Istoria unei creştinări forţate (eşuate) – avarii din Pannonia

 

Istoria unei creştinări forţate (eşuate) – avarii din Pannonia

 

"Nu faceti nimic din duh de cearta sau din slava desarta; ci, in smerenie, fiecare sa priveasca pe altul mai presus de el insusi."(Filip.2:3)

Dacă vă uitaţi pe Wikipedia la steagul secuilor, veţi observa o asemănare izbitoare cu simbolurile de pe steagurile musulmane: steaua şi semiluna. Unii vor spune imediat că este o coincidenţă şi nu au nimic în comun. Dar poate că totuşi au...

Steagul secuilor are ca simboluri o stea cu opt colțuri și o semilună în creștere.

Este posibil ca steagul secuilor să aibă legătură cu ultima rămăşită a avarilor, care s-au numit ulterior "secui". După ce statul avar a fost slăbit, au ajuns sub influenţa imperiului Khazar, cel puţin clasa conducătoare – având în vedere numele Khanilor avari (Abraham (805–?) şi Isaac (?–835). După ce Pannonia avară a fost cucerită şi împărţită între fraci (un popor germanic) şi bulgarii de la Dunăre, au fost forţaţi să se creştineze, rămăşiţele clanului conducător, refugiindu-se într-un colţ din Ardeal. De aici Zandir Ban a trimis solii pentru ajutor la conducătorul bulgarilor de pe Volga, Almiş Khan, care era musulman. Nu se ştie cert dacă în această împrejurare sau chiar mai repede unul dintre conducătorii avarilor să fi trecut la religia musulmană, preluând şi însemnele religiei lui pe steagul său. În această perioadă de alianţă s-au purtat câteva bătălii importante, în care spre final Almiş Khan moare, prins într-o ambuscadă la hotarul Ardealului (Duleba, Ruthenia), iar în una dintre bătălii purtată lângă Râul Bugul de Sud, din Ucraina, alinaţa a pierdut foarte mulţi soldaţi, aşa că bulgarii de pe Dunăre nu s-au obosit să-i numere, fiind ocupaţi cu numărarea propriilor soldaţi ucişi:

"Cine s-ar putea angaja să numere pierderile avarilor păgâni în atâtea bătălii, când au murit 20.000 de călăreți dintre bulgarii învingători.” Această relatare, vine din gura trimisului episcopului Lazar la Arnulf Leon al VI-lea în 896.

După ce alinaţa a recucerit Pannonia, avarii creştinaţi cu forţa au trecut înapoi la păgânism, luând un alt nume, acela de secui - care înseamnă "cel ce stă pe scaun", un joc de cuvinte pentru "nobil".

 

În vechea cronică kieviană se afirmă cum anumite zone ale slavilor au fost ocupate de vlahi. Acest lucru este susținut oarecum de P. magister în paginile din Gesta Hungarorum, precum și de un studiu asupra așezărilor imperiului făcut în timpul monarhiei Austro-Ungare. Potrivit acestui studiu, multe așezări slave ocupate de vlahi și-au păstrat vechile denumiri slave, un astfel de nume de loc fiind Cluj, care înseamnă „înconjurat (localitate împrejmuită)”.

Cronica vremurilor trecute - de Nestor Cronicarul este o istorie a Rusiei Kievene de pe la 850 până la anul 1110, scrisă prin anul 1113 în Kiev. Această lucrare este considerată una dintre sursele fundamentale folosite pentru interpretarea istoriei timpurii a slavilor răsăriteni.

 

Secuii alături de vlahii din Ardeal

 

Cronicarul ungur Símon de Kéza arăta în cronica Gesta Hunnorum et Hungarorum, scrisă în jurul anului 1283:

 

    „De aceea (secuii) amestecându-se cu blackii se zice că se foloseau de literele lor” - (blackii fiind o stâlcire a cuvântului vlah)

 

    „cum Blackis in montibus confinii sortem habuerunt”

 

De asemenea, „Cronica lui Marcus” menționează că secuii ar fi un rest de populație hună, care s-a retras în munți, stabilindu-se alături de valahi. Aceste informații se reîntâlnesc și în „Chronicon pictum vindobonense” (Cronica pictată de la Viena).

 

    „Au rămas însă din huni trei mii de bărbați care, scăpați din bătălia Crumheldină printr-o pătrundere plină de groază, s-au îngrijit a se aduna în câmpia Chiglamezey. Care bărbați, deoarece se temeau de națiunile occidentale, ca nu cumva să-i atace pe neașteptate, au intrat în Erdeelw și s-au numit pe sine nu unguri, ci Zecul... totuși, după cum au vrut ungurii, nu și-au hotărât soarta în câmpia Pannoniei, ci cu valahii în munții din vecinătate”

    —Cronica lui Marcus

 

Același eveniment la Kézai Símon:

 

    „remanserant quoque de Hunis virorum tria milia... in campo Csiglae usque Arpad permanserunt, qui se ibi non Hunos sed Zaculos vocaverunt... Postquam autem filii Ethele in pr[o]elio Crunhelt cum gente Scitica fere quasi deperissent, Pannonia extitit Xannis sine rege, Sclavis tantummodo, Grecis, Teutonicis, Messianis et Vlahis advenis remanentibus in eadem, qui vivente Ethela populari servicio sibi serviebant”

    —Simon de Keza, Gesta Hungarorum

Wikipedia

 

Sursa Wikipedia