Durata anului biblic
Anul calendaristic
Ce "luminător" arată durata unui an? Soarele. Durata unui an se calculează după soare. De aceea Dumnezeu a rânduit calendarul anual după mersul soarelui, iar luna calendaristică după mersul lunii şi a stelelor în raport cu soarele. Prin an se înțelege o perioadă de timp necesară Pământului (planetei) pentru a efectua o rotație completă numită “Mișcarea de revoluție a Pământului” în jurul Soarelui. Astfel, un an are 365 de zile. Mai este numit şi an sideral (astral). Anul sideral este durata revoluției siderale - durata unei rotații raportate la un sistem de referință inerțial. Anul sideral dă periodicitatea mișcării aparente a Soarelui printre constelațiile zodiacale. An sideral = interval de timp de 365 de zile, 6 ore, 9 minute și 9,77 secunde) în care Soarele, în mișcarea lui aparentă, plecând de la o stea, ajunge iarăși acolo.
Dacă cunoaştem în care zi a săptămânii a început anul, ciclul săptămânal, ciclul lunilor anului şi al anotimpurilor, putem stabili câte zile are un anotimp şi din câte zile este compus un an calendaristic. Astfel, anotimpurile biblice au câte 91 de zile fiecare, ultima lună a fiecărui anotimp având 31 de zile, iar celelalte două, câte 30, iar anul are 365 de zile, după anotimpul iernii adăugându-se o zi de trecere între ani, cu valoare 0.
După calendarul biblic şi anul biblic, sărbătorile anuale din Biblie au căzut în perioada anului în care au fost fixate şi nu a existat nici un fel de decalare sau rămânere în urma; în mod normal, după acest calendar biblic, o sărbătoare fixată trebuie să cadă întotdeauna în aceeaşi zi, în aceeaşi săptămână şi în aceeaşi lună calendaristică din fiecare an.
Începutul Anului Nou în lumea antică
Anul nou - cel biblic - începe primăvara în luna Abib numit şi Nisan şi nu iarna sau toamana, cum era la păgâni. Calendarul se regăseşte la toate comunităţile din lume, din cele mai vechi timpuri. Astfel, se putea calcula când se sfârşea şi când începea un an nou.
- În Mesopotamia, ziua Anului Nou, era numit Akitu şi începea odată cu luna nouă din preajma echinocţiului de toamnă.
- În Asiria, ziua Anului Nou începea la jumătatea lui septembrie.
- În Egipt, Filistea şi Persia, Anul Nou începea la echinocţiul de toamna (21 septembrie).
- În Grecia, până în secolul al V-lea î.Hr., Anul Nou începea la solstitiul de iarna (21 decembrie).
- În Roma, până în anul 153 î.Hr., Anul Nou începea la 1 martie, după aceea dată fiind 1 ianuarie, dată confirmată de calendarul iulian (46 î.Hr.).
Începutul anului la creştinii din Evul Mediu
În Evul Mediu timpuriu, mulţi creştini considerau începutul anului la 25 martie (Bunavestire), fiind o practică străveche la creştini.
Deoarece Anglo-Saxonii considerau ziua de 25 decembrie ca începutul anului, Wilhelm Cuceritorul a fost acela care a stabilit data zilei de Anul Nou pe 1 ianuarie. Totuşi, această dată nu s-a impus, căci Britania (Anglia) considera Anul Nou, ca toată creştinătatea, la 25 martie.
Data de 1 ianuarie, ca zi a Anului Nou, a fost repusă după obiceiul păgân abia în 1582 de către făuritorii Calendarul Gregorian şi apoi a fost adoptat de ţările romano-catolice. Cu timpul, din păcate, rupându-se de tradiţia biblică, a fost adoptat şi de alte ţări precum Scoţia în 1660, Germania şi Danemarca prin 1700, apoi Anglia, Suedia şi Rusia în 1918.
Începutul anului la evreii din Evul Mediu
Aflăm din surse istorice că evreii din Evul Mediu au avut Anul Nou toamna. Dar aici nu este vorba de evreii din Biblie, ci de cei din Evul Mediu, care din anumite motive, nu mai au calendarul din Biblie. La evreii din Evul Mediu, anul începea cu prima zi a lunii Tishri (6 septembrie - 5 octombrie Rosh Hashana). Din păcate s-au îndepărtat şi ei de Sursa Adevărului, de Cel care cunoaşte şi fixează toate. În Împărăţia lui Dumnezeu, Calendarul lui Dumnezeu va fi restabilit pe tot pământul:
Isaia 66:23 conform textului ebraic
Şi va fi că de la o Lună Nouă la alta şi de la un Sabat la altul, va veni orice trup de carne închinându-se înaintea Mea - zice Yehowah.
---
Final
