BIBLIA CU NUMELE DIVIN Geneza 31

BIBLIA CU NUMELE DIVIN

Geneza 31

1 Și el a auzit cuvintele fiilor lui Laban, care spuneau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru; și din ceea ce era al tatălui nostru a căpătat toată această bogăție.” 2 Și Iacov a văzut fața lui Laban și, iată, nu era față de el ca înainte. 3 Și YEHOWAH i-a spus lui Iacov: „Întoarce-te în țara părinților tăi și la rudele tale; și Eu voi fi cu tine.” 4 Și Iacob a trimis să cheme pe Rahela și Lea la câmp, la turma lui, 5 și le-a zis: „Văd chipul tatălui vostru, că nu este față de mine ca înainte; dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine. 6 Și știți că cu toată puterea mea am slujit tatălui vostru. 7 Și tatăl vostru m-a batjocorit și mi-a schimbat salariul de zece ori; dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să mă rănească. 8 Dacă el spunea astfel: Pătatul va fi plata ta; apoi toată turma a născut cu pete; şi dacă el a spus astfel: vărgatul va fi plata ta; apoi a născut toată turma vărgată. 9 Astfel, Dumnezeu a luat turmele tatălui tău și mi le-a dat. 10 Și s-a întâmplat, în vremea când turma a rămas însărcinată, că mi-am ridicat ochii și am văzut în vis și iată, țapii care săreau peste turmă erau vărgaţi, pestriți și cenuşii. 11 Și îngerul lui Dumnezeu mi-a spus în vis: Iacov; și am zis: Iată-mă. 12 Iar el a spus: Ridică-ți ochii și vezi, toți țapii care sar pe turmă sunt vărgaţi, pestriți și cenuşii; căci am văzut tot ce ți-a făcut Laban. 13 Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stâlp, unde Mi-ai făcut un jurământ. Acum ridică-te, ieși din țara aceasta și întoarce-te în țara nașterii tale.” 14 Și Rahela și Lea i-au răspuns și i-au zis: „Mai este vreo parte sau moștenire pentru noi în casa tatălui nostru? 15 Oare nu suntem socotiți de el ca străini? Pentru că ne-a vândut și ne-a devorat prețul. 16 Căci toate bogățiile pe care Dumnezeu le-a luat de la tatăl nostru, sunt ale noastre și ale copiilor noștri. Acum, deci, orice ți-a spus Dumnezeu, fă.” 17 Atunci Iacov s-a sculat și și-a pus fiii și soțiile pe cămile; 18 Și și-a luat toate vitele și toate averile pe care le strânsese, turmele pe care le obţinuse, pe care le adunase în Paddan-Aram, pentru a merge la tatăl său Isaac în țara Canaanului. 19 Acum Laban s-a dus să-și tunde oile. Și Rahela a furat terafimii care erau ai tatălui ei. 20 Și Iacov a păcălit pe Laban Arameul, căci nu i-a spus că a fugit. 21 Așa că a fugit cu tot ce avea; și s-a sculat și a trecut peste Eufrat și și-a îndreptat fața spre muntele Galaad. 22 Și a treia zi i s-a spus lui Laban că Iacov a fugit. 23 Și a luat cu el pe frații săi și l-a urmărit drum de șapte zile; și l-a ajuns în muntele Galaadului. 24 Dumnezeu a venit la Laban Arameul într-un vis al nopții și i-a zis: „Ai grijă să nu-i spui lui Iacov nici bine, nici rău.” 25 Și Laban s-a suit la Iacov. Acum Iacov îşi ridicase cortul în munte; și Laban cu frații săi au tăbărât în ​​muntele Galaadului. 26 Și Laban i-a zis lui Iacov: „Ce ai făcut, că m-ai păcălit și mi-ai dus pe fiicele mele ca pe niște robi de sabie? 27 De ce ai fugit pe ascuns și mă batjocorești; și nu mi-ai spus, ca să te-aș fi trimis cu veselie și cu cântări, cu tamburină și cu harpă; 28 și nu m-ai lăsat să-mi sărut fiii și fiicele? Acum ai făcut o prostie. 29 Este în puterea mâinii mele să vă fac rău; dar Dumnezeul tatălui tău mi-a vorbit ieri noapte, zicând: Ai grijă să nu-i spui lui Iacov nici bine, nici rău. 30 Și acum, dacă ai plecat cu adevărat, pentru că îţi este tare dor după casa tatălui tău, de ce ai furat dumnezeii mei? 31 Și Iacov a răspuns și i-a zis lui Laban: „Pentru că mi-a fost frică; căci am zis: Nu cumva să-ți iei fiicele cu forța. 32 Cu oricine vei găsi dumnezeii tăi, el nu va trăi; înaintea fraților noștri, știi ce este al tău cu mine și ia-l la tine.” — Căci Iacov nu știa că Rahela îi furase. — 33 Și Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leei și în cortul celor două roabe slujnice; dar nu le-a găsit. Și a ieșit din cortul Leei și a intrat în cortul Rahelei. 34 Acum Rahela luase terafimii și i-a pus în șaua cămilei și s-a așezat pe ei. Și Laban a păşit în jurul cortului, dar nu i-a găsit. 35 Și ea a zis tatălui ei: „Stăpânul meu să nu se mânie că nu mă pot ridica înaintea ta; căci obiceiurile femeilor sunt asupra mea.” Și el a căutat, dar nu a găsit terafimii. 36 Și Iacov s-a mâniat și s-a certat cu Laban. Și Iacov a răspuns și a zis lui Laban: „Care este greșeala mea? care este păcatul meu, pe care l-ai urmărit cu fierbere după mine? 37 În timp ce ai mirosit toate lucrurile mele, ce ai găsit din toate lucrurile din casă? Pune-o aici înaintea fraților mei și a fraților tăi, ca ei să judece între noi doi. 38 Acești douăzeci de ani am fost cu tine; oile tale și caprele tale nu și-au aruncat puii și nu i-am mâncat berbecii turmelor tale. 39 Nu ți-am adus ceea ce a fost sfâșiat de fiare; am suportat pierderea; din mâna mea l-ai cerut, fie că este furat ziua, fie că este furat noaptea. 40 Așa am fost: ziua seceta mă mistuia și gerul noaptea; iar somnul meu a fugit din ochii mei. 41 Acești douăzeci de ani am fost în casa ta: ți-am slujit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale și șase ani pentru turma ta; și mi-ai schimbat salariul de zece ori. 42 Dacă nu ar fi fost de partea mea Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam și Cel Temut de Isaac, cu siguranță acum m-ai fi dat afară gol. Dumnezeu a văzut necazul meu și osteneala mâinilor mele și a dat judecată ieri.” 43 Și Laban a răspuns și i-a zis lui Iacov: „Fiicele sunt fiicele mele și copiii sunt copiii mei și turmele sunt turmele mele și toate cele ce tu vezi este al meu; și ce pot face eu astăzi pentru aceste fiice ale mele sau pentru copiii lor pe care i-au născut? 44 Și acum vino, să facem un legământ, eu și tu; și să fie mărturie între mine și tine.” 45 Și Iacov a luat o piatră și a pus-o ca stâlp. 46 Și Iacov a zis fraților săi: „Strângeți pietre”; și au luat pietre și au făcut o grămadă. Și au mâncat acolo lângă grămadă. 47 Și Laban a numit-o Jegar-sahadutha; dar Iacov a numit-o Galeed. 48 Și Laban a zis: „Această grămadă este astăzi mărturie între mine și tine.” De aceea i s-a numit Galeed; 49 și Mițpa, căci el a zis: „Cel Atotputernic veghează între mine și tine, când ne vom lipsi unii de alții. 50 Dacă vei sâcâi pe fiicele mele și dacă îți vei lua soții alături de fiicele mele, fără ca nimeni să fie dintre noi; vezi, Dumnezeu este martor între mine și tine.” 51 Și Laban a zis lui Iacov: „Iată grămada aceasta și iată stâlpul pe care l-am ridicat între mine și tine. 52 Această grămadă să fie martor, și stâlpul să fie martor, că nu voi trece peste această grămadă la tine și că nu vei trece peste această grămadă și acest stâlp până la mine, pentru rău. 53 Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor, să judece între noi.” Și Iacov a jurat pe Cel Temut de tatăl său Isaac. 54 Și Iacov a adus o jertfă pe munte și a chemat pe frații săi să mănânce pâine; și au mâncat pâine și au rămas toată noaptea pe munte. 55 Și dis-de-dimineață, Laban s-a sculat și și-a sărutat fiii și fiicele și i-a binecuvântat. Și Laban a plecat și s-a întors la locul său.