BIBLIA CU NUMELE DIVIN Geneza 44

BIBLIA CU NUMELE DIVIN

Geneza 44

1 Și i-a poruncit administratorului casei sale, zicând: „Umple sacii oamenilor cu mâncare, cât pot duce, și pune argintul fiecărui bărbat în gura sacului său. 2 Și pune paharul meu, paharul de argint, în gura sacului celui mai tânăr, și agrintul pentru grâul lui.” Aşa a făcut după cuvântul pe care Iosif i-a spus. 3 De îndată ce s-a luminat dimineața, oamenii au fost trimiși, ei și măgarii lor. 4 Și când au ieșit din cetate și nu erau încă departe, Iosif i-a spus administratorului său: „Ridică-te, urmărește oamenii; iar când îi vei ajunge, spune-le: De ce aţi răsplătit răul cu bine? 5 Nu este aceasta din care bea domnul meu și prin care el într-adevăr întreabă Divinul? Ați făcut rău făcând așa.” 6 Și i-a ajuns și le-a spus aceste cuvinte. 7 Și i-au zis: „De ce vorbește domnul meu asemenea cuvinte ca acestea? Departe de slujitorii tăi să facă așa ceva. 8 Iată, arginţii pe care i-am găsit în gura sacilor noștri, i-am adus înapoi din țara Canaanului. Atunci cum să furăm din casa domnului tău argint sau aur? 9 La oricine dintre slujitorii tăi se va găsi, să moară și noi vom fi robii domnului meu.” 10 Și el a zis: „Acum, să se întâmple după cuvintele tale; cel la care se va găsi va fi robul meu; și voi veți fi fără blamă”. 11 Atunci s-au grăbit și și-a coborât fiecare bărbat sacul la pământ și și-a deschis fiecare sacul. 12 Și a căutat, începând de la cel mai bătrân și terminând la cel mai tânăr; iar paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin. 13 Și-au sfâșiat hainele și și-a încărcat fiecare bărbat măgarul și s-au întors în cetate. 14 Și Iuda și frații săi au venit la casa lui Iosif și el era încă acolo; și au căzut înaintea lui la pământ. 15 Și Iosif le-a zis: „Ce faptă este aceasta pe care ați făcut-o? Nu știți că un astfel de bărbat ca mine poate întreba Divinul?’’ 16 Și Iuda a zis: „Ce să-i spunem domnului meu? Ce sa vorbim? Sau cum să ne facem limpezi? Dumnezeu a aflat nelegiuirea slujitorilor tăi; iată, noi suntem robii domnului meu, atât noi, cât și cel în mâna căruia se găsește paharul.” 17 Dar el a zis: „Departe de mine să fac așa; bărbatul în a cărui mână se găsește paharul, va fi robul meu; dar cât despre voi, suiţi-vă în pace la tatăl vostru”. 18 Atunci Iuda s-a apropiat de el și i-a zis: „O, doamul meu, lasă robul tău, te rog, să spună un cuvânt în urechile domnului meu și să nu-şi aprindă mânia împotriva robului tău; căci tu ești ca Faraon. 19 Domnul meu i-a întrebat pe slujitorii săi, zicând: Aveți un tată sau un frate? 20 Și i-am spus domnului meu: Avem un tată, un bătrân și un copil al bătrâneții lui, tânăr; și fratele său a murit, și el singur a rămas din mama sa și tatăl său îl iubește. 21 Și ai spus robilor tăi: Aduceți-l la mine, ca să-mi îndrept ochii asupra lui. 22 Și i-am spus domnului meu: Băiatul nu poate să-și părăsească tatăl; căci dacă ar părăsi tatăl său, tatăl lui ar muri. 23 Și ai spus slujitorilor tăi: Dacă fratele vostru cel mai tânăr nu se coboară cu voi, nu-mi vei mai vedea fața. 24 Și s-a întâmplat că, atunci când ne-am suit la robul tău, tatăl meu, i-am spus cuvintele domnului meu. 25 Și tatăl nostru a zis: Duceţi-vă iarăși și cumpără-ne puțină mâncare. 26 Și i-am zis: Nu putem coborî; dacă fratele nostru cel mai tânăr va fi cu noi, atunci ne vom coborî; pentru că nu putem vedea fața bărbatului, dacă fratele nostru cel mai tânăr nu va fi cu noi. 27 Și robul tău, tatăl meu, ne-a spus: Știți că soția mea mi-a născut doi fii; 28 Și unul a ieșit de lângă mine și am zis: Cu siguranță este sfâșiat în bucăți; și nu l-am mai văzut de atunci; 29 Și dacă veți lua și pe acesta de la mine și i se va întâmpla un rău, îmi veți doborî părul cărunt cu întristare în mormânt. 30 Acum, deci, când voi veni la robul tău, tatăl meu, și băiatul nu este cu noi - văzând că sufletul lui este legat de sufletul flăcăului - 31 Se va întâmpla, când va vedea că băiatul nu este cu noi, va muri; și robii tăi vor doborî părul cărunt al robului tău, tatăl nostru, cu întristare în mormânt. 32 Căci robul tău a devenit garant pentru băiat, pentru tatăl meu, spunând: Dacă nu-l aduc la tine, atunci voi purta vina înaintea tatălui meu pentru totdeauna. 33 Acum, așadar, lasă, te rog, pe robul tău să rămână în locul flăcăului, robul domnului meu; şi să se urce flăcăul cu fraţii săi. 34 Căci cum mă voi urca la tatăl meu, dacă băiatul nu este cu mine? Ca să nu mă uit la răul care va veni asupra tatălui meu”.