MISTERUL TRINITĂŢII

S-a descoperit vreodată Dumnezeu că ar fi o Trinitate? Dacă răspunsul ar fi da, de ce nu apare acest cuvânt în Biblie?

Părerea unui pastor baptist despre învăţătura Trinităţii, reflecă un mare semn de întrebare despre originea ei nebiblică.

"Această doctrină (Trinitatea) a fost creată prin aplicarea filozofiei grecești pentru a determina relația dintre Tatăl și Fiul. Au vrut să determine relația și să o determine formal. Ceea ce a fost dificil ..." Din acest lucru dificil, teologia secolului al II-lea și al III-lea a fost creat - ca marele și ultimul produs al spiritualităţii greceşti". Biserica credincioșilor nu seamănă cu bisericile apostolice până când nu se întoarce de la marele spirit elen la spiritul lui Dumnezeu, care era în apostoli. ... Biserica de mai târziu s-a întors de la știința apostolilor, făcând ceea ce apostolul Ioan a avertizat cu atâta seriozitate: „Oricine o ia înainte (preia conducerea de la Hristos) și nu rămâne în învățătura lui Hristos, nu are pe Dumnezeu. Cel care rămâne în această învățătură are pe Tatăl și Fiul." (2 Ioan 9). Numai împreună cu apostolii avem compania noastră cu Tatăl și Fiul (1 Ioan 1:3). Căci apostolii erau publiciști și interpreți ai evangheliei, care au fost numiți de Domnul Isus. Nimeni nu are dreptul să creeze alte credințe decât cele stabilite de apostoli, iar apostolii nu cunosc Trinitatea; nimeni nu are voie să-i dea lui Dumnezeu un nume pe care nu l-a anunțat și el nu a fost niciodată numit Trinitate."

Udvarnoki Andras, pastor baptist (1865-1945)

 (Citat din volumul TEHNOLOGIE POPULARĂ - autor András Udvarnoki - Publicat de: COMITETUL EDITORIAL AL ALIANȚEI BAPTIŞTILOR UNGARI - BUDAPESTA, capitolul TRINITATE, în 1921)

 

Când spunem că nu folosim cuvântul Trinitate în închinare şi nu credem în doctrina Trinității, nu înseamnă că nu credem în Tatăl, în Fiul său ceresc și în duhul lor cel sfânt trimis tuturor credincioşilor adevăraţi de pe pământ, ci rămânem la ce este scris, că există un singur Dumnezeu şi acesta este Dumnezeu Tatăl. Crezul de la Niceea din anul 325 încă mai conţinea acest adevăr biblic şi divin: “

 

Crezul de la Niceea (325 d. Hr.)

 

"Credem întru-unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul tuturor celor văzute și nevăzute;

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, născut din Tatăl, unul născut, adică, din ființa Tatălui,"

 

La fel şi Crezul Niceo-Constantinopolitan (381 d.Hr.)

 

"Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atoțiitorul,

Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,

unul-născut, care din Tatăl s-a născut, mai înainte de toți vecii."

 

De fapt această formulare din aceste două crezuri se bazează pe o formulare dintr-un crez din secolul I sau II, numit Crezul Apostolic:

 

"Cred în Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, Făcătorul cerului şi al pământului. Şi în Iisus Hristos, Fiul său unic, Domnul nostru,"

 

 

Biblia conţine nemunărate texte care arată clar că există doar un singur Dumnezeu, Tatăl Atotputernicul şi această descoperire trebuie lăsată aşa, fără ca omul să facă o doctrină care să o dilueze sau să o polueze cu gândiri proprii sau străine.

Textele de dovadă sunt multe, dar fiind multe am făcut un buchet bine mirositor, care arată fără tăgadă că este vorba despre un singur Dumnezeu, Tatăl Atotputernicul:

Matei 4:10: „Iisus i-a zis: „Depărtează-te de mine, Satan! Căci este scris: „Închină-te DOMNULUI Dumnezeului tău și slujește-i numai Lui”.”

Aici Fiul lui Dumnezeu, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos a citat din Vechiul Testament. Vedem acest lucru şi mai clar dacă citim din Exodul 20 și Ioan 17:3, că acest „DOMN” este Tatăl, nu Fiul său, nici duhul său cel sfânt:

Exodul (Ieşirea) 20

1. Atunci Dumnezeu (Elohim) a rostit toate aceste cuvinte şi a zis:

2. "Eu sunt Domnul (YEHOWAH) Dumnezeul tău (Eloheka) care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.

3. Să nu ai alţi dumnezei (elohim) afară de Mine.

Ioan 17

1. După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: "Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,

2. după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu.

3. Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, SINGURUL Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

4. Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.

5. Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.

Oare apostolii au înţeles altfel? Nu. Iată dovada:

1Corinteni 8:

5. Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi "dumnezei" fie în cer, fie pe pământ (cum şi sunt în adevăr mulţi "dumnezei" şi mulţi "domni"),

6. totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile, şi prin El şi noi.

1 Timotei 2:5:

„Căci există un singur Dumnezeu și un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni, omul Hristos Isus”

Iacov 2:19:

Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară!"

Nimeni nu suflă aici nici un cuvânt despre o Trinitate de dumnezei şi nici în altă parte a Bibliei.

Dar de unde a apărut atunci această învăţătură printre creştini? Din cărţile apocrife, care erau citite pe lângă Biblie. Dar ce folos, nu erau cuvintele Domnului Isus Christos.

Citez aici o carte din secolul II, numit Apocriful lui Ioan, care redă doctrina Trinităţii astfel: "În momentul în care m-am gândit la ele, iată, cerurile s-au deschis, toată creatura de sub cer s-a luminat și lumea s-a agitat. M-am speriat și, iată, am văzut pe cineva așezat lângă mine în lumină. Privind, părea să fie cineva bătrân. Apoi și-a schimbat aspectul cu un tânăr. Nu că ar fi fost mai multe fețe în fața mea, dar în interiorul luminii, era o față cu mai multe fețe. Aceste fețe erau vizibile între ele, iar fața avea trei fețe."

Toţi cercetătorii serioşi ai zilelor noastre admit că această carte este scrisă de un autor fals, care s-a pretins a fi apostolul Ioan. Afirmaţia este una dintre cele mai îndrăzneţe, cartea nefiind scrisă de apostolul Ioan, aşa cum pretinde scrierea. De unde avea acest autor asemenea idei în cap şi de ce a pretins că le-ar fi scris chiar apostolul Ioan? Episcopul Marcellus susţinea că idea aceasta era a filozofilor păgâni, adaptată denumirilor creştine.

În secolul al patrulea AD, episcopul Marcellus din Ankyra, a fost unul dintre participantii de la Conciliul de la Nicaea (325). Acest episcop a scris că ideea unui Dumnezeu existent în trei persoane şi ipostaze a venit de la Hermes şi Platon, prin învățăturile lui Valentinus, considerat a fi un şef al ereticilor: “Apoi acestia, predau trei ipostaze, la fel ca și Valentinus, ereticul şef, inventând primul în cartea intitulată de el "Despre cele trei naturi". Pentru ca el a fost primul ce inventeaza trei ipostaze și trei persoane, al Tatălui, Fiului și Sfântului Duh, iar el este descoperit a fi șterpelit acest lucru de la Hermes și Platon."

Sursa: A.H.B. Logan, "Marcellus of Ancyra (Pseudo-Anthimus), 'On the Holy Church'": Text, Translation and Commentary. Verses 8-9." Journal of Theological Studies, New Series, 51.1, April 2000:95.

 

Aşadar această gândire a Trinităţii dumnezeieşti nu a fost preluat din Biblie, ci de la autori păgâni şi cărţile apocrife. Apoi, după ce unii le-au citit, au început să caute sprijin pentru dogma lor în Biblie. Degeaba s-au auto-înşelat, nu exista cuvântul „Treime” sau „Trinitate” aici.