BIBLIA CU NUMELE DIVIN Geneza 41

BIBLIA CU NUMELE DIVIN

Geneza 41

1 Și sa întâmplat, la sfârșitul a doi ani întregi, că Faraon a visat și iată că stătea lângă râu. 2 Și iată că au ieșit din râu șapte vaci, bine înfățișate și cu carne grasă; şi s-au hrănit cu iarba dintre stuf. 3 Și, iată, alte șapte vaci au urcat după ele din râu, bolnave la înfăţişare și slabe; și stătea lângă celelalte bovine pe malul râului. 4 Și vacile bolnave la înfăţişare și slabe le-au mâncat pe cele șapte vaci bune și grase. Așa că Faraonul s-a trezit. Și a adormit și a visat a doua oară; și iată, șapte spice de porumb s-au ridicat pe o tulpină, grase și bune. 6 Și iată, șapte spice, subțiri și bătute de vântul de răsărit, au răsărit după ele. 7 Și spicele subțiri au înghițit cele șapte spice de calitate și pline. Și Faraon s-a trezit și iată că era un vis. 8 Și sa întâmplat dimineața că duhul său a fost tulburat; și a trimis și a chemat pe toți vrăjitorii Egiptului și pe toți înțelepții lui. Şi Faraon le-a spus visul său; dar nu era nimeni care să le poată interpreta lui Faraon. 9 Atunci comandantul paharnicilor i-a spus lui Faraon: „Îmi amintesc astăzi greșelile mele: 10 Faraon s-a mâniat pe slujitorii săi și m-a pus în paza casei comandantului gărzii, pe mine și pe comandantul brutaruilor. 11 Și am visat fiecare un vis într-o singură noapte, eu și el; am visat fiecare bărbat după însemnătatea visului său. 12 Și era acolo cu noi un tânăr, un evreu, slujitor al comandantului gărzii, iar noi i-am spus. Iar el ne-a tâlcuit visele noastre, fiecăruia ia interpretat după visul său. 13 Și s-a întâmplat, după cum ne-a tălmăcit el, așa a fost: eu am fost readus în slujba mea și el a fost spânzurat.” 14 Atunci Faraon a trimis să cheme pe Iosif și l-au scos în grabă din temniță. Și s-a bărbierit, și-a schimbat hainele și a intrat la Faraon. 15 Și Faraon i-a zis lui Iosif: „Am visat un vis și nimeni nu poate să-l interpreteze; și am auzit spunând despre tine că, atunci când auzi un vis, îl poți tălmăci”. 16 Și Iosif a răspuns lui Faraon, zicând: „Nu este din mine; Dumnezeu va da un răspuns care să-i aducă pacea lui Faraon.” 17 Și Faraon i-a spus lui Iosif: „În visul meu, iată, am stat pe malul râului. 18 Și, iată, din râu au urcat șapte vaci, cu carne grasă și bine înfățișate; și s-au hrănit printre stuf. 19 Și iată, după ele au urcat alte șapte vaci, sărmane și foarte bolnave la înfăţişare și cu carne scrijelită. N-am văzut niciodată în toată țara Egiptului, aşa de urâcioase. 20 Și vacile cu carne scrijelită şi urâcioase au mâncat primele șapte vaci grase. 21 Și după ce le-au mâncat, nu s-a putut cunoaşte că le-au mâncat, căci erau încă bolnave la înfăţişare ca la început. Așa că m-am trezit. 22 Și am văzut în visul meu și, iată, șapte spice se ridicau pe o tulpină, pline și bune. 23 Și iată, șapte spice, uscate, subțiri și ofilite de vântul de răsărit, au răsărit după ele. 24 Și spicele subțiri au înghițit cele șapte spice bune. Și le-am spus magicienilor; dar nu era nimeni care să mi-l spună.” 25 Iosif i-a spus lui Faraon: „Visul lui Faraon este unul singur; ceea ce Dumnezeu este pe cale să facă, El i-a spus lui Faraon. 26 Cele șapte vaci bune sunt șapte ani; iar cele șapte spice bune sunt șapte ani: visul este unul singur. 27 Și cele șapte vaci slabe și bolnave la înfăţişare care au urcat după ele sunt șapte ani și, de asemenea, cele șapte spice goale ofilite de vântul de răsărit; vor fi șapte ani de foamete. 28 Acesta este lucrul pe care i-am spus lui Faraon: ceea ce Dumnezeu este pe cale să facă, El i-a arătat lui Faraon. 29 Iată, vin șapte ani de mare belșug în toată țara Egiptului. 30 După ei vor apărea șapte ani de foamete; și tot belșugul va fi uitat în țara Egiptului şi foametea va mistui țara. 31 Şi abundența nu se va mai cunoşte în țară din cauza foametei care urmează; căci va fi foarte grea. 32 Și visul i-a fost repetat lui Faraon de două ori, pentru că lucrul este stabilit de Dumnezeu și Dumnezeu îl va împlini în curând. 33 Acum, deci, Faraon să caute un bărbat priceput și înțelept și să-l pună peste țara Egiptului. 34 Faraon să facă aceasta și să pună supraveghetori peste țară și să ia o cincime din țara Egiptului în cei șapte ani de belșug. 35 Și să adune toată hrana din acești ani buni care vin și să strângă grâu sub mâna lui Faraon ca hrană în cetăți și să-l păstreze. 36 Și hrana va fi o rezervă pentru țară împotriva celor șapte ani de foamete, care vor fi în țara Egiptului; ca țara să nu piară de foamete.” 37 Și lucrul acesta a fost bun în ochii lui Faraon și în ochii tuturor slujitorilor săi. 38 Și Faraon a zis slujitorilor săi: „Putem găsi pe cineva ca acesta, un bărbat în care să fie duhul lui Dumnezeu?” 39 Și Faraon a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ți-a arătat toate acestea, nu este nimeni atât de prevăzător și înțelept ca tine. 40 Tu vei fi peste casa mea și tot poporul meu va fi stăpânit după cuvântul tău; numai pe tron voi fi mai mare decât tine”. 41 Și Faraon i-a spus lui Iosif: „Iată, te-am pus peste toată țara Egiptului.” 42 Și Faraon și-a luat inelul cu sigiliu din mână și l-a pus pe mâna lui Iosif și l-a îmbrăcat în haine de in subțire și i-a pus un lanț de aur la gât. 43 Și l-a făcut să călărească în al doilea car pe care îl avea; şi au strigat înaintea lui: „Abrech! (În genunchi!)”; și l-a pus peste toată țara Egiptului. 44 Și Faraon i-a spus lui Iosif: „Eu sunt Faraon și fără tine nimeni nu-și va ridica mâna sau piciorul în toată țara Egiptului.” 45 Și Faraon i-a pus lui Iosif numele Țafenat-Panea; și i-a dat-o pe Asenat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On, de nevastă. Astfel a ieşit Iosif peste țara Egiptului. 46 Și Iosif avea treizeci de ani când a stat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului. — Și Iosif a ieșit din fața lui Faraon și a străbătut toată țara Egiptului. 47 Și a scos pământul în cei șapte ani, o plinătate de belşug. 48 Aşa că el a adunat toată hrana celor șapte ani care au fost în țara Egiptului și a adunat hrana în cetăți; hrana câmpului, care era în jurul fiecărei cetăți, el a pus-o în centru. 49 Și Iosif a așezat grâul ca nisipul mării, foarte mult, până când au încetat numărătoarea; căci era fără număr. 50 Și lui Iosif i s-au născut doi fii înainte de venirea anului foametei, pe care i-a născut Asenat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On. 51 Și Iosif i-a pus numele întâiului născut Manase: „căci Dumnezeu m-a făcut să uit de toată osteneala mea și de toată casa tatălui meu.” 52 Și numele celui de-al doilea l-a chemat Efraim, „căci Dumnezeu m-a făcut roditor în țara necazului meu.” 53 Și cei șapte ani de belșug, care au fost în țara Egiptului, s-au sfârșit. 54 Și au început să vină cei șapte ani de foamete, după cum spusese Iosif; și a fost foamete în toate țările; dar în toată ţara Egiptului era pâine. 55 Și când toată țara Egiptului era muritoare de foame, poporul a strigat către Faraon pentru pâine; și Faraon a zis tuturor egiptenilor: „Duceți-vă la Iosif; ceea ce vă zice, faceți.’ 56 Și foametea a fost peste toată suprafața pământului; și Iosif a deschis toate depozitele și a vândut egiptenilor; şi foametea era puternică în ţara Egiptului. 57 Și toate țările au venit în Egipt la Iosif să cumpere grâu; pentru că foametea era dureroasă pe tot pământul.