1 Şi a zis Yehowah lui Moise: „Intră la Faraon, căci i-am împietrit inima şi inima slujitorilor lui, ca să arăt aceste semne ale Mele în mijlocul lor. 2 Şi să spui în auzul fiului tău și fiului fiului tău ce am făcut asupra Egiptului și semnele Mele pe care le-am făcut între ei; ca voi să ştiţi că Eu sunt Yehowah. 3 Și Moise și Aaron au intrat la Faraon și i-au zis: „Așa vorbește Yehowah, Dumnezeul Evreilor: Până când vei refuza a te smeri înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi poată sluji. 4 Altfel, dacă refuzi să lași pe poporul Meu să plece, iată, mâine voi aduce lăcuste în hotarul tău. 5 Şi vor acoperi faţa pământului, încât nimeni nu va putea vedea pământul; și vor mânca restul din ceea ce a scăpat, care v-a rămas după grindină și vor mânca din orice copac care va crește în câmp. 6 Şi casele tale vor fi umplute și casele tuturor slujitorilor tăi și casele tuturor egiptenilor, precum n-au văzut nici părinţii tăi, nici părinţii părinţilor tăi, din ziua când au fost pe pământ până în ziua de azi. Și s-a întors și a ieșit de la Faraon. 7 Și slujitorii lui Faraon i-au zis: „Până când va fi aceasta o cursă pentru noi? Lasă oamenii să plece, ca să slujească lui Yehowah, Dumnezeului lor. Încă nu știi, că Egiptul este nimicit? 8 Și Moise și Aaron au fost aduși din nou la Faraon. Şi el le-a zis: „Duceţi-vă, slujiţi lui Yehowah, Dumnezeului vostru. Dar cine sunt cei care vor merge? 9 Și Moise a zis: „Vom merge cu tinerii noștri și cu bătrânii noștri, cu fiii și cu fiicele noastre, cu oile noastre și cu boile noastre; căci trebuie să ținem o sărbătoare pentru Yehowah. 10 Și le-a zis: „Așa să fie bine Yehowah cu voi, când vă voi da drumul vouă și micuţilor voștri; aveţi grijă pentru că răul este pe fețele voastre. 11 Nu așa. Duceţi-vă acum, voi oamenii, şi slujiţi lui Yehowah, căci aceasta este ceea ce doriţi.” Și au fost alungați din prezența lui Faraon. 12 Și Yehowah a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna peste țara Egiptului pentru lăcuste, ca să se suie în țara Egiptului și să mănânce toate ierburile țării, chiar și tot ce a lăsat grindina”. 13 Și Moise și-a întins toiagul peste țara Egiptului și Yehowah a adus un vânt de răsărit peste țară toată ziua aceea și toată noaptea. Şi când s-a făcut dimineața, vântul de răsărit a adus lăcuste. 14 Și lăcustele s-au urcat peste toată țara Egiptului și s-au odihnit în toate hotarele Egiptului – aşa de grozav, cum înaintea lor nu au fost asemenea lăcuste ca ele, nici după ele nu vor mai fi asemenea lăcuste. 15 Căci au acoperit toată suprafața pământului, încât țara s-a întunecat. Şi au mâncat toate ierburile pământului și toate fructele pomilor pe care i-a lăsat grindina; și nu a rămas nimic verde, nici copac, nici iarbă de câmp, prin toată țara Egiptului. 16 Atunci Faraon a chemat în grabă pe Moise și pe Aaron, și a spus: „Am păcătuit împotriva lui Yehowah, a Dumnezeului tău și împotriva ta. 17 Acum, te rog, iartă-mi păcatul numai de această dată și imploră-l pe Yehowah, Dumnezeul tău, ca El să ia de la mine numai moartea aceasta. 18 Și a ieșit de la Faraon și l-a rugat pe Yehowah. 19 Și Yehowah a întors un vânt de apus foarte puternic, care a luat lăcustele și le-a aruncat în Marea Roșie; n-a mai rămas nici măcar o lăcustă în tot hotarul Egiptului. 20 Dar Yehowah a împietrit inima lui Faraon și el nu a lăsat pe copiii lui Israel să plece. 21 Și Yehowah a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer, ca să fie întuneric peste țara Egiptului, întuneric care se poate simți”. 22 Și Moise și-a întins mâna spre cer; și a fost un întuneric dens în toată țara Egiptului trei zile; 23 Ei nu s-au văzut unul pe altul, nici nu s-au sculat de la locul lor timp de trei zile; dar toți copiii lui Israel aveau lumină în locuințele lor. 24 Și Faraon a chemat pe Moise și a zis: „Duceți-vă, slujiți lui Yehowah. Numai oile voastre și turmele voastre să stea; deasemenea și micuții voştrii pot să meargă. 25 Dar Moise a zis: „Tu trebuie să ne dai nouă şi jertfe și arderi de tot, ca să aducem jertfe lui Yehowah, Dumnezeului nostru. 26 Şi vitele noastre vor merge cu noi, nu va rămâne nici o copită în urmă, căci din ele trebuie să luăm ca să slujim lui Yehowah, Dumnezeului nostru; și nu știm cu ce trebuie să slujim lui Yehowah, până când vom ajunge acolo. 27 Dar Yehowah a împietrit inima lui Faraon și el nu a vrut să-i lase să plece. 28 Și Faraon i-a zis: „Ieși de la mine, ai grijă de tine și să nu-mi mai vezi fața, căci în ziua în care vei vedea faţa mea, vei muri. 29 Şi Moise a zis: „Bine ai vorbit. Nu-ți voi mai vedea fața.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu