1 Atunci Iosif a intrat și i-a spus lui Faraon și a zis: „Tatăl meu și frații mei, oile lor și turmele lor și tot ce au ei, au ieșit din țara Canaanului; și iată, ei sunt în țara Gosen.” 2 Iar dintre frații săi a luat cinci bărbați și i-a prezentat lui Faraon. 3 Și Faraon a zis fraților săi: „Care este ocupația voastră?” Și ei i-au spus lui Faraon: „Robii tăi sunt păstori, atât noi, cât și părinții noștri.” 4 Și au zis lui Faraon: „Am venit să locuim în țară, pentru că nu există pășune pentru turmele robilor tăi - căci foametea este grea în ţara Canaanului. Acum, așadar, te rugăm, lasă robii tăi să locuiască în țara Gosen.” 5 Și Faraon a vorbit lui Iosif, zicând: „Tatăl tău și frații tăi au venit la tine; 6 Țara Egiptului este înaintea ta; în cea mai bună parte a ţări, fă să locuiască pe tatăl tău şi pe fraţii tăi, în ţara Gosen să locuiască. Iar dacă cunoști pe vreunul dintre ei oameni pricepuți, atunci pune-i stăpânitori peste vitele mele.” 7 Și Iosif a adus pe tatăl său Iacov și l-a pus înaintea lui Faraon. Și Iacov l-a binecuvântat pe Faraon. 8 Și Faraon a zis lui Iacov: „Câte sunt zilele anilor vieții tale?” 9 Și Iacob i-a spus lui Faraon: „Zilele anilor șederii mele sunt o sută treizeci de ani; puține și rele au fost zilele anilor vieții mele și nu au ajuns la zilele anilor vieții părinților mei în zilele șederii lor.” 10 Și Iacov a binecuvântat pe Faraon și a ieșit din prezența lui Faraon. 11 Și Iosif i-a așezat pe tatăl său și pe frații săi și le-a dat o posesiune în țara Egiptului, în cel mai bun loc din țară, în țara lui Ramses, așa cum poruncise Faraon. 12 Iar Iosif a întreținut cu pâine pe tatăl său, pe frații săi și pe toată casa tatălui său, după nevoia copiilor lor. 13 Și nu era pâine în toată țara, pentru că foametea era foarte mare, astfel încât țara Egiptului și țara Canaanului a lâncezit din cauza foametei. 14 Și Iosif a strâns toți banii care s-au găsit în țara Egiptului și în țara Canaanului, pentru grâul pe care l-au cumpărat; și Iosif a adus banii în casa lui Faraon. 15 Iar când toți banii au fost cheltuiți în țara Egiptului și în țara Canaanului, toți egiptenii au venit la Iosif și i-au zis: „Dă-ne pâine; căci de ce să murim în prezența ta? Pentru că banii noștri s-au terminat. 16 Și Iosif a zis: „Dați vitele voaste, iar eu vă voi da în schimb pentru vitele voastre, dacă banii vi s-au dus banii.” 17 Și ei și-au adus vitele la Iosif. Iar Iosif le-a dat pâine în schimbul cailor, și al oilor, și al turmelor și al măgarilor; și i-a hrănit cu pâine în schimbul tuturor vitelor lor în acel an. 18 Când s-a sfârșit acel an, au venit la el în al doilea an și i-au zis: „Nu ne vom ascunde de la domnul nostru că banii noștri sunt cheltuiți, iar turmele de vite sunt ale domnului nostru. Nu a mai rămas nimic în ochii domnului nostru, decât trupurile noastre și pământurile noastre. 19 De ce să murim înaintea ochilor tăi, atât noi, cât și pământurile noastre? Cumpără-ne pe noi și pământurile noastre pentru pâine și noi și pământurile noastre vom fi robii lui Faraon; și dă-ne sămânță, ca să trăim și să nu murim și ca pământul să nu fie pustiu.’ 20 Așa că Iosif a cumpărat tot pământul Egiptului pentru Faraon; căci egiptenii și-au vândut fiecare câmpul său, pentru că foametea era puternică asupra lor; și pământul a devenit a lui Faraon. 21 Și în ceea ce privește poporul, el i-a mutat în oraşe, de la un capăt al hotarului Egiptului până la celălalt capăt al acesteia. 22 Numai că nu a cumpărat pământul preoților, căci preoții aveau o parte de la Faraon și au mâncat porția pe care le-a dat-o Faraonul; de aceea nu și-au vândut pământul. 23 Atunci Iosif a spus poporului: „Iată, v-am cumpărat astăzi pe voi și pământul vostru pentru Faraon. Iată sămânță pentru voi și veți semăna solul. 24 Iar când va trece secerişul, veți da o cincime lui Faraon și patru părți vor fi ale voastre, pentru sămânța câmpului și pentru hrana voastră și pentru cei din casele voastre și pentru hrana micuților voştrii.” 25 Și ei au zis: „Tu ne-ai salvat viețile. Să găsim har în ochii domnului nostru și vom fi robii lui Faraon.” 26 Și Iosif a făcut o lege cu privire la pământul Egiptului până în ziua de azi, pentru cincimea Faraonului; exceptând numai pământul preoților care nu a devenit a Faraonului. 27 Și Israel a locuit în țara Egiptului, în țara Gosen; şi-au luat posesiuni în ea şi au fost roditori şi s-au înmulţit nemaipomenit. 28 Și Iacov a locuit în țara Egiptului șaptesprezece ani; așa că zilele lui Iacov, anii vieții lui, au fost o sută patruzeci și șapte de ani. 29 Iar când s-a apropiat vremea când Israel trebuia să moară, atunci el l-a chemat pe fiul său, Iosif, și i-a zis: „Dacă am găsit favoare înaintea ta, pune-ți, te rog, mâna sub coapsa mea și poartă-mi bunătate și sinceritate; Nu mă îngropa, te rog, în Egipt. 30 Ci lasă-mă să dorm cu părinții mei, scoaţându-mă din Egipt și îngropându-mă în mormântul lor.” Și el a spus: „Voi face cum ai spus.” 31 Și el a zis: „Jură-mi!” Și i-a jurat. Și Israel s-a închinat pe capul patului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu