Nisan.

Este prima lună din an, dar şi prima lună din anotimpul primăverii. E normal ca anul să înceapă primăvara şi nu în timpul iernii. 1 ianuarie ca dată a noului an, nu are lici o logică.

 

În data de  4,11,18 şi 25 din luna Abib/Nisan sunt sabatele săptămânale, iar în data de 15 şi 21 ale acestei luni sunt sabatele anuale de sărbătoare.

Luna 1, numită Abib/Nisan
Anotimp: Primăvară

       5  12  19  26
       6  13  20  27
       7  14  21  28
 1    8  15  22  29
 2    9  16  23  30
 3  10  17  24  
 4  11  18  25       

 

Atunci când era celebrată o sărbătoarea la evrei, nu se făceau lucrări de slugă (rob). Orice sărbătoarea era considerată un „Sabat” de sărbătoare, în care trebuia să nu se facă nici o lucrare (Lev 23,6.7; pentru termenul "Sabat", cf. v. 24-32), ci fiecare trebuia să se veselească şi să se bucure în strige de bucurie către Dumnezeu, cântând cântece de laudă în sunetul instrumnetelor muzicale şi a trâmbiţelor:
Psalmii 81
1. (Către mai marele cântăreţilor. De cântat pe ghitit. Un psalm al lui Asaf.) Cântaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!
2. Cântaţi o cântare, sunaţi din tobă, din harpa cea plăcută şi din lăută!
3. Sunaţi din trâmbiţă la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!
4. Căci aceasta este o Lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.  

 

Data evenimentelor din luna Nisan

 

Cumpărarea mieilor pe 10 Nisan, Paştele pe 14 Nisan, ziua răstignirii pe 15 Nisan, când de fapt trebuia să fie Marea sărbătoare a Azimelor, urmat în 16 Nisan de ceremonialul Snopului (Omerului) de legănat, şi apoi  cele trei zile şi trei nopţi în mormânt

 

Imediat după Paştele din 14 nisan, pe 15 nisan începea marea Sărbătoare a Azimelor, concomitent cu coacerea orzului. Când se cocea orzul în Israelul de pe timpul lui Moise? Pe la apropierea mijlocului lunii Nisan apăreau primele spice coapte, care erau adunate şi puse la uscat, pentru a putea fi treierate şi prezentate la Templul din Ierusalim pe 16 Nisan.

Levitic 23:

10. "Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: "Când veţi intra în ţara pe care v-o dau şi când veţi secera semănăturile, să aduceţi preotului un snop, ca pârgă a secerişului vostru.

11. El să legene snopul într-o parte şi într-alta înaintea DOMNULUI, ca să fie primit: preotul să-l legene într-o parte şi într-alta, a doua zi după Sabat"

Deoarece prima dată se coace orzul, este evident că în citatul de mai sus este vorba de orz.

Când este "a doua zi după Sabat"? La ce Sabat se referă? Când anume se făcea acest ritual?

Să citim explicaţia unui evreu din primul secol:

"Moise a mai poruncit ca, anual, în luna Xanthicos, numită de noi Nisan, şi cu care începe anul nostru, în a paisprezecea zi de la începutul lunii, atunci când soarele se află în constelaţia Berbecului - căci în această lună am fost noi sloboziţi din robia egiptenilor, să se aducă aceeaşi jertfă împlinită de noi, aşa cum am mai spus, la părăsirea Egiptului. Această sărbătoare, care la noi se cheamă Paştele, o prăznuim grupaţi în seminţii, fără să lăsăm pentru a doua zi nici măcar o halcă din ce s-a tăiat; în a cincisprezecea zi, Paştile este urmat de Sărbătoarea Azimelor, care durează şapte zile, când nu se mănâncă decât pâine nedospită: în fiecare zi sunt înjunghiaţi câte doi tauri, un berbec şi şapte miei. Aceste prinosuri sunt ardere de tot, la care se adaugă un ţap ca jertfă pentru păcat, spre a servi zilnic la îndestularea preoţilor; în cea de-a doua zi a Sărbătorii Azimelor (aşadar, ziua a şaisprezecea), mâncăm prima parte din recolta nouă (de care nimeni nu s-a mai atins până atunci); ni se pare drept să-l cinstim mai întâi pe Dumnezeu (căruia îi datorăm abundenţa noastră), oferindu-i pârgă de orz, în felul următor: se pune la uscat un snop care apoi se treieră, sunt măcinate boabele, un vas de orz fiind dus la jertfelnicul Domnului; un pumn din el este pus pe altar, iar restul rămâne în seama preoţilor. De aici încolo au voie toţi, de-a valma sau în parte, să-şi strângă recolta. Odată cu pârga cerealelor, se aduce prinos Domnului, pentru arderea de tot, un miel."

Iosif Flaviu (din neam de preoti evrei, care a trait in secolul I AD), Antichitatile Iudaice, Cartea 3, Capitolul 10.

Nota bene: Soarele este în constelația Berbec din 21 martie până pe data de 20 aprilie, deci din relatarea de mai sus, este evident ca evreii de pe timpul lui Iosif Flaviu se luau după echinocţiul de primăvară, pentru a stabili începutul anului nou şi nu după lună. Aşadar 1 Nisan sau anul nou evreiesc antic, începea pe 21 martie (21 martie fiind 1 Nisan), exact după echinocţiul de primăvară. Pe 16 Nisan era legănarea omerului de orz la Templul din Ierusalim. În Talmud, se menționează că au existat ani când orzul nu a fost încă copt la Paște. Pentru a fi în măsură să aducă Omerul de orz în timp la Templu, au semănat orz asupra unor acoperișuri plate din valea Ierihonului, care ar fi fost gata și apte după Jertfa pe Paște. Omerul nu este o cantitate mare de cereale.

Dacă s-ar reintroduce din nou calendarul solar, cel folosit de Moise - descris în Sulurile de la Marea Moartă, s-ar putea evita această oscilaţie a datei Pastelui.

 

Ce omisiune importantă are versiunea Cornilescu şi cea Ortodoxă?

Biblia Ortodoxa, Luca 6:1 Într-o sâmbătă, a doua după Paşti, Iisus mergea prin semănături şi ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau. 

Biblia Cornilescu, Luca 6:1. Într-o zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau.

În Luca 6:1 textul grec, nu apare cuvântul "grâu" şi apare un termen tehnic, "al doilea prim Sabat", pe care unele manuscrise nu îl conţin, dat fiind că copiştii neânţelegând fraza l-au simplificat la "sabat". Acesta nu este un sabat de ziua a şaptea, în care toate călătoriile erau interzise, ci un sabat de sărbătoare, menţionat în Levitic capitolul 23. Menţiunea aceasta este importantă, pentru a se vedea că într-o săptămână anume, pot fi două sabate, unul de sărbătoare şi unul de ziua a şaptea. În versetul din Luca 6:1 sabatul în cauză era sabatul ce închidea Sărbătoarea Azimelor, al doilea "prim" sabat de sărbătoare. Aceste sărbători erau mumite sabate, deoarece nu se făceau lucrări în ele, a se vedea şi Ioan 19:31.

Dacă existau două sabate în săptămâna răstignirii, putem reconstitui firul evenimentelor pe zile:

Vineri 10 Nisan - cumpărarea mieilor de Paşte, a se vedea Exodul 12:3-6

Sâmbătă 11 Nisan - Sabatul săptămânal

Duminică 12 Nisan – a doua zi înainte de Paşte, a se vedea Matei 26:2

Luni 13 Nisan - prima zi înainte de Paşte, a se vedea Matei 26:2

Marţi 14 Nisan - este ziua când o parte din popor şi ucenicii Domnului şi Mântuitorul nostru Isus Christos pregătesc Paştele; între calendarul folosit de ei şi cel preoţesc era un decalaj de o zi 

Miercuri 15 Nisan - este ziua răstignirii, era ziua pregătirii mielului de Paşte după oficialii de la Templu, care îl considerau 14 Nisan; nu sabatul se pregătea, ci Paştele, adică mielul pascal după cum scrie clar în Ioan 19:14

Joi 16 Nisan - este primul "prim" sabat din ciclul Sărbătorii Azimelor, Sabatul cel mare din Ioan 19:31, a se vedea Levitic 23:5-7, în care se scrie clar că nu se făcea nici o lucrare de slugă

Vineri 17 Nisan - este ziua ceremonialului de la Templu, când se legăna omerul de orz din snopul uscat şi treierat

Sâmbătă 18 Nisan - este sabatul săptămânal

Duminică 19 Nisan - este ziua în care femeile credincioase au vizitat mormântul şi l-au găsit gol

Aşa s-a împlinit profeţia Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos, despre cele trei zile şi trei nopţi, cât trebuia să stea în inima pământului (Matei 12:40, Matei 27:63).