În care sabat aveau voie evreii să călătorească?

Dacă nu aveţi o Biblie redată sau tradusă corect peste tot, sigur o să vă încurcaţi. Numai ca să vedeţi, iată un exemplu.

        Se ştie că evreii din antichitate nu aveau voie să călătorească în ziua sabatului de ziua a şaptea. Într-o relatare biblică îl vedem pe Domnul Isus şi ucenicii săi călătorind în ziua sabatului, fapt care n-a fost criticat de oozanţii lui, care erau şi ei afară pe ogoare. Cum se explică?

Problema aceasta este una calendaristică, care poate fi rezolvată prin verificarea traducerilor româneşti cu textul grec sau pentru cei care nu cunosc greaca cu interlinearele care redau textul grec fidel.

 

Biblia Ortodoxa, Luca 6:1 Într-o sâmbătă, a doua după Paşti, Iisus mergea prin semănături şi ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau.

Biblia Cornilescu, Luca 6:1. Într-o zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau.

 

În Luca 6:1 textul grec, nu apare cuvântul "grâu" şi apare un termen tehnic, "al doilea prim Sabat", pe care unele manuscrise nu îl conţin, dat fiind că copiştii neânţelegând fraza l-au simplificat la "sabat". Acesta nu este un sabat de ziua a şaptea, în care toate călătoriile erau interzise, ci un sabat de sărbătoare, menţionat în Levitic capitolul 23. Menţiunea aceasta este importantă, pentru a se vedea că într-o săptămână anume, pot fi două sabate, unul de sărbătoare şi unul de ziua a şaptea. În versetul din Luca 6:1 sabatul în cauză era sabatul ce închidea Sărbătoarea Azimelor, al doilea "prim" sabat de sărbătoare. Aceste sărbători erau mumite sabate, deoarece nu se făceau lucrări în ele, a se vedea şi Ioan 19:31.

Zilele de sărbătoare la evreii din antichitate erau considerate sabate, dar se putea călători în ele.

 

Iată şi textul din Luca 6:1 într-o versiune mesianică

 

LUCA 6

1 Şi a fost că, în al doilea prim sabat (vezi nota de la finalul capitolului), El trecea prin semănături; şi ucenicii Săi smulgeau spice şi mâncau, frecându-le cu mâinile.

2 Dar unii dintre farisei le-au spus: „De ce faceţi ce nu este permis a face în sabat?“

3 Şi Ieşua ישוע, răspunzând, le-a spus: „Nici aceasta n-aţi citit, ce a făcut David, când a flămânzit, el şi cei care erau cu el?

4 Cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a luat pâinile punerii înainte şi a mâncat şi a dat şi celora cu el ceea ce nu este permis decât numai preoţilor să mănânce?“

5 Şi le-a spus: „Fiul Omului este Stăpân şi al sabatului“.

6 Şi a fost că şi într-un alt sabat, El a intrat în sinagogă şi învăţa; şi acolo era un om şi mâna lui dreaptă era paralizată.

7 Şi cărturarii şi fariseii pândeau, dacă va vindeca în sabat, ca să-I găsească vină.

8 Dar El le ştia gândurile şi i-a spus omului care avea mâna paralizată: „Ridică-te şi stai în mijloc!“ Şi el s-a ridicat şi a stat.

9 Ieşua ישוע deci le-a zis: „Vă voi întreba dacă este permis în sabat: a face bine, sau a face rău? A salva un suflet, sau a-l pierde?“

10 Şi, privind împrejur la toţi, i-a spus: „Întinde-ţi mâna!“ Şi el a făcut aşa şi mâna lui s-a refăcut ca cealaltă.

11 Dar ei s-au umplut de furie şi vorbeau între ei ce să-I facă lui Ieşua ישוע.

12 Şi a fost că, în zilele acelea, El a ieşit la munte, ca să Se roage; şi a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu.

13 Şi, când s-a făcut ziuă, i-a chemat pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit şi apostoli (ambasadori):

14 pe Simon, pe care l-a numit şi Petru, şi pe Andrei, fratele lui, şi pe Iacov şi Ioan,

15 şi pe Filip şi Bartolomeu, şi pe Matei şi Toma, şi pe Iacov, al lui Alfeu, şi pe Simon, numit Zelotul,

16 şi pe Iuda, al lui Iacov, şi pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut şi trădător.

17 Şi, coborând împreună cu ei, a stat pe un loc şes, şi o mulţime de ucenici ai Săi, şi o mare mulţime de popor din toată Iudeea, şi din Ierusalim, şi de pe ţărmul Tirului şi al Sidonului, care veniseră ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor;

18 şi cei chinuiţi de spirite necurate erau vindecaţi.

19 Şi toată mulţimea căuta să-L atingă, pentru că o putere ieşea din El şi îi vindeca pe toţi.

20 Şi El, ridicându-Şi ochii spre ucenicii Săi, spunea: „Ferice de cei săraci, pentru că al vostru este Regatul lui Dumnezeu.

21 Ferice de cei flămânzi acum, pentru că veţi fi săturaţi. Ferice de cei care plângeţi acum, pentru că veţi râde.

22 Fericiţi sunteţi când oamenii vă vor urî şi când vă vor alunga şi vor defăima şi vor lepăda numele vostru ca rău, din cauza Fiului Omului.

23 Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi de bucurie, pentru că, iată, răsplata voastră e mare în cer; pentru că la fel le făceau părinţii lor profeţilor.

24 Dar vai de voi, bogaţilor, pentru că vă primiţi mângâierea.

25 Vai de voi, care sunteţi sătui, pentru că veţi flămânzi.

26 Vai de voi, care râdeţi acum, pentru că vă veţi jeli şi veţi plânge. Vai de voi când toţi oamenii vor vorbi bine de voi, pentru că la fel le făceau părinţii lor falşilor profeţi.

27 Dar vouă, care ascultaţi, vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor care vă urăsc,

28 binecuvântaţi pe cei care vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei care se poartă rău cu voi.

29 Celui care te loveşte peste un obraz, dă-i-l şi pe celălalt. Şi de la cel care îţi ia haina, nici cămaşa nu o opri.

30 Oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel care îţi ia ale tale, nu cere înapoi.

31 Şi cum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi lor la fel.

32 Şi dacă iubiţi pe aceia care vă iubesc, ce mulţumire aveţi? Pentru că şi păcătoşii iubesc pe aceia care îi iubesc pe ei.

33 Şi dacă faceţi bine celor care vă fac bine, ce mulţumire aveţi? Pentru că şi păcătoşii fac la fel.

34 Şi dacă împrumutaţi celor de la care speraţi să primiţi înapoi, ce mulţumire aveţi? Şi păcătoşii împrumută păcătoşilor, ca să primească la fel.

35 Însă iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi împrumutaţi, nesperând nimic înapoi, şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fii ai Celui Preaînalt; pentru că El este bun şi cu cei nemulţumitori şi răi.

36 Fiţi deci îndurători, după cum şi Tatăl vostru este îndurător.

37 Şi nu judecaţi, şi nicidecum nu veţi fi judecaţi; nu condamnaţi, şi nicidecum nu veţi fi condamnaţi; iertaţi, şi vi se va ierta.

38 Daţi, şi vi se va da; o măsură bună, îndesată şi clătinată şi văr- sându-se pe deasupra vă vor da în sân, deoarece, cu aceeaşi măsură cu care măsuraţi, vi se va măsura“.

39 Şi le-a spus şi o parabolă: „Poate oare un orb să călăuzească pe un orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?

40 Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar oricine, va fi ca învăţătorul său.

41 Dar de ce vezi paiul care e în ochiul fratelui tău şi nu zăreşti bârna care e în ochiul tău?

42 Sau cum poţi spune fratelui tău: «Frate, lasă-mă să scot paiul care este în ochiul tău», nevăzând tu însuţi bârna în ochiul tău? Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea limpede să scoţi paiul care e în ochiul fratelui tău.

43 Pentru că nu este pom bun care să facă rod rău, nici pom rău care să facă rod bun;

44 pentru că fiecare pom se cunoaşte după rodul lui; pentru că nu se culeg smochine din spini, nici nu se adună struguri din mărăciniş.

45 Omul bun, din comoara bună a inimii lui, scoate ce este bun şi omul rău din comoara rea scoate ce-i rău: pentru că din prisosul inimii vorbeşte gura lui.

46 Şi pentru ce Mă chemaţi: «Doamne, Doamne!», şi nu faceţi ce spun?

47 Vă voi arăta cu cine se aseamănă oricine vine la Mine şi aude cuvintele Mele şi le face.

48 Este asemenea unui om care, zidind o casă, a săpat şi a adâncit şi a pus temelia pe stâncă; şi, venind apă mare, şuvoiul s-a năpustit peste casa aceea şi n-a putut s-o clatine, pentru că fusese întemeiată pe stâncă.

49 Şi cine a auzit şi nu a făcut este asemenea unui om care a zidit o casă pe pământ, fără temelie, peste care s-a năpustit şuvoiul, şi îndată a căzut, şi prăbuşirea acelei case a fost mare“.

 

Nota: "al doilea prim sabat" din Luca 6:1 pe scurt

Sabat înseamnă odihnă. Ziua sabatului înseamnă ziua odihnei. În sărbătorile lăsate de Dumnezeu poporului evreu, nu se lucra, de aceea erau sabate, zile de odihnă; "prim sabat" înseamnă sabatul de sărbătoare, "al doilea" înseamnă că era al doilea sabat de sărbătoare din ciclul sărbătorii Azimelor. Primul era cel din 15 Nisan:

Levitic 23:7. În ziua întâi (15 Nisan), să aveţi o adunare sfântă: atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă. Aşadar, 15 Nisan era sabat de sărbătoare. Al doilea sabat de sărbătoare era în 21 Nisan: Levitic 23:8. Şapte zile să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. În ziua a şaptea să fie o adunare sfântă: atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă."