6. Datarea Sărbătorii Azimelor
“în a cincisprezecea zi, Paştile este urmat de Sărbătoarea Azimelor, care durează şapte zile, când nu se mănâncă decât pâine nedospită: în fiecare zi sunt înjunghiaţi câte doi tauri, un berbec şi şapte miei. Aceste prinosuri sunt ardere de tot, la care se adaugă un ţap ca jertfă pentru păcat, spre a servi zilnic la îndestularea preoţilor; în cea de-a doua zi a Sărbătorii Azimelor (aşadar, ziua a şaisprezecea, prima zi fiind 15 Nisan), mâncăm prima parte din recolta nouă (de care nimeni nu s-a mai atins până atunci); ni se pare drept să-l cinstim mai întâi pe Dumnezeu (căruia îi datorăm abundenţa noastră), oferindu-i pârgă de orz, în felul următor: se pune la uscat un snop care apoi se treieră, sunt măcinate boabele, un vas de orz fiind dus la jertfelnicul Domnului; un pumn din el este pus pe altar, iar restul rămâne în seama preoţilor. De aici încolo au voie toţi, de-a valma sau în parte, să-şi strângă recolta. Odată cu pârga cerealelor, se aduce prinos Domnului, pentru arderea de tot, un miel."
Iosif Flaviu (din neam de preoti evrei, care a trait in secolul I AD), Antichitatile Iudaice, Cartea 3, Capitolul 10.
Sărbătoarea Azimelor ţinea 7 zile, din 15 Abib până în 21 Abib inclusiv şi începea cu un mare sabat de sărbătoare. Paştile era capul de serie din acest şir de zile şi începea după “ziua pregătirii” mielului în seara zilei de 15 Abib, în noaptea care venea după ziua de 14, iar în ziua de 21 Abib se termina cu un alt mare sabat de sărbătoare. Aşadar în perioada 15-21 Abib erau trei sabate, doua sabate mari de sărbătoare şi un sabat mic, de ziua a şaptea.
Textul grec specifică asta clar în Noul Testament, arătând că pot exista două sabate într-o anume săptămână. Biblia făcută de D. Cornilescu tace în această privinţă, însă Biblia Ortodoxă urmează textul grec astfel "Intr-o sambata, a doua dupa Pasti, Iisus mergea prin semanaturi si ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mainile si mancau." (Luca 6:1) Acest al doilea sabat de după Paşte era în data de 21 Abib, fiind ultima zi de sărbătoare, iar spicele în cauză erau spice de orz timpuriu, nu de grâu.
Confuzia
Deoarece nu se prea citeşte din Biblie cu maximă atenţie, există o mare confuzie în creştinătate, cu privire la ziua “pregătirii”, crezând că este vorba de o zi de vineri. Deşi în Noul Testament se specifică clar că sabatul care urma după ziua pregătirii era un sabat mare, mulţi nu îşi dau seama că sabatul acesta nu era un sabat de ziua a şaptea, ci un sabat de sărbătoare (praznic).
A doua zi, care vine dupa ziua Pregatirii, preotii cei mai de seama si fariseii s-au dus impreuna la Pilat (Mat.27:62)
Cand s-a inserat - fiindca era ziua Pregatirii, adica ziua dinaintea Sabatului - (Marcu 15:42)
Era ziua Pregatirii si incepea ziua Sabatului. (Luca 23:54)
Era ziua Pregatirii Pastilor, cam pe la ceasul al saselea. Pilat a zis iudeilor: "Iata Imparatul vostru!" (Ioan 19:14)
De frica sa nu ramana trupurile pe cruce in timpul Sabatului - caci era ziua Pregatirii, si ziua aceea de Sabat era o zi mare - iudeii au rugat pe Pilat sa zdrobeasca fluierele picioarelor celor rastigniti si sa fie luati de pe cruce. (Ioan 19:31)
Din pricina ca era ziua Pregatirii iudeilor, pentru ca mormantul era aproape, au pus acolo pe Isus. (Ioan 19:42)
Citeşte cu atenţie maximă punctul 7.
Va urma -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu