De ce în versiunea BIBLIA CU NUMELE DIVIN anumite texte sunt formulate diferit?
Geneza 32
1 Și Iacov a mers pe drumul său și îngerii lui Dumnezeu l-au întâlnit. 2 Și Iacov a zis când i-a văzut: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu.” Și a pus numele locului acelui Mahanaim. ... 24 Și Iacov a rămas singur; și acolo s-a luptat un bărbat (iş) cu el până la răsăritul zilei. 25 Și când a văzut că nu a învins împotriva lui, i-a atins adâncul coapsei; căci scobitura coapsei lui Iacov era încordată, în timp ce se lupta cu el. 26 Și el a zis: „Lasă-mă să plec, că se face ziuă.” Și i-a zis: „Nu te voi lăsa să pleci, dacă nu mă binecuvântezi.” 27 Și i-a zis: „Care este numele tău?” Și el i-a spus: 'Iacov.' 28 Și el a zis: „Numele tău nu va mai fi numit Iacov, ci Israel; pentru că te-ai luptat cu un puternic și cu oamenii și ai biruit.” 29 Iacov l-a întrebat și i-a zis: „Spune-mi, te rog, numele tău.” Și el a spus: „De ce întrebi după numele meu.” ?” Și l-a binecuvântat acolo. 30 Și Iacov a pus locului numele Peniel (Faţa puternicului): „căci am văzut un puternic (având sensul de înger) față în față și viața mea a fost păstrată”. 31 Și soarele a răsărit peste el când a trecut peste Peniel și a șchiopătat pe coapsă. 32 De aceea, copiii lui Israel nu mănâncă până în ziua de azi tendonul venei coapsei care este pe adâncitura coapsei; pentru că a atins scobitura coapsei lui Iacov, chiar și în vena coapsei.
Notă explicativă
Modificările deliberate din textul ebraic s-au făcut pentru a sprijini doctrina saducheistă (menţionată şi în Noul Testament), care a fost mai veche de secolul I AD. Această doctrină conţine ideea ca îngerii sunt manifestarea aceluiaşi Dumnezeu, foarte populara în vremea soferimilor, scribii care au fost înainte de masoreţi. Saducheii credeau că nu există îngeri ca fiinţe separate de Dumnezeu, ci că îngerii sunt apariţia în forma umană a lui Dumnezeu. De aici avem ambiguitatea şi contraziceri în Textul Masoretic, Septuaginta (LXX), Targumurile Aramaice şi Sulurile de la Marea Moartă. Doctrina saducheistă exista deja în timpul traducerii LXX (secolul III înainte de Hristos) şi a jucat un rol important în această operă de traducere, care iniţial conţinea doar cele cinci cărţi ale lui Moise (aşanumitul Pentateuh sau Tora). Un fost şef rabin al României a prezentat nişte date despre prima traducere a LXX unde pot fi văzute clar nişte versete modificate în stil saducheist, care nu prea se ştiu, decât în lumea bibliştilor.
Datele din anumite surse antice, lasă loc ipotezei că a existat deja o traducere în limba greacă a Torei (dezagreată vehement de evrei), anterioară traducerii LXX. Această versiune a fost făcută de anumiţi traducători greci, care probabil a fost consultată şi de traducătorii evrei ai LXX şi nu este exclus ca sămânţa saducheismul să fi apărut în această perioadă, între disputele dintre intelectualii greci şi evrei. Mărul discordiei a fost evident politeismul, pe care grecii doreau să-l insereze în text, iar evreii, evident că o dezaprobau. Aşa că nu este de mirare de ce şi de o parte şi de alta au existat redări extremiste ale textului ebraic:
Exemplu în versiunea propusă de greci: "Începutul (Uranus) i-a creat pe dumnezei" Geneza 1:2
Exemplu în versiunea propusă de evrei: "Apoi Dumnezeu a zis: "Să fac om..."
Speriaţi de ideea propusă de intelectualii greci, şi ce perspectivă ar aduce în lumea evreiască, intelectualii evreii au contraatacat, eliminănd anumite expresii la plural, excluzând astfel posibilitatea interpretării textului într-o tendinţă politesită Uranus + zeii.
Este posibil ca în disperarea lor de a evita posibilele interpretări greşite ale textului ebraic, cei din grupul LXX să fi încercat o schemă teologică, de a masca îngerii, ca ei să nu poată fi consideraţi "zei" de către greci.
Totuşi, atunci când traducătorii LXX s-au întors de la Alexandria la Ierusalim, ei au fost foarte dezaprobaţi, nu numai pentru jongleriile teologiei în apărarea monoteismului, ci şi pentru anumite compromisuri pe care le-au făcut pentru a mulţumi pe regele şi elita sa.
Cu toate acestea, ideea teologică lansata de cei din grupul LXX, de a proteja monoteismul de influenţele gândirii politeiste, a prins şi a continuat în societatea iudaică. Evident spre paguba adevăratei teologii.
A se vedea:
Fariseii si saducheii s-au apropiat de Isus si, ca sa-L ispiteasca, I-au cerut sa le arate un semn din cer. (Matei 16:1)
In aceeasi zi, au venit la Isus saducheii, care zic ca nu este inviere. Ei I-au pus urmatoarea intrebare: (Matei 22:23)
Saducheii, care zic ca nu este inviere, au venit la Isus si I-au pus urmatoarea intrebare: (Marcu 12:18)
Pe cand vorbeau Petru si Ioan norodului, au venit la ei pe neasteptate preotii, capitanul Templului si saducheii, (Fapte 4:1)
Caci saducheii zic ca nu este inviere, nici inger, nici duh, pe cand fariseii le marturisesc pe amandoua. (Fapte 23:8)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu