„Limba noastră e o comoară”
Practic, o limbă e o comoară a istoriei, căci prin ea comunicăm cu trecutul, prin ea ştim cine suntem şi de unde ne tragem obârşia. Cine cunoaște mai multe limbi, deține mai multe comori.
Despre limba românilor:
Vocabularul român are în compoziţia sa actuală circa 60 la sută cuvinte de origine latină (în urmă cu circa 200 de ani având sub 45 la suta în Muntenia, existând mai multe cuvinte latine în Moldova). Aceste cuvinte sunt folosite ca substrat, alături de circa 20 la sută cuvinte slavo-bulgaresti (slavina sau slava veche) ca adstrat. Un alt substrat, destul de subtire îl reprezinta cuvintele de origine tracă (dacice). Alte adstraturi subţiri sunt cuvinte ungureşti, turceşti, frantuzeşti şi englezeşti.
Iată limba română, vorbită în urmă cu circa 300 de ani
“Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova” (n. 30 martie 1633 – d. decembrie 1691).
În imagine Miron Costin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu