Nevertheless, Simeon Bar Kokhba took up arms in 132 and fought against Rome. In 135, he was beaten and killed in his fortress at Betar. The Jewish nation was banned by Greco-Roman “civilization,” in which the nobility of thought accommodated itself so easily to the circus games.
Cu toate acestea, Simeon Bar Kokhba a luat armele în 132 și a luptat împotriva Romei. În 135, a fost bătut și ucis în cetatea sa din Betar. Națiunea evreiască a fost interzisă de „civilizația” greco-romană, în care nobilimea gândirii s-a acomodat atât de ușor la jocurile de circ.
Well before the new insurrection, the Judeo-Christians had – unlike the Essenes of the First Century – distanced themselves from the holy war. They had refused to give their support to the Messiah Bar Kokhba: one of their letters had condemned the attitude of the “Galileans.”
Cu mult înainte de noua insurecție, iudeo-creștinii – spre deosebire de esenienii din primul secol – s-au îndepărtat de războiul sfânt. Ei refuzaseră să-și dea sprijinul lui Mesia Bar Kokhba: una dintre scrisorile lor condamnase atitudinea „galileenilor”.
Thereafter, the Christians accentuated what separated them from the Jews: the profession of pacifist faith; non-violence; the virtues of sacrifice; and the rejection of circumcision and the Jewish ritual observances (all the more so because Hadrian, basing himself on the Roman law that prohibited corporeal mutilations, formally prohibited circumcision).
După aceea, creștinii au accentuat ceea ce îi despărțea de evrei: profesiunea de credință pacifistă; non-violență; virtuțile sacrificiului; și respingerea circumciziei și a respectărilor rituale evreiești (cu atât mai mult cu cât Hadrian, bazându-se pe legea romană care interzicea mutilările corporale, interzicea în mod formal circumcizia).
After 135, the persecution pitilessly struck the Jewish communities. Rabbi [Joshua ben] Hananiah was burned alive; Rabbi Akiba was skinned alive. In his Contra Celsum, Origen recalled the great massacres of the “circumcised.” Even if this Christian refused the worship of idols and abstained from offering sacrifices to the Emperor, he demanded his Greek or Roman citizenship and proclaimed his difference from the Jews in an absolute manner.
După 135, persecuția a lovit fără milă comunitățile evreiești. Rabbi [Iosua ben] Hanania a fost ars de viu; Rabinul Akiba a fost jupuit de viu. În Contra Celsum, Origen a amintit de marile masacre ale „circumcișilor”. Chiar dacă acest creștin a refuzat închinarea la idoli și s-a abținut de la a oferi jertfe Împăratului, el și-a cerut cetățenia greacă sau romană și și-a proclamat diferența față de Evrei într-o manieră absolută.
Marcion’s anti-Judaic reforms survived in the disorder propagated by the political wildfire at the heart of the Judeo-Christian churches that were prey to struggles for influence. Those reforms advocated an ecclesial politics centered upon Rome and made strong by its rupture with “Jewry.” The few biographical elements [available to us] confirm this.
Reformele anti-iudaice ale lui Marcion au supraviețuit în dezordinea propagată de incendiul politic din inima bisericilor iudeo-creștine care erau pradă luptelor pentru influență. Aceste reforme susțineau o politică eclezială centrată pe Roma și întărită prin ruptura acesteia cu „evreii”. Puținele elemente biografice [disponibile pentru noi] confirmă acest lucru.
Marcion would have been born in the last years of the First Century in Sinope, on the Pont (around 95 or 100, according to Harnack[2]).
Marcion soon entered into conflict with the Judeo-Christian communities. His father, the Episcope of an Ekklesia, chased him away for having supported opinions hostile to the faith that were, no doubt, inspired by Saul and his disciples. Marcion went to Asia Minor, where he clashed with the local Christian churches, which appear in all probability to have been Elchasaite.
Marcion s-ar fi născut în ultimii ani ai secolului I la Sinope, din Pont (în jurul anului 95 sau 100, conform lui Harnack[2]).
Marcion a intrat curând în conflict cu comunitățile iudeo-creștine. Tatăl său, Episcopul unei Ekklesia, l-a alungat pentru că a susținut opinii ostile credinței, care au fost, fără îndoială, inspirate de Saul și discipolii săi. Marcion s-a dus în Asia Mică, unde s-a ciocnit cu bisericile creștine locale, care se pare că ar fi fost elchasaite.
A rich ship-owner, Marcion had the practical intelligence of a businessman. His rationality, seduced by Greek philosophy, felt repugnance for the analogical spirit of the midrashim and the Hebrew wordplay that the Greek translations reduced to absurdities.
Bogat armator, Marcion avea inteligența practică a unui om de afaceri. Raționalitatea sa, sedusă de filozofia greacă, a simțit repulsie față de spiritul analogic al midrashim-ului și al jocului de cuvinte ebraice pe care traducerile grecești l-au redus la absurdități.
The bloody and inhuman character of the biblical texts furnished him an argument that was opportunely confirmed by the violence of the Jewish revolts. In place of the latent dualism of the Esseno-Christians, Marcion substituted the irreconcilable character of YHWH, God-creator of a world of war and misery, and a Good God to whom the schools of James, Simon-Cephas, Thomas, Clement and Saul/Paul implicitly referred.
Caracterul sângeros și inuman al textelor biblice i-a oferit un argument care a fost confirmat oportun de violența revoltelor evreiești. În locul dualismului latent al esseno-creștinilor, Marcion a înlocuit caracterul ireconciliabil al lui YHWH, Dumnezeu-creator al unei lumi de război și mizerie și un Dumnezeu bun căruia școlile lui Iacov, Simon-Cefa, Toma, Clement și Saul/Paul s-au referit implicit.
Marcion bet upon anti-Judaism and hostility for the people of the Temple, Jerusalem, the Pharisees and the murderers of the Master of Justice. He supported his doctrine with the help of peremptory reasons and promises of a beautiful future in the Church, but, at the moment of struggle, he insulted the voluntary poverty of the communities: he offered 200,000 sesterces to the Roman Churches in order to subject them to his authority, with an eye on an international federation.
Marcion a pariat pe anti-iudaism și ostilitate pentru oamenii din Templu, Ierusalim, fariseii și ucigașii Stăpânului Justiției. Și-a susținut doctrina cu ajutorul rațiunilor peremptorii și a promisiunilor unui viitor frumos în Biserică, dar, în momentul de luptă, a insultat sărăcia voluntară a comunităților: a oferit 200.000 de sesterți (aprox. 280.000-300.000 de euro astăzi) Bisericilor romane pentru a le supune la autoritatea sa, cu ochii pe o federație internațională.
Va urma -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu