Înţelesul Numelui lui Dumnezeu

 

ŞAPTE PREDICI DESPRE NUMELE LUI DUMNEZEU

-      Predica 4

 

Care este Numele lui Dumnezeu: IAHVE sau IEHOVA?

Şi ce înseamnă acest nume?

 

Harul şi pacea să ne însoţească în acest studiu!

 

Problema înca se dispută şi de aceea trebuie să ne spunem părerea cât mai respectuos şi cât mai argumentat (documentat) posibil.

Şi să nu uităm că Tatăl ceresc ne priveşte de sus, faţă de care trebuie să avem un respect deosebit, cum a avut apostolul Pavel:

"…Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos," (Efes.3:14)

 

Problema care se pune de mult timp, este dacă creştinii dintre neamuri cunoşteau sau nu Numele Divin, Numele lui Dumnezeu?

Noul Dicționar Internațional al Teologiei Noului Testament, notează: „Descoperirile textuale recente pun la îndoială ideea că compilatorii LXX [Septuaginta] au tradus Tetragrammatonul YHVH prin kyrios. Cele mai vechi LXX MSS (fragmente) disponibile acum au Tetragrama scrisă cu caractere ebraice în textul grecesc. Acest obicei a fost păstrat de traducătorii evrei de mai târziu ai Vechiului Testament în primele secole d.Hr.” (Volumul 2, p. 512).

Răspunsul este că cel puţin cei care ştiau să citească în limba greacă, cunoşteau acest nume, atunci când citeau versiunea LXX.

 

O altă problemă este dacă ştiau ce înseamnă acest nume?

Semnificația numelui sfânt al lui Dumnezeu conform unei surse creștine timpurii, auzită de la evreii din acea vreme:

„Acest nume mistic care se cheamă Tetragrammaton, ... înseamnă, Cel ce este și Cel ce va fi” (Nicetas, Episcopul Heracleei, citează Stromata lui Clement din Alexandria, Cartea a V-a. Capitolul 6:34, Secolul II d.Hr. Din Catena Despre Pentateuh, publicat în latină de Francis Zephyrus, p. 146).

 

Deschid acest subiect cu un citat de la un traducător al Noului Testament, arădean, profesor Viorel Raţiu, de confesiune baptist, membru al comunităţii Şega:

"Am întrebat un rabin evreu (din seminţia lui Levi), care este pronunţarea corectă, dar nu a vrut să o rostească. Atunci i-am propus să-mi confirme una dintre variantele de nume al Dumnezeului lor, spusă de mine: IAHVE, la care mi-a raspuns: NU; sau IEHOVA, la care mi-a răspuns: DA."

La început catolicii au agreat şi ei forma Iehova, mai apoi s-au axat mai mult pe Iahve. Protestantii şi neoprotestanţii au rămas mai constant pe forma Iehova.

Deoarece cercetătorii încă mai discută pronunţia reală a literelor numelui divin, indecişii au păstrat doar forma ebraică transliterată în caractere latine “YHWH” ca fiecare apoi să o citească cum vrea. De exemplu: “Ca să ştie că numai Tu, al cărui nume este YHWH, Tu eşti Cel Preaînalt pe tot pământul.”

Restabilirea numelui lui Dumnezeu în Bibliile româneşti a existat cu mult timp înainte ca Biserica Ortodoxă să se opună folosirii ei în textul Bibliei, prin decizia sinodului din 1914.

Iată o listă parţială a Bibliilor vechi româneşti în care a fost restabilit numele lui Dumnezeu:

Biblia de la Pesta, 1873 (apare varianta Iehova)

Biblia de la Iaşi, 1874 (apare varianta Iehova)

Biblia de la 1911 (apare varianta Iehova)

Biblia de la 1913 (apare varianta Iehova)

Etc..

Unde se găsește numele lui Dumnezeu în unele dintre cele mai folo-site traduceri?

Biblia de la Blaj 1795: cunoscută și sub numele de Biblia lui Clain sau Biblia lui Bob, reprezintă cea de-a doua traducere a Sfintei Scripturi tipărită în limba română. Numele divin apare în Exodul 6:3 la nota de subsol ca Ehova.

Sănta Scriptură 1874 (de la Iaşi): Numele divin este redat peste tot în Scripturile ebraice / VT sub forma „Iehova“.

Biblia N. Nitzulescu, 1921: Numele divin Iehova apare peste tot în VT.

Biblia de la București, 2001: Numele divin apare în Geneza 22:14.

Biblia Fidela, 2009: Numele divin Iehova apare în Geneza 22:14, Exodul 6:3 și multe alte.

Biblia Fidela, editia 2 2010: Numele divin apare în Exodul 6:3.

Biblia Anania, 2012: Numele divin apare în Exodul 3:14 (la nota de subsol pomeneşte de ambele redări Iahve şi Iehova).

Biblia Cornilescu, ediția nerevizuită: Numele divin apare la notele de subsol de la Geneza 22:14 și Exodul 17:15, iar BC menționează la nota introductivă următoarele: „Cuvântul DOMNUL arată cazurile când acest nume corespunde în original cu YHWH (Iehova)“.

Biblia Sinodală: În Facerea (Geneza) 22:14 și în Ieșirea (Exodul) 17:15, numele divin apare în text sub forma „Iahvé“.

Biblia Galaction: În Facerea 22:14, numele divin este redat sub forma „Iahveh“.

Biblia Ortodoxă: Numele divin apare în Facerea 22:14 (uneori la nota de sub sol) și în Ieșirea 33:19; 34:5, 6 sub forma „Iahve“.

Traducerea lumii noi: Această traducere folosește numele divin peste tot, de ex de 7.216 ori, în Scripturile ebraice (VT) și în cele creștine (NT).

The Emphatic Diaglott, de Benjamin Wilson: În această traducere (engleză) a Scripturilor creștine (NT), numele „Iehova“ se găsește în Matei 21:9 și în alte 17 pasaje.

Biblia BVA, 2018, în versiune actualizată, redactată de Viorel Silion: Numele divin apare sub forma Iahve.

 

Iată şi câteva surse vechi, greceşti, care nu sunt unitare.

Ιουω (Iouō): Pistis Sophia citată de Charles William King, care dă și forma scurtă a numelui Ιαω (Iaō) (sec. II AD)
Ιεου (Ieou): Pistis Sophia (sec. II AD)
ΙΕΗΩΟΥΑ (I-E-Ē-Ō-O-Y-A), cele șapte vocale ale alfabetului grec dispuse în această ordine. Charles William King o atribuie unei opere pe care el o numește Interpreții şi afirmă că acesta era numele Dumnezeului suprem, folosită de grecii din Egipt. El comentează: „Aceasta este de fapt o reprezentare foarte corectă, dacă acordăm fiecărei vocale adevăratul ei sunet grecesc, al pronunției ebraice a cuvântului Iehova.” (sec. II AD)
Ιευώ (Ievō): Eusebiu, care spune că Sanchuniathon a primit înregistrările evreilor de la Hierombalus, preotul Dumnezeului Ieuo. (c. 315 AD)
Ιεωά (Ieōa): forma cunosctă şi folosită de magicieni (secolele II – III), M. Kyriakakes (2000)

Transcripții similare în latină și engleză

Mai aproape sau mai departe de noi în timp

Ἰεχοβά (ca Iehova): Paolo Medici (1755)
Ἰεοβά (ca Jeova): Pentateucul grec (1833), Sfânta Biblie tradusă în greacă Katharevousa de Neophytus Vamvas (1850)
Ἰεχωβά (ca Iehova): Panagiotes Trempelas (1958)

Extracte din Pugio Fidei adversus Mauros et Judaeos de Raymond Martin (1270, p. 559), care conțin sintagma „Jehova, sive Adonay, qvia Dominus es omnium” (Iehova sau Adonay, căci tu ești Domnul tuturor). [122]
Iehouáh apare în Biblia protestanţilor de la Geneva, 1560. (Psalmul 83:18)
O redare latină timpurie a numelui divin a fost forma „Jova”.
(Origenis Hexaplorum, editat de Frederick Field, 1875.)
Transcrierile lui יְהֹוָה similare lui Iehova au avut loc încă din secolul al XII-lea.
Ieve: Petrus Alphonsi (c. 1106), Alexander Geddes (1800)
Jehova: Raymond Martin (Raymundus Martini) (1278), Porchetus de Salvaticis (1303), Tremellius (1575), Marcus Marinus (1593), Charles IX al Suediei (1606), Rosenmüller (1820), Wilhelm Gesenius (c. 1830)
Yohoua: Raymond Martin (1278)
Yohouah: Porchetus de Salvaticis (1303)
Ieoa: Nicolae din Cusa (1428)
Iehoua: Nicolae din Cusa (1428), Peter Galatin (Galatinus) (1516)
Iehova: Nicolae din Cusa (1428), Jacques Lefèvre d’Étaples (1514), Sebastian Münster (1526), ​​Leo Jud (1543), Robert Estienne (1557)
Ihehoua: Nicolae din Cusa
Jova: secolul al XVI-lea, Rosenmüller (1820)
Iehova: Paul Fagius (1546), John Calvin (1557), King James Bible (1671 [OT] / 1669 [NT]), Matthew Poole (1676), Benjamin Kennicott (1753), Alexander Geddes (1800)
Iehouáh: Biblia de la Geneva (1560)
Iehovah: Versiunea autorizată a Regelui James (1611), Henry Ainsworth (1627)
Jovae: Rosenmüller (1820)
Yehovah: William Baillie (1843)

 

În ebraica veche numită "paleo-ebraica", literele din Tetragrama divină sunau de fapt a vocale, deoarece existau anumite litere care în funcţie de plasarea lor serveau ca "mame" (ale lecturii), putând naşte alte înţelesuri, dacă situaţia lexicală o cerea. În scrierea "Războiul Iudaic" V:235 un evreu cu nume romanizat în Iosif Flaviu (secolul I), scria: "Marele preot avea capul acoperit cu o mitră de in subţire cu o bordură violet şi înconjurat de o coroană de aur pe care erau inscripţionate literele sfinte; acestea sunt patru vocale". Aici avem un indiciu şi dacă am descoperi regulile de transformare a literelor "mamă" am putea reface pronunţia numelui divin.

A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Mater_lectionis

Succes lingviştilor!

 

Ce înţeles are Tetragrama divină?

Dacă aţi reţinut ce a spus acel rabin din tribul lui Levi fratelui Viorel Raţiu, din Arad, este binevenită această completare din partea Dr. James D. Tabor, pe lângă cea a evreilor din Alexandria, consemnată de Clement din Alexandria: ambele coincid.

După ce arată că unii preferă Yahweh, scrie:

"Problema cu această propunere este chestiunea CONȚINUTULUI! Aceste patru sunete par să nu însemne nimic în ebraică și își pierd legătura cu verbul „hayah”, "a fi", pe care se pare că se bazează Numele Divin. Cu cât este mai mult cazul cu numele lui Dumnezeu! (...)

"IE" reprezinta viitorul sau imperfectul verbului "a fi", "HO" reprezinta prezentul, in timp ce "AH" reprezinta trecutul. Cu alte cuvinte, această formă a Numelui ar avea un înțeles specific și nu va fi doar o repetare a sunetelor vocale. În mod literal, YEHOAH înseamnă „a fost, este, va fi" - adică Eternul, Cel viu care va fi, este și întotdeauna a fost. Acesta este motivul pentru care aș prefera pronunția YEHOAH, sau chiar forma mai populară, YEHOVAH, deoarece reflectă în mod clar acest înțeles profund. YAH ar fi atunci forma contractată sau scurtată a acestui nume complet, luând primul și ultimul sunet împreună "(Restaurarea Credinței Abrahamice, de Dr. James D. Tabor, Genesis 2000, Charlotte, NC, 28256, 1993, p. 11).

Citatul este din cartea Restoring Abrahamic Faith, de Dr. James D. Tabor, Genesis 2000, Charlotte, NC. 28256. 1993, p. 11. Cartea a fost reeditată în anul 2018.

 

Ce este cu pronunţia Haşhem?

Acest cuvânt înseamnă pur şi simplu „Numele” şi înlocuia numele lui Dumnezeu, în anumite cercuri, care credeau că chiar şi scrierea lui este interzisă.

Nepronunţarea şi nescrierea numelui divin şi înlocuirea lui cu Haşhem ("Numele"), vine mai degrabă din persecuţia lansată de autorităţile imperiale romane, după izbucnirea celui de al doilea război iudeo-roman (123-125 AD). Confruntarea, cunoscută sub numele de al doilea război evreiesc, a durat trei ani și jumătate. Împăratul roman Hadrian a vrut să-i pedepsească exemplar pe evrei și pe foarte mulţi i-a vândut ca sclavi, împrăştiindu-i prin lume. Edictul imperial le-a interzis evreilor să traverseze zidurile Ierusalimului, circumcizia, sărbătorirea Şhabbatului, cărţile sfinte, emblemele și practicile religioase, printre care folosirea titlurilor lui Dumnezeu şi a Numelui Divin. Orice tip de adunare religioasă sau obicei religios a fost scos în afara legii, iar cei care au fost prinşi încălcând aceste ordine în particular sau în grup, au fost aspru pedepsiţi, cum ar fi jupuiţi de viu sau arşi în foc. Membrii familiei care nu făceau denunţuri asupra practicanţilor din familia lor erau biciuiţi cu sălbăticie şi vânduţi ca sclavi.

 

Aşadar vedem că numele divin existase transcris în forma greacă ca şi Ιευώ, Ιεωά sau ΙΕΗΩΟΥΑ (la grecii din Egipt) în secolele II-IV. În mod surprinzător, aceste forme sunt foarte apropiate de forma actuală Iehova.  Biblia de la Blaj din 1795, cunoscută și sub numele de Biblia lui Clain sau Biblia lui Bob, reprezintă cea de-a doua traducere a Sfintei Scripturi tipărită în limba română.

Numele divin apare aici în Exodul 6:3 la nota de subsol, ca Ehova.

“Şi m-am arătat lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov, Dumnezeul lor fiind Eu, şi numele Mieu, Domnul (a), nu l-am arătat lor. 3. (a) în jidovie, Ehova.”

Apoi în Sănta Scriptură de la 1874 numele divin este redat peste tot în Scripturile ebraice (VT) sub forma „Iehova“, ca mai apoi în 1914 sinodul bisericii ortodoxe  să se pronunţe pentru scoaterea din uz a numelui divin.

 

Are Dumnezeu mai multe nume? Nu. Are un singur nume, dar mai multe titluri, cum ar fi Domnul, Dumnezeu, Cel Atotputernic, etc..

„Sfințească-se numele Tău” din rugăciunea Tatăl nostru arată că este singurul nume personal, altfel ar fi „Sfințească-se numele Tale”. Dumnezeu şi Domn (Elohim, Adon în ebraică) sunt denumirile unor titluri.

 

"Iehova" este forma românizată a numelui divin. Yhwh (yud, he, waw, he) sunt literele ce compun numele divin, scrierea în ebraică fiind de la dreapta la stânga (hwhY). Alfabetul ebraic diferă de cel latin, şi are un sistem aparte de redare. Alfabetul ebraic din antichitate avea numai consoane, 22 la număr, unele dintre acestea în anumite condiţii puteau fi folosite ca şi vocale (matres lectionis).

 

Iată o listă parţială a Bibliilor vechi româneşti în care a fost restabilit numele lui Dumnezeu: Biblia de la Pesta, 1873, Biblia de la Iaşi, 1874, Biblia de la 1911, Biblia de la 1913. "Iehova" este cea mai apropiată formă de redările din limba greacă care au încercat să redea transliterat numele divin în secolele I-IV AD. din ebraică. Deci nu poate fi vorba de o invenţie târzie a lui Raymundus Martinus din secolul XIII. Mai degrabă vedem că este o uşoară adaptare la formulările din textele vechi greceşti.

 

Problema este serioasă

Precizez că în Bibliile de unde s-a scos numele divin se scriu involuntar minciuni, care face pe orice om să mintă involuntar, de exemplu: “Ca să ştie că numai Tu, al cărui nume este Domnul, Tu eşti Cel Preaînalt pe tot pământul.” (Psalmul 83:18). Fals! Pentru că Domnul în ebraică este “Adonay”, dar nu acest cuvânt este în textul ebraic, ci YHWH. Iată cum o traducere care are menirea de a reda ce este în text, inventează ceea ce nu este permis.

Unii au îndrăgit diferite forme propuse ale numelui divin. Fiecare să facă după încredinţarea lui.

Eu folosesc forma scrisă YEHOWAH, cu pronunţia Iehova.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

"Fiindcă Mă iubeşte - zice YEHOWAH - de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. (Psalmi 91:14)