Ce înseamnă Numele lui Dumnezeu?

-      Explicaţii referitoare la prezentarea Numelui lui Dumnezeu lui Moise

"Ieronim, născut Sophronius Eusebius Hieronymus, (n. cca. 347, Stridon, Dalmația - d. 30 septembrie 420, Betleem, în Palestina), a fost un important teolog creștin, considerat unul din cei patru părinți ai Bisericii de Apus, doctor al Bisericii. Ieronim, împreună cu Sfântul Ambrozie din Milano, Papa Gregor I și Augustin de Hipona sunt considerați pe perioada antică târzie ca patroni ai creștinismului de Biserica Catolică. Ieronim este plasat alături de Sfinții Atanasie din Alexandria, Ilarie, Ambrozie, Vasile cel Mare, Ioan Chrysostom - oameni cu o vastă dragoste față de Dumnezeu și de cultură.

Este bine cunoscut ca traducător al Bibliei din limba greacă, ebraică și aramaică în limba latină la cererea Papei Damasus I de revizuire a traducerilor vechi a Sfintei Scripturi (numită Vetus Latina). Ieronim a fost sanctificat în Biserica Romano - Catolică și recunoscut ca Doctor al Bisericii. De asemenea, Ieronim a fost sanctificat și de Biserica Ortodoxă, fiind numit Fericitul Ieronim." Wikipedia

 

Ce a spus acest teolog şi traducător renumit despre Numele lui Dumnezeu?

 

Traducătorul Bibliei, versiunea numită Biblia Sacra Vulgata, Ieronimus (Ieronim), în prologul său la cărţile lui Samuel şi ale Regilor, scrie: „Şi noi (deci nu numai el, ci şi alţii) am găsit Numele lui Dumnezeu, Tetragrama (adică cele patru litere ebraice care exprimau Numele lui Dumnezeu), în volume greceşti sigure (ale Septuagintei, având sigla LXX) chiar în ziua de azi, exprimată în (cu) litere vechi (evreieşti).”

 

          Numele cu care Dumnezeul Adevărat s-a prezentat evreilor, este YEHOWAH, care apare în cărţile Vechiului  Testament de 6823 de ori, în forma propusă şi oferită de copiştii manuscriselor aşanumitului „Text Masoretic”, dar notele marginale din acest text - numite “Masora”, arată că scribii evrei numiţi "soferim", au schimbat textul în 134 + 17 locuri. Masora este totalitatea notelor marginale din Textul Ebraic numit Textul Masoretic, sau Textul Masoreţilor.

Iehova, este Numele transliterat şi latino-românizat al lui Dumnezeu, fiind echivalentul lui Yehowah, transliterat mai aproape de originalul ebraic. El mai apare în Biblie şi într-o formă prescurtată de: „Yah” (care se pronunţă „Ia” în limba română), fiind o unire (contracţie) a primului şi a ultimului sunet din acest cuvânt, zis şi „Numele Divin”. De exemplu: Obadiah, însemnă: Slujind lui Yah. În Noul Testament  cuvântul Yah este cuprins în expresia: „Halleluyah” (având pronunţia Aleluia) = Lăudaţi-l pe Yah! (vezi Apocalipsa 19:1-6). Atât la cuvântul Yehowah, cât şi la cuvântul Yah, ultima litera, finalul „h” nu se pronunţă. E o regulă a limbii ebraice.

Aşadar scribii evrei numiti "soferim" au schimbat în 134 de locuri numele lui Dumnezeu, Yehowah, înlocuindu-l cu "Domnul", adică "Adonai". Şi încă de 17 ori, înlocuindu-l cu Dumnezeu (Elohim) (sursa Ginsburg's ed. of The Massorah, §§ 107-115, The Companion Bible, Appendix 32).

Mai târziu, din anumite motive, în perioda celui de Al Doilea Templu din Ieruslaim, lideri religioşi ai evreilor au început să restricţioneze foloseirea Numelui lui Dumnezeu în public, impunând folosirea lui doar de către Marele Preot în Templu. Al Doilea Templu din Ierusalim, (în ebraică: בית המקדש השני Beit Hamikdash Hasheni) a fost lăcașul sfânt al cultului evreilor, din a doua jumătate a mileniului I î.Hr. până în anul 70 e.n. El a fost construit de evreii întorși din robie, în timpul dominației persane în Iudeea antică, pe locul Templului lui Solomon, denumit Primul Templu din Ierusalim, care fusese distrus în anul 586 î.Hr. de către regele babilonian Nabucodonosor al II-lea. Liderii religioşi au recomandat poporului să se adreseze lui Dumnezeu folosind cuvântul „Adonay” - care înseamnă „Domn”, cuvânt care în limba română vine din latinescul Dominus. O sursă antică menţionează că după cucerirea Ierusalimului şi dărâmarea Templului, rabinii au dat mai departe în taină Numele lui Dumnezeu ucenicilor din şcolile de rabini. Aşa că atunci când creştinii din oraşul Alexandria, Egipt, au întrebat rabinii evrei despre semnificația numelui sfânt al lui Dumnezeu, au primit următorul răspuns: „Acest nume mistic care se cheamă Tetragrammaton, ... înseamnă, Cel ce este și Cel ce va fi” (Nicetas, Episcopul Heracleei, citează Stromata lui Clement din Alexandria, Cartea a V-a. Capitolul 6:34, Secolul II d.Hr. Din Catena Despre Pentateuh, publicat în latină de Francis Zephyrus, p. 146).

În timpul războiului iudeo-roman dintre anii 132-136, din cauza restricţiilor religioase dure, impuse de romani - care au scos în afara legii închinarea la Yehowah Elohim şi folosirea Vechiului Testament, evreii au fost forţaţi de aceste îmrejurări grele să folosească o aluzie „Haşhem” (Numele) în loc de Numele lui Dumnezeu, iar creştinii au început să folosească „Kyrios” (Domnul). Cei ce erau prinşi în această perioadă că deţineau copii ale Vechiului Testament, se închinau sau foloseau titlurile şi Numele lui Dumnezeu erau pedepsiţi cu moartea, prin diferite metode cumplite (arşi pe rug, jupuiţi de viu).

 

Istoria descoperirii Numelui lui Dumnezeu şi a sensului acestuia

Cel mai edificator pasaj din Biblie referitor la Numele lui Dumnezeu, îl găsim în convorbirea de pe munte al lui Moise cu Dumnezeu, redată în Exod 3:13-16.

1.   Versetul 13: „Moise a zis lui Dumnezeu (în ebraică: Elohim, iar în Septuaginta apare: Theos): Iată mă voi duce la fiii lui Israel şi le voi spune: Dumnezeul (în ebraică Elohe = în greacă Theos) părinţilor voştri m-a trimis la voi, iar ei mă vor întreba: Care este Numele Lui? Ce le voi zice lor?

2.   Versetul 14: Şi Dumnezeu (Elohim = Theos) a zis lui Moise: Eu sunt Cel ce sunt (în ebraică: ehyeh aşer ehyeh, iar în greacă, în Septuaginta: Ego eimi ho on). Şi a zis: Aşa vei zice fiiilor lui Israel: Cel ce este (în ebraică: „ehyeh” = Cel ce există sau Cel ce este; iar în greacă „Ho on” „Cel ce este”, „Cel ce există”) m-a trimis la voi. Cuvântul ebraic „ehyeh” care apare de trei ori în versetul 14, este tradus în Septuaginta greacă cu „ho on”, însemnând: Cel fiind, Cel ce este, Cel existând; dar nu acesta este Numele lui Dumnezeu, aici fiind doar o descriere a Numelui, ci Numele este cel revelat în versetul 15, unde acel cuvânt „ehyeh” este modificat în „yehowah” - adăugându-se la o parte a cuvântului „ehyeh” o formă a verbului „hawah”, care înseamnă „va fi (în acţiune, verb construit la viitor activ)”. Astfel tot numele lui Dumnezeu înseamnă „Cel ce este și Cel ce va fi”, fiind un cuvânt zidit din două cuvinte, „eh-yeh” şi „ha-wah”: EH-YEH + HA-WAH = care a fost unit ca YE+HO+WAH = YE-HO-WAH = YEHOWAH

3.   Această construcţie trisilabică a Numelui lui Dumnezeu o putem vedea şi în Cartea Apocalipsa 1:4,8 unde acelaşi „HO ON” din limba greacă este tradus cu „Cel ce este”, dar din context reiese clar că nu numai „ho on” este Numele Celui Atotputernic: Ioan, către cele şapte biserici care sunt în Asia: Har şi pace vouă din partea Celui ce este (în greacă „ho on”), Celui ce era („ho en”) şi Celui ce vine („ho erchomenos”), şi din partea celor şapte duhuri, care stau înaintea scaunului Său de domnie, ... "Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul", zice Domnul Dumnezeu, "Cel ce este (ho on), Cel ce era (ho en) şi Cel ce vine (ho erchomenos), Cel Atotputernic."

4.   Aşadar abia în versetul 15, Dumnezeu (Elohim) îi dă lui Moise răspunsul la întrebarea acestuia din versetul 13, încunoştinţându-l (dezvăluindu-i) că Numele Lui este „Yehowah”, (în ebraica transliterată Numele Lui este scris în forma unei tetragrame formată din patru literea „YHWH”; pe care evreii, conform regulilor lor de citire, o pronunţau „Yehowah” şi de aici provine Numele lui Dumnezeu, latinesc-românizat, de „Iehova”). Astfel, în versetul 15, Moise redă răspunsul lui Dumnezeu referitor la Numele despre care l-a întrebat, în felul următor:

5.   Versetul 15: Şi a zis iarăşi Dumnezeu (Elohim) către Moise: Aşa vei vorbi fiilor lui Israel: YEHOWAH (în ebraică: (יְהֹוָה), (în versiunea Ortodoxă şi Cornilescu fiind „Domnul” - ceea ce este inexact deoarece „Adonay” însemnă „Domnul”, ceea ce nu este în textul versetului de faţă) Dumnezeul (în ebraică „Elohe”) părinţilor voştri, Dumnezeul (Elohe) lui Abraam, Dumnezeul (Elohe) lui Isac, şi Dumnezeul (Elohe) lui Iacob m-a trimis la voi. Acesta (adică: YEHOWAH) este Numele Meu în etern, şi o amintire din generaţie în generaţie.

6.   Apoi, în versetul 16, Dumnezeul patriarhilor amintiţi îşi mai rosteşte încă odată Numele de „YEHOWAH”, precizând: Mergând deci, strânge bătrânimea fiilor lui Israel şi vei zice către ei: YEHOWAH (în traducerea Ortodoxă şi Cornilescu „Domnul”, iarăşi traducere inexactă ca în versetul 15), Dumnezeul (Elohe) lui Abraam, lui Isac, şi lui Iacob.

Aşa că, la întrebarea lui Moise (din versetul 13), Dumnezeul patriarhilor amintiţi îi face mai întâi precizarea (în versetul 14) că El este Dumnezeul Cel Adevărat, Cel Real, Cel Autentic; că El este singurul Dumnezeu care există ca persoană (fiinţă) Divină Vie, spre deosebire de zeii (idolii) popoarelor păgâne care nu sunt persoane (fiinţe) autentice, şi deci neavând o existenţă reală, nu sunt fiinţe divine vii.

Observăm deci, că de două ori (în versetele 15,16) Numele lui Dumnezeu „YEHOWAH” a fost înlocuit cu „Domnul” în ediţiile amintite anterior. La fel în versetul 18, unde Dumnezeul patriarhilor îi zice din nou lui Moise, că El este: ...YEHOWAH (יְהֹוָה), DUMNEZEUL (Elohe) EVREILOR (ha-ibriyim)...

 

Apoi, iarăşi în Exod 6:2,3 unde citim: Şi Dumnezeu (Elohim) a vorbit lui Moise şi i-a zis: Eu sunt YEHOWAH. Eu m-am arătat lui Abraam, lui Isac şi lui Iacob, ca Dumnezeul Cel Atotputernic (El Şadday); dar nu am fost cunoscut de ei sub Numele Meu, ca YEHOWAH. În Geneza 12:7,8; 13:4,18 citim că Abraam a zidit un altar lui YEHOWAH, deşi nu îl cunoştea după Numele acesta, şi l-a chemat pe Dumnezeu prin acel titlu, pe care îl ştia „El Şhadday”. Abia lui Moise i s-a descoperit Numele lui Dumnezeu, aşa cum am văzut din prezentarea de la Geneza capitolul 3 şi 6.

Din păcate, în epoca elenistică, a apărut o sectă elenistică, care susţinea că patriarhii aveau de fapt un alt Dumnezeu, cu un nume diferit, decât avea Moise. Scribii evrei, care nu au suferit această viziune a sectei respective au înlocuit El-Şhadday sau Elohim cu Yehowah, în cartea Genezei, ca să susţină ideea că Moise şi patriarhii aveau acelaşi Dumnezeu, pe care îl chemau cu acelaşi nume. Schimbările pot fi observate comparând fragmentele textelor din Sulurile de la Marea Moartă, unele având Elohim, altele Yehowah, la acelaşi text.

De ce scrie în Biblie că Numele lui Dumnezeu a fost necunoscut patriarhilor Avraam, Isaac şi Iacov?

Exodul (2Moise) 6

1. YEHOWAH a zis lui Moise: "Vei vedea acum ce voi face lui faraon: o mână puternică îl va sili să-i lase să plece; da, o mână puternică îl va sili să-i izgonească din ţara lui."

2. Dumnezeu (în ebraică Elohim) a mai vorbit lui Moise şi i-a zis: "Eu sunt YEHOWAH.

3. Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul cel Atotputernic (în ebraică El Shadday); dar n-am fost cunoscut de el sub Numele Meu ca "YEHOWAH."

De unde ştim că nu Exod 6:3 a fost schimbat de scribi în cursul timpului copierii textului original?

Genesa 22:14

Avraam a pus locului aceluia numele:„Yehowah va purta de grijă. Deaceea se zice şi azi: „La muntele unde Yehowah va purta de grijă.“

 
Însă Sulurile de la Marea Moarta şi chiar anumite versiuni ebraice, arată o altă formă:

Exemplu fragmentul de manuscris numit 4Q1 Genesis-Exodus

Limba în care a fost scris: Ebraica.

Data copierii: 125-100 înainte de Hristos.

Locaţia: Qumran, Pestera 4

Conform textului de pe un site în limba engleză la Genesis 22:14 versiunea 4Q1 avem următorul text:

Abraham called the name of that place “God Will Provide”. As to this day, “On Yehowah’s mountain, it will be provided.” Avraam a numit acel loc „Dumnezeu va oferi”. Ca până în ziua de azi, „Pe muntele lui Yehowah, va fi asigurat”.

Sulurile de la Marea Moartă conţin două redări, una pe care o întâlnim şi în textul Masoretic şi una aparte în sulul nr 4Q1 din peştera nr 4. Aici, în acest sul, soferimul a copiat forma originală a textului şi nu a modificat nimic. Este şi normal ca Avraam să fi numit acel loc Elohim-jireh (Dumnezeu va purta de grijă) şi nu Yehowah-jireh (Yehowah va purta de grijă), pentru că nu cunoştea numele divin. Conform tradiţiei, textele sunt scrise de Moise, căruia i s-a dat taina descoperirii Numelui Divin. Deci Moise nu ar fi scris că oamenii de înaintea lui l-au chemat pe Dumnezeu cunoscând numele "Yehowah", cum crează impresia soferimii evrei, care s-au luptat cu acea sectă elenistică.

În plus, textul Masoretic are şi o altă tendinţă dubioasă, acela de a descoperi cititorului că Avraam l-ar fi văzut pe Dumnezeu:

Şi Avraam a numit numele acelui loc Yehowah-jireh; așa cum se spune până astăzi: „Pe muntele unde Yehowah este văzut”.

Care dintre oameni l-a văzut vreodată pe Dumnezeu? Nimeni. Mărturia Noului Testament este clară în această privinţă:

1 Ioan 4:12. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi, şi dragostea Lui a ajuns desăvârşită în noi.

 

Fie ca bunul Dumnezeu să ne ajute în descifrarea corectă a textului sfânt. Amin!

 

Adaptare după Viorel Raţiu, traducător al Noului Testament, din Arad, plus informaţii din alte surse