Capitolul XIV
Festivitatea
- Şi tu eşti invitat la eveniment!
Festivitatea primirii Fiului Tatălui nostru ceresc şi instalarea legii împărăţiei lui Dumnezeu (Legea iubirii, dar şi a toiagului de fier)
Dumnezeu este iubire şi legea lui este iubitoare. Iubirea oferă protecţie. Acolo unde nu există protecţie, nu poate exista nici fericire. Ca să poată exista protecţie, trebuie să fie înţelepciune care să construiască protecţia şi dreptate care să menţină protecţia. Dumnezeu a ridicat protecţia sa şi ne-a lăsat pe mâna Diavolului, a vrăjmaşului Său, nu pentru că nu ne iubeşte, ci să vedem cât de periculoasă este sprijinirea domniei unui Dumnezeu Nebun (Satan Diavolul). Un Dumnezeu Nebun, nu poate aduce fericire eternă.
Când timpul va expira pentru acest experiment trist, Dumnezeu va reinstaura protecţia Sa, peste omenirea ascultătoare, eliminând de pe pământ pe toţi aceia care încalcă veşnica lege a iubirii. Pentru această lucrare, l-a delegat pe înşuşi Fiul Său. Noi trebuie să îl primim cum se cuvine. Şi tu eşti invitat la festivitatea primirii Fiului Tatălui nostru ceresc!
Daniel 7:13. M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui.
14. I s-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum, şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.
Matei 24:30. Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.
Apocalipsa lui Ioan 5
1. Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie o carte scrisă pe dinăuntru şi pe din afară, pecetluită cu şapte peceţi.
2. Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: "Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile?"
3. Şi nu se găsea nimeni, nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea.
4. Şi am plâns mult pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea.
5. Şi unul din bătrâni mi-a zis: "Nu plânge; iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei.
6. Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii şi între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea junghiat şi avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu trimise în tot pământul.
7. El a venit şi a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie.
8. Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o lăută şi potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor.
9. Şi cântau o cântare nouă şi ziceau: "Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.
10. Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pământ!"
11. M-am uitat, şi, împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor, am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii.
12. Ei ziceau cu glas tare: "Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!"
13. Şi pe toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: "A Celui ce şade pe scaunul de domnie şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!"
14. Şi cele patru făpturi vii ziceau: "Amin!" Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ şi s-au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor!
Legea Mozaică (dată de Dumnezeu prin robul său Moşhe (Moise)), a fost Constituţia poporului Israel, fiind cea mai elevată dintre toate tipurile de constituţii care au existat vreodată. Însă Dumnezeu prin Christos a inaugurat o altă Lege. Prima Lege a fost bună pentru acele timpuri, a doua Lege este bună pentru aceste impuri, de aceea sfârşitul Legii din Vechiul Testament este Christos (Romani 10:4), deoarece Legea a fost un îndrumător spre Christos (Galateni 3:24,25). Şi în curând va veni o altă Lege, legea împărăţiei lui Dumnezeu, deoarece timpurile se vor schimba din nou (Matei 24:14), conform planului Creatorului, fiind un cer nou şi un pământ nou în care va locui dreptatea, prin legile sfinte şi drepte care se vor da.
Prin Legea Mozaică învăţăm ce este păcatul şi dreptatea (Romani 3:20, Exod 21:23-25) şi cât de greu este să împlinim dreptatea aşa cum ar vrea Dumnezeu, în sens perfect (Fapte 15:1-15). Dacă am putea să împlinim Legea perfectă şi sfântă a lui Dumnezeu sută la sută, nici nu am muri, căci nu am mai păcătui atunci, plata păcatului fiind moartea.
Prin Legea Christică învăţăm ce este dragostea şi harul (Ioan 13:34, Matei 18:21-35), Moise fiind pedagogul iubirii venită prin dreptate, Christos fiind pedagogul iubirii venită prin har. Să iubeşti pe Dumnezeu cu toată fiinţa ta şi pe semenul tău ca pe tine însuţi este motivul, scopul vieţii (Marcu 12:28-34). De aceea ţinta poruncii este dragostea (1Timotei 1:5). Cuvântul lui Dumnezeu descrie cel mai clar ce este dragostea (1Corinteni 13), fără de care nimeni nu va fi mântuit (1Ioan 4).
„Legea” în general defineşte raporturi, de aceea este flexibilă; când raporturile iniţiale - după care s-a dat o lege - sunt afectate, legea poate suferi amendamente (schimbări) sau chiar se poate anula. Aşa intră pe rol, procedura numită „har”. De exemplu: prima pereche de oameni, ar fi trebuit să moară în aceeaşi zi în care au mâncat din fructul interzis, şi ar fi murit chiar în acea zi (Geneza 2:16,17), dacă ar fi mâncat din proprie iniţiativă; dar din pricină că au fost antrenaţi în nesupunere de o altă fiinţă, pedeapsa pe care o cerea legea a fost comutată pe o perioadă mai lungă, pentru a se putea soluţiona controversa ridicată de acea persoană: Este Dumnezeu mincinos? Poate fi omul fericit fără Dumnezeu?
Răspunsul este evident nu. Dumnezeu nu este un mincinos, Satan este şi omul nu poate fi fericit fără Dumnezeu, aşa cum a sugerat Diavolul în grădina Edenului.
Din cauza răutăţii oamenilor, va veni un mare necaz pe pământ şi în această perioadă o mare mulţime de oameni vor părăsi cultele sistemului religios corupt, pregătindu-se cum se cuvine pentru venirea Domnului nostru Isus Christos (Matei 25:1-13, Apocalipsa capitolele 7 şi 18). În timpul acela, religiile tradiţionale - şi aici mă refer la toate, inclusiv cele păgâne – nu numai că îşi vor pierde sprijinul autorităţilor statale, ci vor fi desfiinţate printr-un decret politic de Guvernul Mondial al Noii Ordini Mondiale (NWO), care va apare pe scena lumii politice (Apocalipsa 17:16). În locul lor, pentru a umple golul necesităţilor spirituale, Guvernul Mondial va institui închinarea la icoana fiarei (Apocalipsa 13:15). În acest timp va apare ceea ce a denumit apostolul Pavel ca fiind “lepădarea de credinţă” şi un lider politic charismatic denumit “omul fărădelegii, fiul pierzării” (2Tesaloniceni 2:3).
Adunarea (biserica) este chemată să fie mireasa Fiului lui Dumnezeu şi
co-moştenitoare la slava Mirelui (Matei 19:28) şi să se opună acestei închinări
false. Pentru loialitatea lor ei vor fi răsplătiţi cu conducerea lumii noi,
alături de Regele Isus Christos. Atunci se va da Legea împărăţiei lui Dumnezeu,
despre care au vorbit şi profeţii, Legea toiagului de fier.
Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier si le vei sfarama ca pe vasul unui olar." (Ps.2:9)
Le va carmui cu un toiag de fier si le va zdrobi ca pe niste vase de lut, cum am primit si Eu putere de la Tatal Meu. (Apoc.2:27)
Ea a nascut un fiu, un copil de parte barbateasca. El are sa carmuiasca toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost rapit la Dumnezeu si la scaunul Lui de domnie. (Apoc.12:5)
Din gura Lui iesea o sabie ascutita, ca sa loveasca neamurile cu ea, pe care le va carmui cu un toiag de fier. Si va calca cu picioarele teascul vinului maniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. (Apoc.19:15)
Acum Christos domneşte ca Rege în mijlocul duşmanilor săi şi încă nu a venit timpul pentru a instaura această Legea toaiagului de fier.
Psalmii 110
1. (Un psalm al lui David.) Yehowah a zis Domnului meu: "Sezi la dreapta Mea, pana voi pune pe vrajmasii Tai sub picioarele Tale." -
2. Yehowah va intinde din Sion toiagul de carmuire al puterii Tale, zicand: "Stapaneste in mijlocul vrajmasilor Tai!"
Legea împărăţiei lui Dumnezeu va fi o Lege puternică, de fier, dar clădită cu înţelepciune dreaptă şi iubitoare, care va produce fericire eternă în tot Universul. Cine o va asculta şi se va supune va fi încununat cu veşnice binecuvântări, cine se va opune şi se va răzvrăti va muri ca blestemat.
În cele din urmă, Dumnezeu va reinstaura împărăţia sa pe pământ prin Fiul său,
Regele desemnat pentru aceasta, care după ce o va pregăti după voia lui
Dumnezeu, nimicind orice împotrivire şi duşman prin Legea toiagului de fier, la sfârşitul celor o mie de
ani va preda toată autoritatea Tatălui său, ca Dumnezeu Tatăl să fie totul
în toţi (1Corinteni 12:6).
Sună din trambiţă! Fii un străjer al lui Dumnezeu! Fii un erou al credinţei! Anunţă această instaurare deosebită!
Dumnezeu ne iubește (Ioan 3:16) și dorește să fim salvați (2 Petru 3: 9). Prin Biblie, Sfânta Scriptură, Dumnezeu ne-a avertizat de asemenea, de evenimentele catastrofale care vin! Prin Biblie, El ne îndeamnă să fugim de mânia care vine (Ioan 3:36) şi să fim eroi ai credinţei, salvându-ne şi salvând şi pe alţii!
Dar până atunci există atâta nefericire, există remedii la nefericire?
Şi care sunt secretele unei vieţi fericite?
Se spune că România conduce în topul ţărilor cu cei mai mulţi bolnavi psihici din Europa, Ungaria conduce în topul ţărilor cu cele mai multe divorţuri din Europa, Lituania înregistrează cea mai mare rată de suicid din lume, Republica Moldova conduce la prostituţie - 70% din femeile cu vârste între 15 şi 25 de ani, s-au prostituat cel puţin o dată, arată un raport publicat de o fundaţia franceză, iar Rusia ar conduce la beţii, etc.. Desigur, toate acestea nu se întâmplă deoarece oamenii de acolo care fac astfel ar fi fericiţi. De ce sunt aceşti oamenii nefericiţi? Deoarece nu cunosc secretele unei vieţi fericite. De aceea Dumnezeu ne cheamă să dăm semenilor noştrii o mână de ajutor:
Matei 5:13. Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni.
14. Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.
15. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.
16. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.
Romani 10:13. Fiindcă "oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit."
14. Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?
Studiind Biblia, am identificat şi am făcut un buchet din secretele fericirii în şapte puncte.
1. Cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Fiului său este crucială, dacă vrem să mergem pe drumul ce duce spre fericire
Să citim din Evanghelia după
Ioan două texte importante: Ioan 17:3. "Şi viaţa veşnică este aceasta: să
Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care
L-ai trimis Tu." Nu poate exista fericire deplină fără viaţă veşnică şi
Dumnezeu este acela care ne-o poate da.
Ioan 3:16. "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică." Aflăm de aici că Dumnezeu ne iubeşte şi ne vrea binele suprem, concretizat în viaţaveşnică! Dovada este Fiul său iubit, pe care l-a dat pentru noi! Cunoştinţa despre caracterul înţelept, drept şi iubitor, credinţa în atotputernicia lui Dumnezeu şi motivaţia de a-i fi pe plac ascultând de sfaturile Lui, este punctul de plecare pe ruta ce duce la fericire. De aceea merită să-l cautăm pe Dumnezeu, să ascultăm de glasul Lui şi să împlinim cuvintele Lui, mulţumindu-i pentru paza, grija şi îndrumarea sa părintească! Numai cunoscându-l pe El, prin Fiul său, ne putem feri de păcat şi putem fi fericiţi! Îl iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi, de aceea ne-a şi creat şi ne-a dat bucuriile vieţii! El ne cheamă pe toţi la pocăinţă, conform cu Fapte 17: 30. "Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;"
Pocăinţa înseamnă căinţă sinceră pentru păcatele făcute, concomitent cu transformarea minţii noastre, prin cuvântul lui Dumnezeu, pentru a nu mai păcătui.
2. Evitarea înţeleaptă a păcatului duce la fericire
"Ştim că oricine a fost născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, ci acela care a fost născut din Dumnezeu se păzeşte el însuşi, şi cel rău nu-l atinge." GBV 2001 1 Ioan 5:18 Textul acesta ne sfătuieşte să ne păzim de păcat, ceea ce înseamnă să ne ferim de păcat, să nu păcătuim! Orice păcat este o greşeală, un mod de a acţiona greşit, care are consecinţe mentale şi fizice dăunătoare, uneori foarte grave şi de durată: Psalmi 38:33. "N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mâniei Tale; nu mai este nicio vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu." Asta înseamnă nu numai să fugim de orice ştim sigur că e păcat, ci chiar şi de ce ni se pare că este un păcat; mai bine să ne convingem în afara gropii că este o groapă şi să ne felicităm că am evitat-o, decât să ne lamentăm după ce am căzut în groapă, deoarece nu am fost siguri dacă e groapă sau nu! Păcatul aduce întotdeauna nepace şi nefericire, nu trebuie să ne lăsăm amăgiţi! Împlinirea poruncilor lui Dumnezeu produce pace şi fericire, Dumnezeu însuşi a promis asta: Isaia 48:18. O! de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un râu, şi fericirea ta, ca valurile mării.
3. Lupta hotărâtă cu păcatul duce la fericire
În lupta cu păcatul trebuie să luptăm hotărât şi uneori nu putem învinge singuri. Când lupta cu păcatul este grea, trebuie să chemăm întăriri şi să le cerem suportul. Iacov 5:14. "Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului." Acest verset se aplică şi atunci când suntem bolnavi spiritual, adică atunci când trăim în păcat. Dacă am căzut în păcat, să ieşim cât de repede putem. Dacă nu putem singur, să cerem ajutor! De ce? Deoarece "PĂCATUL" tolerat ne va duce mai departe decât vrem să mergem, ne va costa mai mult decât suntem gata să plătim şi ne va ţine mai mult decât vrem să stăm în el. Adică, ne va face din ce în ce mai nefericiţi! Mai bine să nu-l tolerăm, dacă odată l-am experimentat din neglijenţă! O altă cauză, mai gravă, este pierderea mântuirii. Păcatul trebuie să fie un accident neintenţionat şi nu un experiment, altfel devine un pericol uriaş, dacă cel ce l-a practicat moare în el. De ce? Matei 5:29. "Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă." După cum am citit din mărturia Domnului Isus, păcatele neintenţionate (accidentale) sunt scuzabile, în rest toate păcatele care se fac voit, pentru a le experimenta, nu; ele vor fi iertate de Dumnezeu abia după o pocăinţă sinceră! Textul ne spune clar că nimeni nu va fi iertat şi mântuit dacă face păcate voite, ci ajunge în gheenă, care în antichitate era un loc de incinerare a gunoiului! De aceea Dumnezeu ne cheamă la pocăinţă!
4. Iubirea altruistă a semenilor, chiar şi a celor răi, duce la fericire
Luca 7:47. "De aceea îţi spun: păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin."
Textul inspirat ne
spune că cine iubeşte iartă; cine iubeşte mult, iartă şi mai mult! Însă Domnul
şi Mântuitorulnostru Isus Christos a venit şi cu o avertizare, consemnată la
Matei 6:15. "Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl
vostru nu vă va ierta greşelile voastre." Asta este o avertizare terbilă: nu
vei fi iertat de Dumnezeu, dacă nu vei ierta! Dacă Dumnezeu a iubit atât de
mult lumea, dând un exemplu minunat şi noi trebuie să facem la fel. Numai
iubirea Dumnezeiască aduce împlinire deplină.
