Cartea istorică-biblică “DEZLEGAREA TAINELOR" - Extraordinara profeţie despre cele 70 de săptămâni (9)

 

Capitolul IX

Învăţămintele dintr-o profeţie veche

-      Confirmarea ei în istorie

 

Extraordinara profeţie despre cele 70 de săptămâni de ani şi învăţămintele ce le putem trage

Daniel capitolul 9

 

Profeţia din capitolul 9 al cărţii profetului Daniel fixează clar derularea unor evenimente, care s-au împlinit cu exactitate.

Aceasta era o profeţie privitoare la Israel şi fixa 70 de săptămâni începând “de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), Cârmuitorul” (Daniel 9:25).

 

Cuprinsul profeţiei

 

În versetele 24-27 găsim că “70 de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău”, grupate în două perioade, 69 de săptămâni şi 1 săptămână (69+1=70).

 

Aceste săptămâni începeau “De la darea poruncii pentru rezidirea Ierusalimului” şi includeau “şapte săptămâni şi şase zeci şi două de săptămâni (7x7 + 62x7 ) arătând când anume va apare Mesia şi apoi ultima săptămână despre care se spunea că la jumătatea ei, El avea să fie “stârpit”.  Făcând calculul de 69×7=483 de ani, aceştia sunt calculaţi de la decret şi până la venirea lui Mesia.

 

Când s-a dat decretul pentru rezidirea Ierusalimului, ca cetate de scaun al Iudeei, cu ziduri şi porţi de apărare? Aceasta a fost dată la porunca regelui persan Artaxerxe la cererea lui Neemia: “…trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, CA SĂ O ZIDESC DIN NOU” (Neemia 2:5). Data acestui decret este: “luna Nisan a anului al douăzecilea al împăratului Artarxerxe” adică luna Nisan 445 î.H.

 

Evanghelistul Luca ne prezintă botezul Domnului Isus (Luca 3), care avea să fie Uns (investit) la Iordan prin Duhul Sfânt al Tatălui ceresc pentru a fi "Cârmuitorul" prezis de prorocul Daniel.  Prin inspiraţie divină, el notează că acest lucru s-a întâmplat “în cel de-al cincisprezecelea an al domniei lui Tiberiu Cezar” (Luca 3:1). Împăratul Tiberiu şi-a început domnia la 19 august anul 14 d.H., al cinsprezecilea an fiind în anul 29 d.H., exact 483 de ani de la porunca pentru rezidirea Ierusalimului.

 

După ce nu a fost recunoscut de popor ca Mesia, Domnul Isus s-a pregătit temeinic pentru ceasul sfârşitului său, ştiind toate ce urmau să vină (Ioan 2:4; 7:8; 8:20). Nu i-a fost greu să trăiască trei ani şi jumătate cu gândul că va fi "stârpit" şi încă groaznic, după cum vedem în consemnările din Evanghelia după Ioan, era tulburat:

 

“Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?… Tată, izbăveşte-Mă din ceasul (subl. ns.)  acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul  acesta!” (Ioan 12:27).

 

Acest zbucium îl vedem cel mai bine descris în Gărdina Gheţimani:

Luca 22:39. După ce a ieşit afară, S-a dus, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El.

40. Când a ajuns la locul acela, le-a zis: "Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită."

41. Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi a început să Se roage,

42. zicând: "Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta."

43. Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.

44. A ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge care cădeau pe pământ.

45. După ce S-a rugat, S-a sculat şi a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi de întristare

 

În acelaşi timp cunoştea şi soarta templului, a Ierusalimului şi a întregii ţări, căci văzând cetatea măreaţă a izbucnit în plâns ştiind ce o aşteaptă:

 

”Dacă ai fi cunoscut şi tu măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile; te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră peste piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.” (Luca 19:42-44).

 

Şi acum comparaţi cu ce spune profeţia din Cartea Profetului Daniel:

Daniel 9:26. După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit, şi împreună cu el, şi pustiirile.

Între 66 şi 135 AD ce a mai rămas din Israel, a fost distrus de către romani cu desăvârşire.

 

Cărturarii Ierusalimului ştiau că se împliniseră cei 483 de ani şi toată lumea era în fierbere, că venise vremea profeţiei rostită de Zaharia: Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe. (Zaharia. 9:9; Matei 21:4-5).

 

Luca 3:15. Fiindcă norodul era în aşteptare şi toţi se gândeau în inimile lor cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Hristosul,

16. Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: "Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine şi căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.

 

De ce nu a fost acceptat ca Mesia? Fiindcă cărturarii vremii aveau o altă viziune despre Mesia. Ei luau din profeţii numai ce le plăcea, ce îi încânta, vedeau doar un biruitor şi un cuceritor, deşi Sfintele Scripturi arătau clar că Mesia va fi prima dată un om al suferinţei şi apoi un biruitor, un smerit şi apoi un cuceritor. De aici putem învăţa o lecţie importantă: să nu luăm din profeţiile Sfintelor Scripturi numai ce ne place. Ne place să citim mult şi să cunoaştem multe, atenţie deci după cine ne luăm, după oameni cu idei selective sau după totalitatea mesajului din Sfintele Scripturi.

 

Toţi ştim că Dumnezeu ne iubește atât de mult (Ioan 3:16) și dorește să fim salvați (2 Petru 3:9). Ne farmecă cuvântul “iubit”. Dar câţi lumăm aminte şi la cuvântul “piară”. Acelaşi Dumnezeu care iubeşte atât de mult, spune că te lasă să pieri, atât de uşor. Căci acelaşi Dumnezeu te-a şi avertizat atât de mult. Când Dumnezeu te avertizează atât de mulţi ani, cum a făcut prin profeţia lui Daniel despre pieirea Ierusalimului şi a Iudeei, te lasă să pieri atât de uşor şi nefericit. Prin Biblie, pe care profeţiile o certifică în mod clar să fie numită “Sfânta Scriptură”, Dumnezeu ne-a avertizat de asemenea, de evenimentele catastrofale care vin şi pe care Domnul Isus le-a numit “sfârşitul” (Matei 24:14)! Timp de 2000 de ani Dumnezeu ne tot avertizează, prin Biblie, şi El ne tot îndeamnă să fugim de mânia care vine, cum i-a avertizat şi pe evrei (Ioan 3:36) şi să fim eroi ai credinţei, salvându-ne şi salvând şi pe alţii! Dacă nu, vom fi o generaţie de sacrificiu, cum au fost cei asediaţi şi ucişi de trupele imperiale romane. Dar unii spun fără grijă, mai mult ca să îşi ascundă necredinţa, salvând aparenţele: “Nu vom ajunge noi timpurile acelea! Cine ştie când vor fi?” Oare chiar aşa de greu ne va fi să discernem timpurile?