Despre sărbători de la un evreu din secolul 1 AD

 

Antichitățile evreilor, de Flavius ​​Josephus

 

CARTEA III

CAPITOLUL 10. Despre sărbtori; Și cum trebuie respectată fiecare zi a unei asemenea sărbători.

5. În luna lui Xanthicus, care este de către noi numită Nisan și este începutul anului nostru, în a paisprezecea zi a lunii lunare, când soarele este în Berbec, [căci în această lună am fost eliberaţi din robia egiptenilor,] legea a rânduit ca în fiecare an să înjunghiem acea jertfă pe care v-am spus mai înainte că am înjunghiat-o când am ieșit din Egipt și care se numea Paștele; și așa sărbătorim acest Paște în grupuri, fără să lăsăm nimic din ceea ce sacrificăm până a doua zi. Sărbătoarea azimelor îi urmează celei a Paștilor și cade în a cincisprezecea zi a lunii și continuă șapte zile, în care se hrănesc cu azime; în fiecare zi în care sunt junghiați doi tauri, un berbec și șapte miei. Acum acești miei sunt arşi în întregime, în afară de iedul care se adaugă la toți ceilalți, pentru păcate; pentru că este intenționat ca o sărbătoare pentru preot în fiecare din acele zile. Dar în a doua zi a azimelor, care este a șaisprezecea zi a lunii, ei se împărtășesc mai întâi din roadele pământului, căci înainte de acea zi nu se ating de ele. Și în timp ce ei consideră că este potrivit să-L cinstească pe Dumnezeu, de la care obțin această provizie din belșug, în primul rând, ei oferă primele roade ale orzului lor, și asta în felul următor: iau o mână de spice și le usucă, apoi le bate marunt şi curăţă orzul de tărâţe; ei aduc apoi o zecime la altar, lui Dumnezeu; iar, aruncând o mână din ea pe foc, ei lasă restul pentru folosirea preotului. Și după aceasta, ei își pot culege recolta în mod public sau privat. De asemenea, la această participare a primelor roade ale pământului, jertfesc un miel, ca ardere de tot lui Dumnezeu.

Antichitățile evreilor, de Flavius ​​Josephus, evreu din neam de preoţi, din secolul 1 AD

 

The Antiquities of the Jews, by Flavius Josephus

 

BOOK III

CHAPTER 10. Concerning The Festivals; And How Each Day Of Such Festival Is To Be Observed.

5. In the month of Xanthicus, which is by us called Nisan, and is the beginning of our year, on the fourteenth day of the lunar month, when the sun is in Aries, [for in this month it was that we were delivered from bondage under the Egyptians,] the law ordained that we should every year slay that sacrifice which I before told you we slew when we came out of Egypt, and which was called the Passover; and so we do celebrate this passover in companies, leaving nothing of what we sacrifice till the day following. The feast of unleavened bread succeeds that of the passover, and falls on the fifteenth day of the month, and continues seven days, wherein they feed on unleavened bread; on every one of which days two bulls are killed, and one ram, and seven lambs. Now these lambs are entirely burnt, besides the kid of the goats which is added to all the rest, for sins; for it is intended as a feast for the priest on every one of those days. But on the second day of unleavened bread, which is the sixteenth day of the month, they first partake of the fruits of the earth, for before that day they do not touch them. And while they suppose it proper to honor God, from whom they obtain this plentiful provision, in the first place, they offer the first-fruits of their barley, and that in the manner following: They take a handful of the ears, and dry them, then beat them small, and purge the barley from the bran; they then bring one tenth deal to the altar, to God; and, casting one handful of it upon the fire, they leave the rest for the use of the priest. And after this it is that they may publicly or privately reap their harvest. They also at this participation of the first-fruits of the earth, sacrifice a lamb, as a burnt-offering to God.

The Antiquities of the Jews, by Flavius Josephus

1. When the Hebrews had obtained such a wonderful deliverance, the country was a great trouble to them, for it was entirely a desert, and without sustenance for them; and also had exceeding little water, so that it not only was not at all sufficient for the men, but not enough to feed any of the cat…