Iubirea altruistă produce în noi roade bune, printre care se remarcă
înţelegerea necesităţilor celuilalt, bunătatea, mila, iertarea şi răbdarea, de
aceea trebuie să urmărim iubirea altruistă, fără să aşteptăm ceva înapoi de la
oameni, pentru că Dumnezeu însuşi ne va răsplăti, ne va da pace şi împlinire că
facem ceea ce este bine şi de trebuinţă!
5. Ţinerea sub control a dorinţelor trupului duce la fericire
Trupul nostru are necesităţi, trebuie să ne hrănim, să ne îmbrăcăm, să ne odihnim, să ne destindem, etc.. De exemplu, mâncatul ne poate sătura, dar ne poate şi îmbuiba, dacă mâncăm mai mult decât avem nevoie şi asta ne va face probleme de sănătate. La fel, munca ne poate înnobila, dar ne poate şi înrobi sau chiar ucide dacă îi dedicăm mai mult timp decât poate duce trupul. Dacă nu veghem asupra dorinţelor trupului nostru, acestea ne vor duce în rătăcire. De aceea trebuie să fie o armonie între minte şi trup, ca mintea să conducă trupul şi nu trupul să conducă mintea. Dar ca să avem o minte sănătoasă, trebuie să avem duhul călăuzitor al lui Dumnezeu, căci o minte nesănătoasă nu va putea ţine un trup sănătos.
Psalmi 143:10. Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!
Cine este călăuzit pe calea cea dreaptă de duhul lui Dumnezeu produce roade sfinte, cine nu este călăuzit de duhul lui Dumnezeu, nu poate:
Galateni 5:16. Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.
17. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.
18. Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.
19. Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20. închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21. pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. 22. Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
23. blândeţea,
înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
24. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună
cu patimile şi poftele ei.
6. Practicarea lucrurilor folositoare duce la fericire
Filipeni 4:8. Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de
cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot
ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă
însufleţească.
Omul este chemat să
caute armonia cu cei din jurul tău şi cu natura, practicând lucruri
folositoare! Trebuie să ne folosim timpul trăind printre oameni şi în natură în
mod raţional şi natural, urmărind echilibrul şi moderaţia în
toate. Învăţând lucruri necesare şi nobile, ele ne vor ajuta în viaţă, iar
apreciind igiena, medicina, munca, securitatea, proprietatea, spaţiul public,
alimentaţia sănătoasă şi corectă, mişcarea de întreţinere sau destindere,
frumosul, artele nobile, curăţenia, ordinea, liniştea, etc. ne va face sănătoşi
mental şi trupeşte şi folositori societăţii în care trăim!
7. Lecturarea şi
meditarea la lucrurilor care duc la fericire, menţine fericirea
Evreilor din antichitate li s-a poruncit următoarele: Iosua 1:8. Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune.
Asta înseamnă că şi nouă ne este necesar să facem la fel cu legile lui Dumnezeu din Noul Legământ, ele trebuie citite, ascultate şi puse în practică zilnic, astfel ele produc fericirea şi o menţin:
1Timotei 4:13. Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare şi la învăţătura pe care o dai altora.
Apocalipsa 1.3 "Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!"
Repetiţia este mama învăţăturii! Să nu uităm că informaţia se poate uita. Ea trebuie reâmprospătată. De aceea trebuie să citim Biblia cât mai des posibil, de preferinţă zilnic, să fim mulţumitori lui Dumnezeu zilnic, să cerem necurmat înţelepciune şi îndrumare prin rugăciune, să urmărim să creştem nivelul nostru spiritual, să ajutăm oamenii, după cum şi noi am fost ajutaţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu