Papirusul grec Vindobonensis cu Numele
Divin în ebraică
Numele lui Dumnezeu în secolul III sau IV AD
Numerotat 39777, este de la sfârşitul secolului III sau începutul secolului IV
AD.
Acest papirus are un text de limbă greacă şi este numit
Papyrus Vindobonensis grecesc 39777.
Papyrus Vindobonensis Graecus 39777 semnat ca SymP.Vindob.G.39777 – este un
fragment dintr-un manuscris grecesc din Psalmii traducerii lui Symmachus. A
fost scris pe papirus având formă de sul. Papirusul conține fragmente din
Psalmul 69 și Psalmul 81 (deoarece numerația Septuagintei este Psalmul 68 și
80).
P.Vindob.G.39777 este datat la sfârșitul secolului al treilea sau începutul
secolului al patrulea.
Acest manuscris provine probabil din Fayum din Egipt.
Istoria lui
A fost publicată de Dr. Carl Wessely în lucrarea sa Studien zur Palaeographie
und Papyruskunde, Vol. XI., Leipzig, 1911, pag. 171.
Descriere
Manuscrisul probabil conținea inițial porțiuni mari din Cartea Psalmilor.
Traducerea lui Symmachs a făcut parte din Hexapla și Tetrapli, lucrarea conține
traducerile din Biblia ebraică în greacă, a fost scrisă de Origen. Potrivit lui
Bruce M. Metzger, traducerea greacă a Bibliei ebraice pregătită de Symmachus a
fost realizată cu o altă metodă decât traducerea lui Aquila, deoarece intenția
lui nu a fost o traducere literală, ci mai degrabă un mesaj elegant din textul
ebraic în grecesc.
Tetragrama
Papirusul conține tetragrama scrisă cu caractere ebraice arhaice în Ps 69:13,
30 și 31.
Locația actuală
Papyrus Vindobonensis Graecus 39777 este păstrat la Biblioteca Națională Austriacă
din Viena ca (P. Vindob. G. 39777).
Symmachus, traducătorul
Symmachus, a fost un creştin din secolului al II-lea, care a tradus Vechiul
Testament în greacă. Traducerea sa a fost inclusă de Origen în Hexapla și
Tetrapla, în care el a comparat diferite versiuni ale Vechiului Testament una
lângă alta cu Septuaginta. Unele fragmente din versiunea lui Symmachus care au
supraviețuit, în ceea ce a rămas din Hexapla, îi inspiră pe cercetători să
remarce puritatea și eleganța idiomatică a textului grec, redactat de
Symmachus. El a fost admirat de Ieronim, care i-a folosit munca la compunerea
Vechiului Testament al Vulgatei.
Cuprins
Viaţa lui Symmachus
Eusebiu din Cesareea a depus mărturie că Symmachus era un ebionit (Ἐβιωνίτης
Σύμμαχος „Symmachus ebionitul”), probabil din Samaria. O altă mărturie o avem
de la Epifanie din Salamina, conform căreia Symmachus a fost un samaritean care
s-a certat cu propriul său popor şi apoi s-a convertit la iudaism. Apoi de la
iudaism a trecut la creştinism și a scris un comentariu la Evanghelia aramaică
după Matei, cunoscută atunci sub diferite nume.
Symmachus ben Joseph
Un rabin din vremea Mishnei, numit Symmachus ben Joseph, este identificat de
unii cu Symmachus traducătorul; alții susțin pretenția a fi nefondată, deși
Epifanie din Salamina îl plasează pe Symmachus în intervalul de timp al
rabinului Meir, spunând că Symmachus s-a convertit la religia evreiască după ce
a fost samaritean. Conform lui Epifanius rabinul Symmachus a fost un elev al
rabinului Meir, și învățăturile sale sunt menționate în Mishnah sub numele
Sūmkos.
Traducerea lui Symmachus
Potrivit lui Bruce M. Metzger, traducerea greacă a Scripturilor ebraice
pregătită de Symmachus a urmat o „teorie și metodă... opusă celei lui Aquila”:
" .... căci scopul său era să realizeze o redare elegantă
grecească. Pentru a judeca după fragmentele împrăștiate care au rămas din
traducerea sa, Symmachus a avut tendința de a fi perifrastic în a reprezenta
originalul ebraic. El a preferat construcțiile idiomatice grecești în contrast
cu alte versiuni în care se păstrează construcțiile ebraice. Astfel, de obicei,
el a convertit într-un participiu grecesc primul dintre cele două verbe finite
legate de o copula. El a folosit din plin o gamă largă de particule grecești
pentru a scoate la iveală distincții subtile de relație pe care ebraica nu le
poate exprima în mod adecvat. În mai mult de un pasaj, Symmachus a avut
tendința de a înmuia expresiile antropomorfe ale textului ebraic."
Cu toate acestea, Symmachus a urmărit să păstreze sensul textului său din sursă
ebraică printr-o traducere mai literală decât Septuaginta.
Ieronim, traducătorul Vulgatei, i-a admirat stilul, dar și-a greșit traducerea
în două domenii importante pentru creștini, spunând că a înlocuit cuvântul
grecesc neanis (femeie) cu parthenos (fecioară) în Isaia 7:14 și Geneza 24:43.
Traducerea greacă a lui Symmachus a Pentateuhului a apărut în Hexapla a lui
Origen, în care el scrisese κεραύνιος (= onix) pentru piatra prețioasă
cunoscută în ebraică ca bareḳet în Exodul 28:17.
Lucrări pierdute
Potrivit lui Eusebiu, istoric creştin, Symmachus a scris și comentarii, pe
atunci încă existente (pe care nu le-a agreat). Ele pot fi legate la De
distincione præceptorum, menționat în catalogul mitropolitului nestorian Abdiso
Bar. Berika (d.1318). Eusebiu consemnează, de asemenea, declarația lui Origen
că a obținut acestea și altele din comentariile lui Symmachus asupra
scripturilor de la o anume Iuliana, care, spune el, le-a moștenit de la
Symmachus însuși (Historia Ecclesiae, VI: xvii); Paladiu Galatia (Historia
Lausiaca, lxiv) consemneaza ca a găsit într-un manuscris „foarte vechi”
următoarea notă făcuă de Origen: „Această carte am găsit-o în casa Iulianei, o
fecioara din Cezareea, ... fiind ascuns acolo; care a spus că a primit-o de la
însuși Symmachus, interpretul evreilor”. Data șederii lui Origen cu Iuliana a
fost probabil 238-41, dar versiunea lui Symmachus a Scripturilor era deja
cunoscută de Origen când a scris primele sale comentarii, circa 228.
Tradiții de mai târziu
Din limbajul multor scriitori de mai târziu care vorbesc despre Symmachus, el
trebuie să fi fost un om de mare importanță printre ebioniți, pentru că
„symmahieni” a rămas un termen aplicat de catolici chiar și în secolul al
patrulea nazarineenilor sau ebioniților, după cum știm de la imitatorul
pseudopigrafic al lui Ambrozie, Ambrosiastrul, Prologul la Epistola către
Galateni și din scrierile lui Augustin împotriva ereticilor.
Există încă o incertitudine cu privire la relația lui Symmachus cu Aquila și Theodotion. Swete consideră probabil că atunci când Symmachus și-a făcut traducerea, a avut în fața lui opera ambilor acești traducători. În variațiile lui Symmachus din Septuaginta, Geiger găsește urme inconfundabile ale tradiției evreiești prin faptul că ține cont de convingerile dogmatice ale iudaismului din acea vreme (evitând antropomorfismele, referindu-se la înviere și viața veșnică, atenuând expresiile dure), urmează interpretările rabinice în alte de asemenea, și adoptă pentru multe cuvinte din Biblie un sens care apare doar în ebraica de mai târziu. Acest lucru nu contrazice faptul că el a fost un ebionit - fapt despre care Harnack a furnizat dovezi importante, regăsind chiar până la el numele sectei ebionite a simmahienilor. Ieronim a folosit adesea traducerea lui Symmachus, pentru care se compară Field, l.c. xxxiv.-.xxxv., în care lucrare de asemenea (xxxvi.-xxxvii.) este menționată o presupusă a doua recenzie a traducerii sale.
Resurse folosite:
Wikipedia
Jewish E.
Crawford Howell Toy, Felix Perles
Mai jos aveţi o captură din acest manuscris. Deci în secolul III sau IV încă se mai scria Numele lui Dumnezeu în textele biblice greceşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu