Numele Divin în secolul I d.Hr (Numele Divin în Noul Testament)

Întrebări despre Numele lui Dumnezeu, referitor la Noul Testament

 

Numele Divin în secolul I d.Hr

 

Ar trebui să fie numele divin folosit în Noul Testament? Părerile sunt împărțite, iar unele sunt foarte opuse. De exemplu, un traducător baptist a făcut un Nou Testament în care – pe alocuri – a pus numele divin. Acest fapt a stârnit atât de mult indignarea superiorilor săi, încât l-au amenințat cu excluderea, dacă nu mai face o ediție în care să scoată acest nume de pe paginile Noului Testament.

Ei au spus: „Nu ați arătat nicio declarație a lui Isus în care să se potrivească cuvântul YHWH! Isus nu este înregistrat ca folosind cuvântul YHWH vreodată. Aparent, asta nu are nicio semnificație pentru tine. De ce să nu-L urmezi pe Isus? De ce este atât de dificil acest lucru?"

Așa că fratele baptist s-a întors și a scos numele divin din traducerea sa.

 

De ce unii încearcă cu disperare să oprească restaurarea numelui divin în Noul Testament? Ei spun că nu există dovezi.

Chiar nu există dovezi? Sau ei nu știu despre asta?

 

Al cui glas este în Apocalipsa 19:5 în comparație cu Apocalipsa 3:21? Glasul Tatălui sau al Fiului? Și dacă acea Persoană - care are această voce - este de acord sau nu să se folosească numele divin în închinare? Comparați cu Apocalipsa 19:6.

 

„Celui ce va birui îi voi da să stea cu Mine pe tronul Meu, așa cum și eu am biruit și sunt așezat cu Tatăl Meu pe tronul Său.” Apocalipsa 3:21

„Și s-a auzit un glas din tron, care zicea: Lăudați pe Dumnezeul nostru, toți slujitorii Lui și cei ce vă temeți de El, mici și mari.” Apocalipsa 19:5

„Și am auzit ca glasul unei mulțimi mari și ca glasul multor ape și ca glasul unor tunete puternice, zicând: Alleluia! Căci Domnul Dumnezeu atotputernic domnește.” Apocalipsa 19:6

 

Aici vedem că Alleluia – Halleluyah în ebraică, înseamnă „Lăudați pe Iah” – o formă mai scurtă de la numele Yehowah, şi este o parte proeminentă în această mulțumire.

Acum, de ce această Persoană de pe tron ​​- care este Regele Isus Hristos, Domnul și Mântuitorul nostru - nu îi oprește?

El putea să spună: „Opriți-vă, opriți-vă, oameni buni! Nu folosiţi numele divin! Doar spuneţi Domn, Dumnezeu, Tată, Atotputernic etc...! Numai numele divin nu! E prea sfânt! Este interzis!"

Din cauza a toate acestea, argumentul că Domnul Isus nu a folosit niciodată numele divin este incert, deoarece nu avem manuscrisele originale. Deci asta este doar ipotetic.

 

Deoarece nu avem copii timpurii ale textelor grecești ale Noului Testament cu numele divin al lui Dumnezeu în interior, aceasta ar putea fi o dovadă sigură că în timpul Domnului Isus, numele divin a fost uitat - așa cum spun unii? Nu. Acesta ar putea fi doar un argument pentru o ipoteză, dar nu o dovadă.

 

După cel de-al Doilea Război Mondial, conducerea unui grup creștin din SUA solicită asociaților lor principali să caute dovezi dacă a existat un manuscris care conține numele divin. Astfel, au găsit versiunea ebraică Shem Tov, care avea înlocuirea „Hashem” însemnând „Numele” în loc de Adonay – Domnul. Au venit apoi versiunile ebraice ale lui DuTillet, Munster și cea a fostului preot catolic Nestor și o formă discutată „Maryah” în versiunea aramaică. Toate acestea pot fi aduse ca indicii.

Într-o versiune ebraică a Evangheliei după Matei, Domnul Isus face o binecuvântare când își întâlnește susținătorii de sex feminin: Matei 28:9 Și iată, Isus i-a salutat spunând: „Hashem (Yehowah) să vă mântuie”. ... Versiunea Shem Tob.

Profesorul George Howard – care a tradus această versiune – susține că ea conține cea mai veche formă a Evangheliei, deși de-a lungul timpului doi cărturari au modificat textul original pe alocuri. Unul dintre cărturari a introdus erezii în text, iar celălalt a europenizat textul.

 

Numele divin a fost pronunțat sau nu în timpul Domnului nostru Isus?

Ar fi putut Domnul Isus să folosească expresia „Hashem (Iehova) să vă mântuie?” Sau textul a fost editat de un copist?

Da, s-ar fi putut spune o binecuvântare, ca formă de salut, pentru că era o practică printre evrei, ca saluturile să înceapă cu o binecuvântare.

„Orice binecuvântare în care nu este menționat NUMELE DIVIN nu este nicio binecuvântare”. Talmud - Berachoth 40b

Cum ar putea fi posibil acest lucru dacă numele divin nu era cunoscut?

Unii spun că s-a făcut o aluzie la numele divin, ca în versiunea lui Shem Tob: Fie ca Numele să te binecuvânteze!

„În templu au rostit NUMELE DIVIN, așa cum este scris, dar în țară prin înlocuitorul lui”. Mishna - Tamid 7:2, Talmud - Tamid 33b

„În perioada celui de-al Doilea Templu, TETRAGRAMA a fost pronunțată în timpul ceremoniei de binecuvântare a poporului de către preoți și în alte rugăciuni, dar numai în Templu. În afara acestuia se folosea înlocuirea Adonai (Domnul). The Classic Midrash - Tannaitic Commentary On The Bible, Reuven Hammer, Paulist Press, p. 168

Dar chiar dacă unii ar fi făcut asta, ar fi folosit Domnul Isus un astfel de înlocuitor?

Aceste texte arată clar că numele divin a fost folosit în Templu, ÎN PUBLIC, așa că oamenii ar fi știut despre el:

„Rabinii noștri ne-au învățat: de zece ori a pronunțat marele preot NUMELE (lui Dumnezeu) în ziua aceea: de trei ori la prima spovedanie, de trei ori la a doua spovedanie, de trei ori în legătură cu țapul care trebuie trimis și o dată în legătură cu loturile (terenurile cultivate)." Talmud - Yoma 39b

Acesta este motivul pentru care un critic al celor care au refuzat să accepte că numele divin a fost folosit în secolul I d.Hr. a scris următoarele: „Există multe alte referințe, dar acestea puține demonstrează că Tetragrama a fost pronunțată în timpul și înainte de vremea lui Isus. Astfel, afirmația că „Tetragrama nu a fost pronunțată deloc” este un mit pur – o întâmplare obișnuită în erudiția biblică modernă – totuși, este un mit care, din păcate, este perpetuat până la nebunie, în ciuda dovezilor concludente ale contrariului.” (Restoring Abrahamic Faith, Genesis 2000, Charlotte, NC. 28256. 1993).

 

Ce argumente pot aduce unii împotriva acestei dovezi clare că numele divin era cunoscut în public? Foarte slabe. Ei spun că Numel Divin nu s-a auzit pentru că s-a cântat binecuvântarea și preoții au făcut voit un zgomot mare ca să nu se audă numele dumnezeiesc, pentru că nu voiau ca oamenii să-l cunoască.

PĂI, DACĂ ERA ZGOMOTUL AŞA DE MARE, CUM AR FI PUTUT CINEVA NUMĂRA DE CÂTE ORI PRONUNŢĂ MARELE PREOT NUMELE DIVIN ÎNTR-O ZI?

„Rabinii noștri ne-au învățat: de zece ori a pronunțat marele preot NUMELE (lui Dumnezeu) în ziua aceea: de trei ori la prima spovedanie, de trei ori la a doua spovedanie, de trei ori în legătură cu țapul care trebuie trimis și o dată în legătură cu loturile (terenurile cultivate)." Talmud - Yoma 39b

 

Și chiar dacă acesta ar fi fost cazul cu „zgomotul deliberat”, ar fi făcut și Domnul Isus la fel, ascunzând numele divin de public? Să ne amintim că mama lui era din familia preoților, deci din familia lui Aaron. Cu siguranță în această clasă preoțească se cunoșteau numele divin și pronunția lui.

O notă importantă!

„dar numai în Templu” nu este pe deplin corect. Există alții care au pronunțat-o și în afara Templului. Există dovezi că rabinii nu s-au supus pe deplin interdicției. Într-un ritual - rostit în șoaptă - discipolii au fost inițiați de rabini în misterul folosirii numelui divin.

Vezi un exemplu grozav:

Rabinul Chanina a fost pedepsit pentru pronunțarea Tetragramatonului în adunări publice, citirea Torei în public, iar soția și fiica sa au fost pedepsite pentru că nu l-au împiedicat pentru a face acest lucru. Aceasta a fost în secolul al II-lea, după ce revolta evreiască s-a încheiat în 135 (conform cărții Aboda Zara).

El a fost condamnat la moarte în foc de către romani, pentru că a predat Tora și a ținut adunări publice, în ciuda interdicției guvernului roman păgân împotriv Dumnezeului evreilor, împotriva Sfintelor Scripturi ebraice și împotriva Sfintelor Adunări evreiești.

 

Bunul Dumnezeu să ne dea înţelepciune pentru a înţelege adevărul biblic şi istoric aşa cum a fost în acel timp, nu cum ar vrea unii cu prejudecăţi să fi fost. Amin!