BIBLIA CU NUMELE DIVIN Geneza 4

BIBLIA CU NUMELE DIVIN

Geneza 4

1 Și Adam a cunoscut-o pe Eva, soția sa; și ea a rămas însărcinată și l-a născut pe Cain și a zis: „Am născut un om cu ajutorul lui Dumnezeu.” 2 Și din nou ea a născut pe fratele său Abel. Și Abel era păstor de oi, dar Cain era un lucrător al pământului. 3 Și, cu trecerea timpului, s-a întâmplat că Cain a adus YEHOWAH o jertfă din rodul pământului. 4 Și Abel a adus și din primii născuți ai turmei sale și din grăsimea ei. Și YEHOWAH a avut respect de Abel și de jertfa lui; 5 dar n-a avut respect pentru Cain și pentru jertfa lui. Și Cain s-a mâniat foarte tare și i-a căzut fața. 6 Și YEHOWAH a zis lui Cain: „De ce ești mâniat? Şi de ce ți-a căzut faţa? 7 Dacă faci bine, nu se va înălța? Iar dacă nu faci bine, păcatul se culcă la uşă; și pentru tine este dorința lui, dar tu poți stăpâni peste ea.” 8 Și Cain a vorbit fratelui său Abel. Și s-a întâmplat că, pe când erau pe câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel și l-a omorât. 9 Yehowah i-a zis lui Cain: „Unde este fratele tău Abel?” Și a zis: „Nu știu; sunt eu păzitorul fratelui meu?’ 10 Și El a zis: ‘Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ. 11 Și acum blestemat ești pe pământul, care și-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău. 12 Când vei lucra pământul, acesta nu-ți va mai preda puterea ei; fugitiv și rătăcitor vei fi pe pământ.” 13 Și Cain a zis lui YEHOWAH: „Pedeapsa mea este mai mare decât pot suporta. 14 Iată, Tu m-ai izgonit astăzi de pe fața țării; și de fața Ta voi fi ascuns; și voi fi un fugar și un rătăcitor pe pământ; și se va întâmpla că oricine mă va găsi, mă va ucide.” 15 Și YEHOWAH i-a zis: „De aceea, oricine va ucide pe Cain, se va răzbuna de șapte ori.” Și YEHOWAH i-a pus un semn pentru Cain, ca să nu-l lovească cineva care îl va găsi. 16 Și Cain a ieșit de la fața lui YEHOWAH și a locuit în țara lui Nod, la răsărit de Eden. 17 Și Cain și-a cunoscut soția; și ea a rămas însărcinată și l-a născut pe Enoh; şi a zidit o cetate şi a pus numele cetăţii după numele fiului său Enoh. 18 Și lui Enoh i s-a născut Irad; și Irad a născut pe Mehuiael; și Mehuiael a născut pe Metusael; iar Metuşael a născut pe Lameh. 19 Și Lameh și-a luat două neveste; numele uneia era Ada, iar celeilalte numele Ţila. 20 Și Ada a născut pe Iabal; el a fost tatăl celor care locuiesc în corturi și au vite. 21 Și numele fratelui său era Iubal; el a fost tatăl tuturor celor care mânuiesc harpa și cavalul. 22 Și Țila a născut și pe Tubal-Cain, fauritorul tuturor instrumentelor de tăiat de aramă și fier; iar sora lui Tubal-Cain era Naama. 23 Și Lameh le-a spus soțiilor sale: Ada și Zila, ascultați glasul meu; Soțiile lui Lameh, ascultați cuvântul meu; Căci am ucis un om pentru că m-a rănit, Și un tânăr pentru că m-a învinăţit; 24 Dacă Cain va fi răzbunat de șapte ori, Cu adevărat Lameh de șaptezeci și șapte de ori. 25 Și Adam și-a cunoscut din nou soția; și ea a născut un fiu și i-a pus numele Seth: „căci Dumnezeu mi-a pus o altă sămânță în locul lui Abel; căci Cain l-a ucis.” 26 Și lui Set i s-a născut și un fiu; și i-a pus numele Enos; atunci au început oamenii să-l numească profan pe Yehowah Dumnezeu.

Nota la Geneza 4:26. Mulţi propun redarea din Textul Masoretic astfel: „atunci, a început să cheme numele Domnului.” De ce să fi început doar atunci? Nu e logic. În studiul său despre Geneza 4:26b, Samuel Sandmel de la Hebrew Union College – Jewish Institute of Religion, atrage atenţia că închinarea şi împlicit chemarea lui Dumnezeu, a început mai devreme, fiind arătat asta în Geneza 4:4. El mai spune că numele lui Dumnezeu a fost cunoscut de oameni, doar în timpul lui Moise, fapt arătat în Exodul 6:3. Textul din Septuaginta e şi mai confuz „spera să cheme numele Domnului Dumnezeu”. Cu siguranţă Seth nu a cunoscut numele lui Dumnezeu, deoarece a trăit înainte de Moise. La Exod 6:3 scrie clar că oamenii înainte de Moise nu au cunoscut numele divin (a se vedea şi Exod 3:13-15). E altceva la mijloc. Unii dintre rabini bazându-se pe o tradiţie străveche, suspectau că aici textul ar vorbit de profanarea lui Dumnezeu, text pe care scribii probabil l-au prelucrat, ca să nu fie un exemplu negativ pentru cititorii cu tendinţele acestea.

Textul Masoretic la partea b a versetului din Geneza 4:26 conţine: az (adverb), huchal (verb la perfect, a treia persoană, masculin singular) likro (verb calitativ cu prepoziţia - l, construit la infinitiv) beshem (substantiv cu prepoziţia – be, masculin singular construit) Yehowah (substantiv, nume propriu).

Geneza 4:26b are cuvântul "huchal", care poate fi "profanere" sau "început". Fostul rabin şef al României, Sorin Rosen, a răspuns că “În Geneza 4:26, cuvântul הוחל (”huchal”) face ca ambele variante să fie posibile. Cuvântul poate proveni fie de la verbul לחלל (”leħalel”) — ”a profana”, cât și de la cuvântul תחילה (”tħila”) — ”început”. Comentatorii clasici menționează ambele variante de interpretare.”

De exemplu vestitul Maimonides, cunoscut sub numele real ca Moses ben Maimon (1138–1204) susţine varianta cu profanarea.

Există o versiune a Bibliei, în care textul de la Geneza 4:26 este diferit faţă de ce avem noi în versiunea lui Cornilescu:

VDC Geneza 4:26. Lui Set i s-a născut şi lui un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului.

Versiunea în cauză este International Standard Version:

Seth also fathered a son, whom he named Enosh. At that time, profaning the name of the LORD began.

Traducerea: De asemenea, Seth a născut un fiu, pe care l-a numit Enoş. În acel timp începu profanarea numelui DOMNULUI.

În treacăt fie spus, textul acesta (din ISV) se potriveşte cu contextul acelor vremi, în care oamenii au fost foarte răi, nesimţiţi; din contră, dacă mergem pe filiera redării agreate de Cornilescu, acei oameni parcă sunt pioşi...

Ce ar trebui să facem în asemenea cazuri? Oare contexul nu este hotărâtor? Ce spune contextul biblic despre acel timp: lucruri bune sau lucruri rele? Rele. Şi ce fac oamenii răi?

O caracteristică a oamenilor răi este că vorbesc (înjură, înjosesc) şi se comportă foarte urât, nu mumai faţă de semenii lor, ci şi faţă de Dumnezeu. Potopul a fost tocmai pentru a pedepsi aceste fape urâte, atât violenţa verbală, cât şi cea fizică. Este posibil ca textul să se fi scris având această rezonanţă “chemând profan” (înjurând, insultând) pe YEHOWAH Dumnezeu. Textul spune doar că această tradiţie de a-l înjura pe Dumnezeu, care ulterior s-a concretizat şi prin înjurarea numelui Său propriu - după ce acesta a fost revelat lui Moise, vine din această perioadă îndepărtată a omenirii. În epoca antică toate numele date oamenilor aveau un înţeles. Aceste nume reflectau sentimente, gânduri, năzuinţe sau evenimente legate de viaţa lor. Ĕnôš înseamnă "om muritor". Este un nume ciudat, dar poate reflecta spiritul epocii, acela de tristeţe, de greutăţile cotidiene care duc la moarte şi pierderii raiului edenic. Este posibil ca oamenii de atunci au fost supăraţi pe faptul că Dumnezeu i-a făcut muritori şi ca o răbufnire sufletească, au apelat la insulte şi batjocură la adresa lui Dumnezeu. Din această cauză în recenzia BIBLIA CU NUMELE DIVIN am optat pentru varianta susţinută de Moses ben Maimon.