1 Și Iosif a căzut peste fața tatălui său și a plâns peste el și l-a sărutat. 2 Și Iosif a poruncit slujitorilor săi, medicii, să îmbălsămeze tatăl său. Iar medicii l-au îmbălsămat pe Israel. 3 Şi au împlinit pentru el patruzeci de zile, căci așa împlinesc ei zilele celor îmbălsămații şi egiptenii au plâns pentru el șaptezeci de zile. 4 Iar când au trecut zilele plângerii lui, Iosif a vorbit casei lui Faraon, zicând: „Dacă am găsit acum har în ochii voştrii, vorbiţi, vă rog, în urechile lui Faraon, zicând: 5 Tatăl meu m-a făcut să jur, zicând: Iată, mor; în mormântul meu pe care l-am săpat pentru mine în țara Canaanului, acolo mă vei îngropa. Acum, te rog, lasă-mă să mă sui și să îngrop pe tatăl meu și mă voi întoarce.” 6 Și Faraon a zis: „Suie-te și îngroapă pe tatăl tău, așa cum te-a pus să juri.” 7 Iar Iosif s-a suit să-și îngroape tatăl; și s-au suit cu el toți slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui și toți bătrânii țării Egiptului, 8 și deasemenea toată casa lui Iosif și frații lui și casa tatălui său; doar pe micuţii lor, şi turmele lor şi cirezile lor, şi-au lăsat în ţara Gosen. 9 De asemenea s-au urcat cu el și care și călăreți; și a fost o adunare foarte grozavă. 10 Și au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, și acolo s-au plâns cu o plângere foarte mare și dureroasă; și el a făcut doliu pentru tatăl său șapte zile. 11 Iar când locuitorii țării, canaaniții, au văzut doliu pe aria lui Atad, au zis: „Aceasta este o jale mare pentru egipteni.” De aceea i s-a numit numele Abel-Mizraim, care este dincolo de Iordan. 12 Aşadar fiii lui i-au făcut așa cum le-a poruncit. 13 Căci fiii lui l-au dus în țara Canaanului și l-au îngropat în peștera câmpului Macpela, pe care Avraam a cumpărat-o împreună cu câmpul, ca posesiune a unui loc de înmormântare, de la lui Efron hetitul, în fața lui Mamre. 14 Și Iosif s-a întors în Egipt, el și frații săi și toți cei care s-au urcat cu el să-și îngroape tatăl, după ce acesta l-a îngropat pe tatăl său. 15 Și când frații lui Iosif au văzut că tatăl lor a murit, au zis: „Poate că Iosif ne va urî și ne va răsplăti pe deplin pentru tot răul pe care i-am făcut.” 16 Aşa că i-au trimis un mesaj lui Iosif, spunând: „Tatăl tău a poruncit înainte de a muri, zicând: 17 Așa trebuie să-i spuneţi lui Iosif: Iartă, te rog, greșeala fraților tăi și păcatul lor - răul pe care ţi l-au făcut. Acum, te rugăm, iartă fărădelegile slujitorilor Dumnezeului tatălui tău.” Și Iosif a plâns când i-au vorbit. 18 Şi frații lui s-au dus de asemenea și au căzut în fața lui; și au zis: „Iată, noi suntem robii tăi.” 19 Și Iosif le-a zis: „Nu vă temeți; căci sunt eu în locul lui Dumnezeu? 20 În ceea ce vă privește, voi ați vrut să fie rău împotriva mea, dar Dumnezeu a vrut să se întâmple, așa cum este astăzi, să salveze mulți oameni în viață. 21 Acum, deci, nu vă temeți. Vă voi întreține pe voi și pe micuții voştrii.” Și i-a mângâiat și le-a vorbit cu bunătate. 22 Aşa a locuit Iosif în Egipt, el și casa tatălui său; iar Iosif a trăit o sută zece ani. 23 Și Iosif i-a văzut pe copiii lui Efraim din generația a treia; și copiii lui Macir, fiul lui Manase, s-au născut pe genunchii lui Iosif. 24 Și Iosif a zis fraților săi: „Eu mor; dar Dumnezeu vă va cerceta și vă va scoate din țara aceasta în țara pe care a jurat-o lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov.” 25 Și Iosif a luat un jurământ de la copiii lui Israel, zicând: „Dumnezeu vă va cerceta cu siguranță și voi va trebui să-mi luaţi oasele din acest loc.” 26 Iosif a murit bătrân, având o sută zece ani. Și l-au îmbălsămat și a fost pus într-un sicriu în Egipt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu