Cartea istorică-biblică “DEZLEGAREA TAINELOR" - Materiale folosite & Referinţe

 

Referinţe principale

 

Biblia - pe care o studiez din 1991, cu pasiune, zilnic

Werner Keller, Şi Totuşi Biblia Are Dreptate (varianta în română a cărţii The Bible As History - Biblia Ca Istorie)

Iosif Flaviu, Războiul iudeu

Biblia De La Geneva, apărută la 1599, o Biblie protestantă având multe comentarii

John H. Alexander, Cartea Profetului Daniel

Carl Olof Johnson, Timpurile Naţiunilor Reconsiderat

Cărţile Macabeilor

Istorii, de Herodot

Ciropedia, de Xenophon

Viaţa lui Alexandru Cel Mare

Conflictul dintre clanul Oniazilor şi Tobiazilor

Revolta Macabeilor

Diadohii

Şi multe alte referinţe secundare

 

Internetul este Biblioteca Lumii şi ne pune la picioare multe referinţe principale, ce privesc evenimentele descrise în Cartea profetului Daniel.

Citeşte şi studiază direct Cartea Profetului Daniel din Biblia ta şi caută cu pasiune să o înţelegi. Unde nu o înţelegi, informează-te de la alţii.

Werner Keller, în cartea sa numită The Bible As History - Biblia Ca Istorie (Şi Totuşi Biblia Are Dreptate (varianta în română a cărţii) scria următoarele: 

     "Având în vedere abundenţa de dovezi autentice, precum şi efortul
scepticismului  care  din  secolul  al  XVIII-lea  încearcă  să  desfiinţeze  Biblia,  nu-mi  rămâne  decât  o  singură  concluzie  îndreptăţită:  „Biblia  are  totuşi dreptate”.  (Hamburg, Septembrie 1955)

Iosif Flaviu (Josephus), autor evreu din secolul I AD, a scris Războiul iudeu. Citind "Războiul iudaic” (în greacă :Περί τού Ίουδαίκοΰ πολέμου, latină: Bellum Judaicum), putem înţelege prin ce urgie catastrofală a trebuit să treacă poporul evreu, acel mare "vai" l-a care s-a referit Domnul Isus.

Luca 21:20. Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape.

21. Atunci, cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el.
22. Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris.

23. Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară şi mânie împotriva norodului acestuia.

24. Vor cădea sub ascuţişul sabiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de Neamuri, până se vor împlini vremurile Neamurilor.

Cartea descrie războiul anti-roman din Iudea început la 66 AD, şi prezintă suferinţele cumplite îndurate de toată naţia până la cucerirea și distrugerea Ierusalimului de către Titus şi chiar după. Scrisă inițial în arameică a fost tradusă de Iosephus în limba greacă prin anii 75-79. Într-o secvenţă din carte surprinde şi relatează rezistența unui grup de luptători evrei care s-au refugiat în pustiu, la Masada, o cetate de pază construită de regele Irod, pe un pisc din apropierea Mării Moarte. Aici au rezistat un timp îndelungat atacurilor romane, apoi, după ce şi-au dat seama că vor fi cuceriţi, majoritatea lor s-a sinucis, împreună cu soțiile și copii.

Biblia De La Geneva, apărută la 1599, este o Biblie protestantă având multe comentarii interesante, pe care le poţi citi şi la Cartea Profetului Daniel.

John H. Alexander a scris Cartea Profetului Daniel, interpretând evenimentele descrise acolo.

Carl Olof Johnson, a scris Timpurile Naţiunilor Reconsiderat, încercând să clarifice când anume a căzut Ierusalimul în mâinile lui Nebucadneţar, regele din Babilon.

Cărţile Macabeilor sunt cărţi istorice, care prezintă perioada de cucerire a Iudeii, de către greci, sub Alexandru Cel Mare şi asuprirea ce a urmat din partea lor, culminând cu eliberarea promisă în Cartea Profetului Daniel.

În cartea "Istorii", scrisă de istoricul antic de Herodot, poţi "vedea" lumea antică din orientul mijlociu (şi nu numai) de înainte şi de după cucerirea Ierusalimului de către regele Nebucadneţar. Istoriile (în greaca veche Ἱστορίαι, Historíai) lui Herodot, cel considerat părintele fondator al studiului istoriei, a fost scrisă între anii 450-420 î.Hr. şi este un tezaur de informații despre vechile tradiții antice, politică, geografie și ciocniri ale diverselor culturi cunoscute din zona Mării Mediterane și Asiei de Sud-Vest în antichitate.

Cartea descrie ridicarea Imperiului Persan și rǎzboaiele lor cu grecii din secolul V-lea î.Hr.

Istoriile lui Herodot au fost studiate cu pasiune secole la rând, fiind o sursa principalǎ despre lumea antică pentru numeroși curioşi şi istorici.

Cyropedia, cartea scrisă de grecul Xenofon oferă date importante despre conflictul dintre mezi şi babilonieni (pe care el îi numeşte diferit). Cyropedia, este o biografie romanţată a lui Cirus cel Mare, fondatorul primului Imperiu Persan. Cartea a fost scrisă în jurul anului 370 î.Hr. de Xenofon, un atenian, devenit comandantul suprem al unui corp de armată de mercenari greci, care a luptat în Persia. În timpul acestei expediţii militare a cules informaţiile prezentate în cartea sa. Xenofon, ca student al lui Socrate se remarcă ca bun istoric, care ştie prezenta în chip real tainele evenimentelor istorice. Titlul latinizat Cyropaedia derivă din greaca Kúrou paideía (Κύρου παιδεία), care înseamnă „Educația lui Cirus”.

Viaţa lui Alexandru Cel Mare a fost prezentată de mulţi scriitori. La fiecare aflii noi şi noi detalii. Aici aflăm şi amânunte despre "diadohi", aceştia fiind generalii din armata lui Alexandru, care s-au bătut pentru a prelua domnia în noul imperiu macedonean-grec, după moartea acestuia.

Conflictul dintre clanurile conducătoare din Iudea, cel al Oniazilor versus cel al Tobiazilor este relatat parţial de istoricul mai sus numit, Iosif Flaviu (Josephus), în cărţile sale, numite Războiul iudaic şi Antichităţi  iudaice. Clanul ce a condus Iudeea sub persi, Oniazii, fiind detronaţi de clanul Tobiazilor (cu ajutorul grecilor sirieni, stabiliţi la Antiochia) sunt nevoiţi să fugă în Egiptul Ptolemaic (la grecii stabiliţi în Alexandria). Aici, clanul a primit dreptul de a construi Templul iudeu de la Leontopolis. Relatarea lui Iosif Flaviu din cartea Antichități este, că un tânăr pretendent la conducerea Iudeii, în momentul morții tatălui său - acesta fiind asasinat de clanul rival, a fugit la curtea din Alexandria ca urmare a persecuțiilor siriene, crezând că ajutorul va veni pentru poporul său persecutat din Egipt. Ptolemeu al VI-lea era regele Egiptului la acea vreme şi nu renunțase încă la pretențiile sale teritoriale din Orientul Mijlociu și Iudeea. El a primit cu bucurie un astfel de personaj important din țara vecină. Onias i-a cerut regelui și soției sale, Cleopatra, să-i permită să construiască un sanctuar în Egipt asemănător cu cel de la Ierusalim, unde avea să angajeze leviți și preoți din propriul său clan. El a citit o profeţie a profetului Isaia că un templu evreiesc va fi ridicat în Egipt. Acest fapt arată că în acel timp se studiau cu interes profeţiile Bibliei şi căutau să desluşească interpretarea lor.

Potrivit lui Josephus, împăratul roman Vespasian se temea că prin acest templu Egiptul ar putea deveni un nou centru pentru evrei şi ar putea da motiv la o nouă rebeliune, prin urmare, a ordonat demolarea edificiului. Templul a fost închis, personalul a fost alungat, comorile au fost confiscate, iar construcţia a fost demolată în anul 73 AD. La săpăturile de la Tell al-Yahudi din anii 1905-1906, arheologul Flinders Petrie a scos la suprafaţă rămășițele acestui templu măreţ. 

Interesul pentru descifrarea profeţiilor Bibliei o aflăm şi din descrierea epopeii revoltei (răscoalei) Macabeilor, descrisă în Cărțile I și II ale Macabeilor. Răscoala Macabeilor este privită ca o mișcare de rezistenţă națională şi de credinţă contra politicii culturale de aservire. Regele grec din Antiochia, Antiochus IV este chemat să intervină în disputele dintre evreii tradiționaliști și cei elenizați. Autoritățile rânduite de el modifică drastic cultului iudaic (practic îl desfiinţează), ceea ce a provocat în anul 166 î.Hr. răscoala evreilor sub conducerea preotului Matatia (Matityahu) din familia Hasmoneilor. Conflictul este câştigat de tradiţionalişti, iar  elenizaţii iau calea exilului în Siria. Devin independente Iudeea, Samaria și Galileea, și împreună cu alte câteva regiuni adiacente, formează, sub conducerea urmașilor lui Matatia, a fraților Macabei, a unui nou stat evreiesc independent. 

Desigur, există multe alte surse interesante, care întăresc relatările profeţiilor şi evenimentelor din Biblie.

Cu toate aceste dovezi, unii doresc încă să-l arunce pe profetul Daniel în groapa de gunoi a istoriei, contestând chiar existenţa lui, după cum şi alţii l-au aruncat în groapa cu lei, contestând astfel misiunea lui de profet.