La ce timp se referă versetul din Daniel 8:19?
Daniel 8
17. El a venit atunci lângă locul unde eram; şi la apropierea lui, m-am înspăimântat şi am căzut cu faţa la pământ. El mi-a zis: "Fii cu luare aminte, fiul lui Adam, căci (ki) e timpul (le-et) sfârșitului (ketz) vedeniei (hechazon)”!"
18. Pe când îmi vorbea el, am căzut cu faţa la pământ leşinat. El m-a atins şi m-a aşezat iarăşi în picioare în locul în care mă aflam.
19. Iar el mi-a spus: Îți arăt ce se vor întâmpla la sfârșitul indignării, căci (ki) e timpul rânduit (le-moed) sfârșitului (ketz).
Observaţi că este o diferenţă de scriere, atunci când scrii "le-et" (timpul) şi atunci când scrii "le-moed" (timpul rânduit)?
La ce perioadă trebuie aplicat versetul din Daniel 8:19, care vorbeşte de un timp rânduit?
Unii încearcă "să-l arunce" contrar contextului, chiar în timpul sfârşitului indicat de Noului Testament, deşi se vede clar că nu au suportul contextului. Singurul lor atu, este o traducere mai greu de redat.
Când anumite cuvinte din Biblie nu sunt traduse consecvent, se nasc probleme. Din păcate, mulţi traducători sunt vinovaţi de interpreările greşite ale Bibliei, tocmai din cauza acestui aspect, când aceleaşi cuvinte au fost traduse pe alocuri preferenţial. Acolo unde nu le-a convenit, pentru a nu strica tradiţia sau înţelegerea traducătorii nu au mai tradus consecvent şi astfel s-au creat derapaje de înţelege. Comentariu biblic Keil și Delitzsch asupra Vechiului Testament atrage atenţia supra unei forme redate în alte locuri din Daniel şi care se regăseşte şi în acest verset ("vremea hotărâtă"), arătâd că redarea anumitor cuvinte cu sau fără articol, le schimbă înţelegerea.
"Dacă למועד (la numire) au fost separate de קץ, și ar trebui să fie luate de la sine și să fie înțelese din timpul lui זעם, atunci ar trebui să aibă articolul, ca în Daniel 11:27, Daniel 11:35 . Fără articol, ca și aici, trebuie să fie conectat cu קץ, iar ei, cu החזון furnizat ca subiect din context (Daniel 8:17), urmează să fie tradus, așa cum este de aproape toți interpreții moderni: pentru că viziunea se referă la timpul stabilit al sfârșitului. Dar עתקץ, timpul sfârșitului, și קץ מועד, timpul hotărât al sfârșitului, nu este sfârșitul absolut al tuturor lucrurilor, timpul înființării regnum gloriae și timpul necazului care precedă întoarcerea lui Domnul nostru; ....ci un timp care s-a împlinit deja...."
Versetul 19 vorbeşte de cele 2300 de seri-dimineţi:
Iar el mi-a spus: Îți arăt ce se vor întâmpla la sfârșitul indignării (la sfârşitul celor 2300 de seri-dimineţi), căci timpul rânduit e sfârșitul (vedeniei).
La ce sfârşit se referă profeţia, dacă nu la sfârşitul profeţiei? Evident la sfârşitul timpului mâniei, a indignării lui Dumnezeu, care a dat pe evreii în mâinile păgânilor, din cauza păcatelor făcute împotriva Legii lui Dumnezeu.
Expunerea lui Gill a întregii Biblii
Iar el a spus: Iată, te voi face să știi... Sau, „fă-ți fac cunoscut” (n); ceea ce nu știa, chiar și lucrurile viitoare: mai ales
ce va fi în ultimul capăt al indignării; indignarea lui Dumnezeu împotriva poporului lui Israel, în necazul și persecuția lor de către Antioh, care i-a făcut să sufere; aici îngerul sugerează că aceasta nu ar trebui să rămână mereu, ci să aibă un sfârșit; iar el avea să-l informeze pe profet ce ar trebui să fie la sfârşit; sau mai degrabă, după cum o redă Noldius (o), „ce va fi până la ultimul capăt al indignării”; tot ce ar trebui să se întâmple de la începutul monarhiei persane, semnificată prin „berbec”, şi apoi prin monarhia greacă, concepută de acel „țap”, până la sfârșitul persecuției de către Antioh; căci, cert este, îngerul l-a informat pe profet despre mai multe lucruri decât ceea ce privea ultima parte (a profeţiei) și scena de încheiere a acestor vremuri dureroase; chiar din toate cele spuse mai sus, care au intervenit între instaurarea monarhiei persane și suferințele evreilor din vremea lui Antioh; și așa o interpretează Aben Ezra, aici
„Este declarată mânia lui Dumnezeu asupra lui Israel în zilele Greciei rele și în zilele lui Antioh, până când Hasmonaenii au curățat templul:
căci la vremea hotărâtă va fi sfârşitul; sfârşitul acelei indignări sau necazuri, şi aşadar al acestei viziuni sau profeţii: a fost un timp rânduit de Dumnezeu pentru împlinirea întregului; și când va veni acel timp, totul avea să fie împlinit; indignarea avea să înceteze și persecuția se va termina.
Biblia Cambridge pentru școli și colegii
19. în ultimul timp (R.V.) al indignării] „Ignarea” este mânia divină implicată în supunerea lui Israel față de neamuri: persecuția de către Antioh este ultima etapă a acestei indignări: când aceasta se va termina, împărăția se va înfiinţa prin sfinţi. Cf. Daniel 11:36, „și el (Antioh) va prospera până când mânia se va împlini;” și 1Ma 1:64, „și a venit o mânie foarte mare asupra lui Israel”.
Comentariu Pulpit
Avem aici referirea la final, ca în ver. 17 nu sfârşitul lumii este în mintea scriitorului, ci „sfârşitul indignării”. Evreii, deși își mențin lupta galoasă împotriva lui Epifan, au nevoie să fie asigurați că bătălia va avea un sfârșit, iar unul hotărât înainte de Dumnezeu, îngerul trebuie să-l facă pe Daniel să cunoască sfârșitul indignării. ... trimiterea imediată este la persecuția împotriva evreilor inaugurată de Epifan. Daniel 8:19
Iată de ce, versetele care urmează după versetul 19, nu se referă nici unul la timpul sfârşitului vestit în Noului Testament (Matei 24:14), ceea ce ar fi culmea, dacă versetul 19, s-ar feferi într-adevăr la acest timp. Aceste "vremuri îndepărtate" arătate în versetul 26 şi-au avut împlinirea la circa 400 de ani de la timpul lui Daniel, pe timpul regelui Antiochus Epifanes:
20. Berbecul pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împăraţii mezilor şi perşilor.
21. Ţapul însă este împărăţia Greciei, şi cornul cel mare dintre ochii lui este cel dintâi împărat.
22. Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frânt sunt patru împărăţii care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atâta putere.
23. La sfârşitul stăpânirii lor, când păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără ruşine şi viclean.
24. El va fi tare, dar nu prin puterea lui însuşi; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, va nimici pe cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor.
25. Din pricina propăşirii lui şi izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa, va pierde pe mulţi oameni care trăiau liniştiţi şi se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini omeneşti.
26. Iar vedenia cu serile şi dimineţile, de care a fost vorba, este adevărată. Tu, pecetluieşte vedenia aceasta, căci este cu privire la nişte vremuri îndepărtate."
27. Eu, Daniel, am stat leşinat şi bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat şi mi-am văzut de treburile împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, şi nimeni nu ştia."
Liderii Adventiştilor, a Studenţilor Bibliei şi a Martorilor lui Iehova, sunt prea mândrii pentru a mai schimba ceva din înţelegerea lor, căci astfel li s-ar tăia pretenţiile de interpreti corecţi ai Bibliei.
Însă Scriptura le spune ca o avertizare:
Afara (din imparatie) sunt ... oricine iubeste minciuna si traieste in minciuna! (Apoc.22:15)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu