De ce trebuie să ştim neapărat dacă sufletul este muritor sau nemuritor?

De ce trebuie să ştim neapărat dacă sufletul este muritor sau nemuritor?

 

Să ne gândim logic. Dacă această învăţătură nu vine de la Dumnezeu, ci de la Diavol, atunci este şi o armă a înşelării, prin care vrăjmaşul lui Dumnezeu produce suferinţă, nenorocire şi chiar moarte şi deseori le pune pe seama lui Dumnezeu, cum vedem în cazul lui Iov. Omul care a văzut coborând foc din cer şi aducând prăpăd, nu a zis că a fost focul lui Satan, ci că a fost focul lui Dumnezeu. Evident, el vorbea în necunoştinţă de cauză, fiind înşelat de Diavol (Iov 1:16).

 

Aşa stau lucrurile şi cu nemurirea sufletului, dacă ne pripim a trage concluzii, ca şi acest slujitor al lui Iov.

Nu suntem nemuritori cu sufletul, deoarece nemurirea este condiţionată de pocăință, de credință, dar mai ales de ascultarea de Dumnezeu şi se primeşte numai la învierea celor morţi (Ioan 5:28,29).

“Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, “şi fiecare din voi să fie botezat în numele lui Isus Christos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul sfântului duh.” (Fapte 2:39)

 

Ce nu iau în calcul teologii şi de ce?

Într-adevăr, în Biblie sunt câteva texte care infirmă (contrazic) multitudinea de dovezi aduse pentru a demonstra falsitatea doctrinei nemuririi sufletului. Cel mai elocvent caz de contradicţie (faţă de toate dovezile biblice aduse) este pasajul despre bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr.
Biblia arată clar despre orice om, unde se duce după moartea lui şi în ce stare este el acolo. “Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!” Ecclesiastul 9:10
Însă pasajului despre bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr susţine altă părere. Deși admite că Avraam este în locuinta morților (hades), susține exact contrariul mărturiei Scripturii citate! El susține că acolo unde s-au dus Avraam, săracul Lazăr și bogatul nemilostiv, există lucrare, chibzuință, știință și înțelepciune. “Cu vremea săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam ... A murit şi bogatul ... Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri...”.  Cu toţii cunoaştem această istorisire cu săracul Lazăr şi bogatul nemilostiv din Luca 16:19-31. Însă acest text contrazice flagrant Biblia de la Geneza şi până la Apocalipsa și tulbură armonia ei interioară. Importanţa armoniei interioare a textelor Bibliei este evidentă şi trebuie luată în calcul. Teologii susţin că Solomon a prezentat un punct de vedere uman, pe când pasajul care îl contrazice, prezintă un punct de vedere divin. Problema cu această interpretare este că Solomon nu este singurul, alături de el fiind alţii care dau aceeaşi învăţătură în acest caz: Iov, David, Ezechia, un înger şi chiar Dumnezeu. Cât ne putem baza atunci pe celelalte lucruri spuse de aceştia, dacă, iată, ei prezintă şi erori umane? Ar mai putea apela atunci apostolul Pavel la autoritatea Scripturii, argumentând că toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos (2Timotei 3:16)?

Drag teolog! Să presupunem că trebuie să conduci maşina din Cluj-Napoca până la Bucureşti şi urmăreşti cu atenţie indicatoarele rutiere, toate arătând spre sud-est. Toate ţi-au indicat drumul bine şi estimezi că mai ai foarte puţin până la Bucureşti. Însă urmează un indicator cu inscripţia “BUDAPESTA 5 KM” Ce o să faci? Ignori toate indicatoarele de până atunci şi te încrezi orbeşte într-unul singur? Nu cred. Mai degrabă ignori, ştiind că e o farsă.

De ce nu poţi acţiona mental exact la fel şi în cazul Bibliei, văzând farsa Diavolului în pasajul din Luca 16:19-31? Pentru că nu vrei, nu pentru că nu poţi. Dacă ai vrea, ţi s-ar nărui tot castelul de nisip.

 

Există voci ale credincioşilor din România, cât şi din afara ei că autorul acestui pasaj nu a fost evanghelistul Luca, ci un scrib al unei biserici, care a pus în gura Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, ceea ce el nu a spus niciodată. Fiul lui Dumnezeu, care a venit din cer şi s-a născut evreu, cunoştea bine mărturia întregului Vechi Testament despre locaţia şi starea inconştientă a celor morţi, deoarece el a spus că la trâmbiţa învierii, morţii vor auzi glasul lui din morminte, şi nu din sânul lui Avraam sau "iad": Ioan 5:28,29, Daniel 12:2. Nicăieri nu foloseşte acest termen “sânul lui Avraam”, nici el, nici ucenicii săi şi nimeni din vechime dintre toţi cei pomeniţi în Vechiul Testament. Locurile unde apare această frază sunt nişte cărţi dubioase, numite “apocrife”, deoarece erau ţinute ascunse, deorece marele preot rostea blestem pe ele. Aşadar, acest text din Luca 16:19-31 este un text fals, o apocrifă (text necanonic), ataşat ulterior la (în) Evanghelia după Luca, dintr-o astfel de sursă dubioasă.
Avem de a face cu o contradicţie evidentă, care descalifică şi demască textul ca fiind un text străin de Biblie.

Textele Bibliei originale nu mai sunt. Nu putem lăsa sau distorsiona înţelesul textelor ce combat clar aceste idei, de dragul unor oameni care au introdus texte străine pentru aşi susţine părerile. Este clar că cineva a falsificat adevărul şi combate tot ce se spune  Biblia despre starea sufletelor în moarte, spunând:  “A venit timpul când săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam.” Luca 16:22

Interesant… Toţi merg în țărână, dar acesta merge în sânul lui Avraam! Și mă întreb: Dar aceia care au murit înainte de Avraam, unde au mers? Se vede clar că textul este un fals, deoarece nu concordă cu armonia interioară a Bibliei. Biblia susţine că omul este un produs compus din două entităţi: “ţărâna pământului” şi “duhul lui Dumnezeu“. Aceste două elemente compun un produs nou, produs pe care Biblia numeşte “sufletul omului“. La moarte, aceste doua elemente se desfac din uniunea formată şi sufletul omului încetează să mai existe conştient, moare odată cu trupul şi rămâne încătuşat în celulele moarte ale trupului… Omul nu mai există, ca fiinţă vie.

În capitolele anterioare am prezentat câteva manipulări ale textului biblic, făcut de traducători, dar nu sunt singurele. După Conciliul de la Niceea din anul 325, s-a încercat sistematizarea şi uniformizarea Bibliei, ca toţi să aibă acelaşi text. Tot ce nu a corespus cu ideologia unora, a fost distrus. În această perioadă s-au consimţit anumite jonglerii scribale, cum este cazul de mai sus, având consecinţe foarte grave. Teologii nu iau în calcul asemenea lucruri (cinste excepţiilor), deoarece sub masca de a nu ştirbii autoritatea Bibliei, le e frică de fapt să nu-şi piardă reputaţia, autoritatea lor şi foloasele ce derivă de aici.

 

Pe când teologii şi cei pe care îi slujesc (clerul) au mari folose, roadele nefaste ale credinţei în nemurirea sufletului sunt enorme.

"După roadele lor îi veţi cunoaşte" Matei 7:16

Credinţa în nemurirea sufletului conduce la nişte implicaţii teologice profunde. O minciună poate dărâma mii de adevăruri. Această învăţătură este ca rădăcina unui copac care alimentează tot copacul.

În primul rând, îl face pe om să respingă idea de moarte (compară 1Timotei 6:16 cu Geneza capitolul 3), îl pune să creadă că e nemuritor şi astfel subminează interesul pentru înviere şi pune într-un con de umbră importanţa învierii.

În al doilea rând, subminează importanţa pocăinţei şi împinge pe oameni să creadă în posibilitatea salvării păcătoşilor după ce aceştia mor nepocăiţi (purgator, rugăciuni ptr. morţi, ofrande date spre salvarea sau ameliorarea stării lor, mântuirea universală, etc.).

În al treilea rând, credinţa în nemurirea sufletului alimentează sinuciderile şi atentatele sinucigase (terorism religios), spiritismul (că poţi vorbi cu morţii, care de fapt nu este decât artă ventrilocă), alimentează frica de morţi (că morţii pot face rău), alimentează închinarea la morţi (că morţii pot face bine), alimentează purgatorul (că cei care au murit ca nedrepţi mai pot fi salvaţi), alimentează transmigraţia sufletelor (că sufletul morţilor se poate naşte din nou în alt trup, fie de om, fie de animal), alimentează idei false despre judecata lui Dumnezeu asupra păcătoşilor ce au murit, spunând că sunt chinuiţi din porunca Lui, după ce mor, făcând din Dumnezeu un zeu sadic, ca cei din mitologiile păgâne.

Să ne oprim asupra acestui ultim aspect deoarece este cel mai grav, echivalând cu o hulă împotriva lui Dumnezeu, făcând din credincioşi “hulitori ai lui Dumnezeu”, vorbind “nebunii” la adresa lui Dumnezeu, fără ca ei să îşi dea seama (Iov 42:8).

 

MISTERELE BIBLIEI - POŢI VORBI CU CEI MORTI?

Este posibil ca mulţi creştini să spună că, da, poţi vorbi şi te-ar trimite să citeşti relatarea din Biblie, despre regele evreu Saul care a fost la o femeie din En-Dor.

Însă trebuie să fim foarte atenţi la nişte detalii ale textului.

I. Primul detaliu foarte important care ne iese în cale citind Biblia, este poziţia clară şi categorică a lui Dumnezeu.

El spune, nu mergeţi după aşa ceva, şi o interzice drastic:

Biblia Ortodoxă, Levitic 20:6 Dacă vreun suflet va alerga la cei ce cheamă morţii şi la vrăjitorii, ca să desfrâneze în urma lor, Eu voi întoarce faţa Mea împotriva sufletului aceluia şi-l voi pierde din poporul lui.

Regele Saul, nu a ascultat porunca.

II. Apoi, al doilea detaliu foarte important care ne iese în cale citind Biblia, este că regele Saul s-a dus unde nu trebuia, tocmai la canaaniţii păgâni din En-Dor. Deci, la nişte duşmani. Pot să îţi dea duşmanii sfaturi bune?

En-Dor nu era o localitate evreiască. Trebuie precizat de la început că în En-Dor locuiau canaaniţi păgâni, care nu au fost cuceriţi, dar plăteau un bir (tribut) evreilor. Ei aveau idoli (dumnezei falşi) şi obiceiuri idoleşti, condamnate drastic de Dumnezeu. Deci nu erau de încredere şi de aceea Legea dată de Dumnezeu, prin Moise, le interzicea categoric evreilor să aibă legături cu religia şi practicile lor religioase, pentru că nu se bazau pe adevăr ci pe fabulaţii.

Iosua 17:11. Manase stăpânea în Isahar şi în Aşer: Bet-Şean cu satele lui, Ibleam cu satele lui, locuitorii Dorului cu satele lui, locuitorii din En-Dor cu satele lui, locuitorii din Taanac cu satele lui şi locuitorii din Meghido cu satele lui, cele trei înălţimi.
12. Fiii lui Manase n-au putut să izgonească pe locuitorii din aceste cetăţi, şi canaaniţii au izbutit astfel să rămână în ţara aceasta.
13. Când copiii lui Israel au fost destul de tari, au supus pe canaaniţi la un bir, dar nu i-au izgonit. 

III. Al treilea detaliu foarte important este chiar descrierea femeii din En-Dor: era grăitoare din pântec.
De ce ne-am încrede în spusele acestei femei păgâne din En-Dor, care "grăia din pântec"?

În textul grec (din Faptele Apostolilor 16:16) o femeie ce ghicea este descrisă ca având un duh al lui Python sau "duhul lui Python". Unii din traducătorii români omit (de exemplu D. Cornilescu), din raţionamente doctrinare, cei mai curajoşi îşi iau inima în dinţi şi redau, ca de exemplu "duh pitonicesc" BOR sau arată cum este fraza într-o notă de subsol (NTR). Wikipedia şi alte surse explică ca cei ce pretindeau că aveau duhul lui Python (atenţie mare) "grăiau din pântec", adică foloseau arta ventrilocilor. Un ventriloc este o persoană care poate vorbi fluent fără să-şi mişte gura. Expresia descriptivă este redată şi în traducerea numită Septuaginta (sigla LXX), al cărui autor a fost mai aproape de evenimente ca noi.

Acum, ne poate fi şi mai clar de ce s-a supărat apostolul Pavel, respingând asocierea cu o astfel de femeie care cădea în aşazise tranşe şi făcea anumite descântece păgâne, etc..

Versiunea Septuagintei Greceşti la 1Samuel 28:1-11

Observaţi că relatarea o numeşte pe acea femeie "grăitoare din pântec" un termen antic pentru cuvântul modern "ventriloc". Versiunea Septuaginta a fost prima traducere a Vechiului Testament în limba greacă.

1 Şi a fost aşa: în vremea aceea, Străinii (filistenii) s-au strâns în taberele lor, ca să pornească război împotriva lui Israel; Şi Anchus i-a zis lui David: ,,Să ştii bine că vei ieşi cu mine la război - Şi tu, şi oamenii tăi."

2 Şi David i-a zis lui Anchus: "Astfel vei şti acum ce va face robul tău." Anchus i-a zis lui David: ,,Astfel te voi face căpetenia străjilor mele pentru totdeauna."

3 Şi Samuel a murit şi l-au jelit, tot Israelul, şi l-au îngropat la Armathaim, în cetatea lui. Şi Saul i-a alungat din ţară pe grăitorii din pântec şi pe ghicitori.

4 Şi Străinii s-au strâns şi au venit de şi-au pus tabăra la Soman; iar Saul a strâns tot poporul lui Israel şi şi-au pus tabăra la Gelbue.

5 Şi Saul a văzut tabăra Străinilor şi s-a înspăimântat şi i-a stat inima [în piept].

6 Atunci Saul l-a întrebat pe Domnul, dar Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin dezvăluiri, nici prin profeţi.

7 Şi Saul le-a zis slujitorilor săi: ,,Căutaţi-mi o femeie ce grăieşte din pântec: mă voi duce la ea şi voi cerceta prin ea!" Iar [slujitorii] i-au zis: ,,Iată, la Aendor se află o femeie care grăieşte din pântec." 

8 Şi Saul s-a acoperit cu totul, şi-a luat alte straie şi a plecat, împreună cu doi bărbaţi; şi au ajuns la femeie noaptea şi i-a-zis: ,,Ghiceşte-mi din pântec şi adu-mi-l pe cel pe care ţi-l voi spune eu!

9 Şi femeia i-a răspuns: ,,Iată, tu ştii câte a făcut Saul, cum i-a stârpit din ţară pe grăitorii din pântec şi pe ghicitori; de ce-mi ademeneşti sufletul ca să îl dai morţii?" 

10 Saul însă i s-a jurat, zicând: ,,Viu este Domnul, dacă ţi se va găsi vreo vină pentru aceasta!" 

11 Şi femeia a zis: ,,Pe cine să-l aduc?" ,,Să mi-l aduci pe Samuel!", a zis.

Versiunea Vulgatei Latine - 1Samuel 28:3

Versiunea Vulgata latină tradusă în română redă cuvântul "pitona" ca "grăitoare din pântece".

3. Iară Samuil murisă, şi l-au plâns pre el

tot Israilul, şi l-au îngropat în Armatem, în

cetatea lui. Şi Saul au scos afară pre cei ce

grăia din pântece, şi pre gâcitorii de pre

pământ.

IV. Al patrulea detaliu foarte important ne arată că regele Saul şi femeia din En-Dor nu au fost în aceeaşi cameră. 

Din traducerea literală a textului ebraic (Young’s Literal Version) şi din versiunea Septuagintei, aflăm că femeia şi Saul nu au fost în aceeaşi cameră, deci înşelarea se putea face şi mai bine, printr-un zid de despărţire:

Textul Masoretic după Young: And the woman cometh in unto Saul, (Și femeia a intrat la Saul,)

LXX după Bartolomeu Anania „Iar femeia a intrat la Saul”.

De unde să fi intrat la el? Evident, dintr-o altă cameră. Fiind într-o altă cameră, regele Saul nu a putut vedea nimic.

Cum a fost înşelat regele evreilor?

Mărturia textelor şi traducerilor antice arată că obsedat să păstreze puterea regală, Saul nu a dorit să abdice în favoarea lui David, ci s-a dus mai degrabă la o femeie canaanită, o păgână din En-Dor. Aceasta era dintr-un popor duşman, supus la bir, care s-a dovedit a fi o mincinoasă, şi care l-a sfătuit greşit, să se angajeze într-o luptă din care nu ieşea biruitor.

De ce era nevoie de o astfel de vorbire din pântec în stil ventriloc, dacă cineva oricum vorbea efectiv prin ea? Trebuia să se audă vocea duhului, nu vocea ei. Însă dacă nu vorbea nici un duh - mă refer la vorbire (grăire) în sens tradiţional, atunci ea trebuia să creeze o impresie ca şi cum nu ea ar vorbi ci un altul. Cliseul este destul de banal şi este un truc, nimic mai mult, folosit cu iscusinţă de iluzionişti. 

Subiect de meditaţie: Oare nu a fost dus de nas regele Saul de acea femeie păgână din En-Dor?

Traducătorul Septuagintei în limba română, Bartolomeu Ananina,  prezintă trei posibilităţi de interpretare.

Care dintre cele trei variante este cea mai plauzibilă?

1. Femeia din En-Dor a vorbit într-adevăr cu profetul Samuel

2. Femeia din En-Dor nu a vorbit cu profetul Samuel, ci cu un demon sau chiar cu Satana care s-a dat drept profetul Samuel

3. Femeia din En-Dor a făcut un scenariu abil, nu a vorbit nici cu profetul Samuel, nici cu vreo fiinţă supranaturală, ci a înscenat totul în chip dibaci, luând în calcul situaţia religioasă, economică şi politico-militară a momentului

Iată de ce, dacă regele Saul s-ar fi încrezut în Cuvântul lui Dumnezeu, care interzicea acele practici mincinoase păgâne şi ar fi abdicat în favoarea lui David, aşa cum i-a sugerat profetul Sanuel pe când era încă în viaţă, ar fi putut trăi. Însă el a ales neascultarea care aduce blestemul, care l-a costat viaţa.

Concluzia înţeleaptă ce reiese de aici este că, argumentaţia despre vorbitul cu sufletului sau duhul unui om mort, este dusă prin acest text acolo unde nu trebuie. La fel, cei ce cred în vorbirea cu cei morţi se duc unde nu trebuie. Omul moare trup şi suflet şi duhul celui decedat merge înapoi la Dumnezeu, până la înviere. Până la înviere nimeni nu poate comunica cu cei morţi pentru că, iată ce se arată în Sfintele Scripturi:

 Eclesiastul 9:10 Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în Locuinţa morţilor în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!

Argumentaţia despre nemurirea sufletului dusă acolo unde nu trebuia

 

Dragi fraţi şi surori,  

 

Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos!

 

Argumentaţia despre nemurirea sufletului dusă acolo unde nu trebuia

 

Regele Saul s-a dus unde nu trebuia, la ventriloca din En-Dor. La fel, cei ce cred în nemurirea sufletului se duc unde nu trebuie, la spusele unei ventriloci.

 

Subiect de meditaţie: 

Oare nu a fost dus de nas regele Saul de ventriloca din En-Dor?

 

Care dintre cele trei variante este cea mai plauzibilă?

1. Femeia din En-Dor a vorbit într-adevăr cu profetul Samuel

2. Femeia din En-Dor nu a vorbit cu profetul Samuel, ci cu un demon sau chiar cu Satana care s-a dat drept profetul Samuel

3. Femeia din En-Dor nu a vorbit nici cu profetul Samuel, nici cu vreo fiinţă supranaturală, ci a înscenat totul în chip dibaci, luând în calcul situaţia religioasă, economică şi politico-militară a momentului

 

De ce era dată o astfel de poruncă, de a nu merge la ventriloci?

 

“Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor...” Leviticul 19:31

De ce o astfel de interdicţie, din moment ce chipurile aceştia ar fi ştiut cum să intre în vorbire cu cei morţi? Păi, tocmai asta era problema, că ei nu ştiau să facă acest lucru şi minţeau, manipulând lumea pentru bani, căci această meserie era foarte bănoasă în acel timp. Aşa că regele Saul s-a dus unde nu trebuia şi a fost minţit, grăbindu-i-se pieirea.

 

1Samuel 28:8 Versiunea Septuaginta “Şi Saul s-a acoperit cu totul, şi-a luat alte haine şi a plecat împreună cu doi bărbaţi; şi au ajuns la femeie noaptea şi i-a zis: ,,Ghiceşte-mi din pântec şi adu-mi-l pe cel pe care ţi-l voi spune eu!”

 

Cei care citesc Biblia, cunosc relatarea din 1Samuel 28. Aici este relatat cum regele Saul, fiind atacat de filisteeni şi neprimind sfat de la Dumnezeu ce să facă, se duce la o femeie ventrilocă din En-Dor, care chipurile ştia chema morţii, pentru ca prin ea să vorbească cu profetul Samuel, care murise.

Însă un înger sfânt al lui Dumnezeu susţine că toţi morţii dorm în tărâna pământului, atât cei buni cât şi cei răi:

“Multitudinea celor ce dorm în ţărâna pământului se va trezi: unii pentru viaţă veşnică, şi alţii pentru ruşine şi dispret veşnic.” Daniel 12:2

Acelaşi adevăr îl susţine şi Domnul nostru Isus Christos:

"Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui

şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată." Ioan 5:28,29

 

Având în vedere acest adevăr în faţa noastră, se nasc nişte întrebări importante:

1. Dacă toţi morţii dorm în ţărâna pământului până la înviere, fie buni, fie răi, cum a putut o femeie păcătoasă din En-Dor să-l aducă pe profetul Samuel înapoi din morţi pentru a vorbi cu regele Saul (1 Samuel 28:11)? Ridicarea unui mort care doarme în ţărână la taifas cu cei vii, ar echivala cu învierea. Nicăieri nu scrie în Biblie că Satan sau cei răi ar avea această putere. Numai Dumnezeu poate învia morţii şi cei care primesc autoritatea aceasta din partea lui. De ce i-ar fi dat Dumnezeu această autoritate acestei femei ventriloace păcătoase din En-Dor?

 

2. Cine era cel cu care a vorbit Saul? Era într-adevăr profetul Samuel? Relatarea nu spune că Saul l-ar fi văzut pe profetul Samuel ridicându-se şi apărându-i în faţă. Această femeie ventriloacă păcătoasă a susţinut că l-a ridicat, l-a văzut şi i l-a descris cum arată. De aici “a înţeles” Saul că cel descris era profetul Samuel (1Samuel 28:14). Dar oare a înţeles el bine cum stau lucrurile sau s-a pripit în înţelegerea sa şi de fapt a tras o concluzie greşită?

 

3. De ce ar fi un păcat să poţi vorbi cu un mort, mai ales dacă cel mort a fost un om bun, ca profetul Samuel? Şi de ce nu au dreptul credincioşii să ridice pe cei morţi la discuţii? Pentru că porunca clară a lui Dumnezeu pe parcursul întregii perioade a Vechiului Testament a fost ca cei ce chipurile ridică şi cheamă morţii să fie alungaţi din Israel sau să fie omorâţi (Deuteronom 18:10-15, 1 Samuel 28:3). Însăşi vrăjitoarea cunoştea această interdicţie şi s-a temut de consecinţele a ceea ce va face (1 Samuel 28:9). Ar ucide Dumnezeu pe cineva care într-adevăr ar avea putere să facă binele sculând morţii? Nu, fiindcă vedem că el nu a pedepsit pe nimeni care a înviat morţi. Însă dacă morţii nu pot fi sculaţi de cei ce pretind că o pot face şi totul este o mare înşelătorie, ar merita cei ce fac această şarlatanie să fie pedepsiţi cu moartea? După logica lui Dumnezeu, da. S-a asigurat regele Saul că femeia nu este o şarlatană? Nu. Putea fi această femeie păcătoasă o şarlatană, care să nu fi ştiut să cheme morţii, însă să mintă că poate? Da.

 

Oricum am privi lucrurile, marea întrebare este, de ce şi-ar schimba Dumnezeu într-un mod radical opţiunea? În prima fază Dumnezeu nu îi răspunde lui Saul, indiferent la ce metodă sfântă a apelat, arătând prin asta dezaprobarea sa faţă de acest individ. Saul avea deja un duh necurat care îl poseda şi îl instiga la ucideri (a ucis fără motiv pe gabaoniţi şi a dorit să îl ucidă pe David, rege uns ca înlocuitor al său). În a doua fază Dumnezeu i-ar răspunde acestui ucigas, printr-o sursă pe care chiar el o condamnă? Făcând aşa nu ar fi deschis un precedent de urmat şi pentru alţii, URMÂND (pe de o parte) SĂ SUBMINEZE propria sa lege care interzicea contactul cu cei ce pretindeau că chemau morţii, (pe de altă parte) ÎNTĂRIND ideea păgâna (dar falsă) că aceştia pot chema la taifas pe cei morţi (deşi nu pot)?"

 

Câteva consideraţii asupra cărţii 1Samuel şi a expresiilor din carte

Această carte este numită 1Împăraţi (sau 1Regi) în traducerea antică Septuaginta, ceea ce arată că probabil acesta a fost numele cărţii la început, numele acesta fiind schimbat ulterior.

 

Este foarte interesant cum redă Textul Masoretic (ebraic) cuvântul “medium” în limba ebraică la 1Samuel 28:7: 

"Atunci Saul a zis slujitorilor lui: "Căutaţi-mi o femeie posedată în pântec, ca să mă duc s-o întreb." Slujitorii lui i-au zis: "Iată că în En-Dor este o femeie posedată în pântec." 

În limba ebraică avem expresia "baalat owb" care este destul de greu de redat (baalat = stâpână, owb = burduf din pântec de animal). Nu este de mirare de ce versiunea antică în limba greacă Septuaginta redă cu “grăitoare din pântec” (engastrímythos). Tot pe aproape redă şi versiunea latină Vulgata, redând “pythona” după grecescul “pythia”, pythia fiind o femeie-profetesă de la oracolele zeilor păgâni. Expresia “care să cheme morţii” sau “care are duh” nu există în textul ebraic al acestui verset. Expresia ebraică este o descriere mai la obiect a acestei practici, “baalat” însemnând “stăpână” iar “obw” însemnând “burduf din stomac de animal”. Prin urmare fraza originală descrie o femeie ce stăpâneşte arta vorbitului din stomac. Această artă consta în vorbirea auzibilă fără a mişca buzele. Cei care pretindeau că au putere de a chema morţii la o discutie cu cei interesaţi (evident contra unui mare cost), foloseau această practică pentru a crea iluzia că mortul chemat vorbeşte şi nu cel ce a chemat mortul. Era o înşelătorie.

Există un mare avantaj în a studia textele antice. Cadrul textual lămureşte multe. Pot să spun că pe mine Septuaginta m-a făcut să îmi schimb radical poziţia, când am dat de expresia “grăitoare din pântec”. Expresia aceasta m-a făcut să caut alte surse, citisem mai înainte o nuvelă de la Ion Agârbiceanu despre un prăvilar, ce poseda arta înşelării, am mai căutat pe internet şi am dat de articolul excelent al lui Ion Cristoiu: Pythia, o afacere (revista Historia). Aceste scrieri descriu cu lux de amănunte toate maşinaţiunile ce stau în spatele acestei afaceri. 

 

Da, Biblia scrie că femeia ventriloc din En-Dor a spus că a văzut un om în vârstă şi că a regele Saul s-a grăbit să creadă că a vorbit cu profetul Samuel. Privit aşa este dintr-un singur unghi. Privit numai din acest unghi, PARE să fie aşa. Însă Biblia prezintă mai multe unghiuri care descalifică ce a spus aceasta femeie ventriloc.

1. Biblia spune că oamenii nu ştiu nimic în moarte, nu au gânduri, nu au sentimente, fiindcă dorm în somnul morţii. Femeia aceea spune exact invers, că morţii stiu lucrurile, vorbesc, gândesc, pot depune anumite acţiuni, etc..

2. Biblia spune că duhul unui om este la Dumnezeu, în mâna lui şi nu în mormânt şi numai la înviere îşi poate relua activităţile. Cheile locuinţei morţilor sunt ţinute de Fiul său. Femeia aceea spune exact invers, că duhul este în cei morţi şi ea are chei şi poate avea acces oricând la oricine. 

Cine susţine că trebuie să am încredere în femeia aceea şi să admit că ea spune adevărul, mă face să mă înfior. CE CREDUL AŞ FI!

Biblia susţine că nu trebuie să avem încredere în acest tip deoameni şi să nu ne ducem la ei ca să îi consultăm, deci implicit susţine că nu trebuie să avem încredere în această femeie din En-Dor, deoarece ea poate minţi.

 

CINE ne poate ajuta să acceptăm sau să nu acceptăm ce a spus femeia aceea?
Numai Dumnezeu! De acord? ŞI EL SPUNE SĂ NU AVEM ÎNCREDERE ÎN ASTFEL DE FEMEI (şi bărbaţi). Şi ce dacă vorbele ei s-au împlinit? Dumnezeu spune să nu mergem la ei, nici dacă cuvintele lor s-ar împlini: 

Deuteronom 13:1. Dacă se va ridica în mijlocul tău un proroc sau un visător de vise care-ţi va vesti un semn sau o minune,

2. şi se va împlini semnul sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el zicând: "Haidem după alţi dumnezei" - dumnezei pe care tu nu-i cunoşti - "şi să le slujim!"

3. să n-asculţi cuvintele acelui proroc sau visător de vise, căci Domnul Dumnezeul vostru vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul Dumnezeul vostru din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.

4. Voi să mergeţi după Domnul Dumnezeul vostru şi de El să vă temeţi; poruncile Lui să le păziţi; de glasul Lui să ascultaţi; Lui să-I slujiţi şi de El să vă alipiţi.

 

Şansa ratată de regele Saul şi învăţămintele ce le putem trage de aici:

 

Pâna nu a mers la femeia ventriloc, regele Saul mai avea o şansă. Şansa de a se pocăi. Şansa de a accepta omul din planul lui Dumnezeu: pe David. Dacă s-ar fi pocăit şi s-ar fi smerit, ar fi abdicat în favoarea lui David. Făcând aşa putea salva locul al doilea în regat, pentru fiul său Ionathan, acela de a fi comandantul armatei. Astfel, Israelul putea fi mântuit mai repede din mâna filisteenilor şi el putea muri de bătrâneţe şi nu de sabie. Dar setea lui pentru domnie şi grija pentru ce vor spune oamenii i-au luat minţile. Şi a făcut lucruri detestabile, ucigând pe gabaoniţi şi pe cei ce l-au ajutat pe David. Putea să îşi ţină nepoţii pe genunchi şi nu ca din cauza lui să fie spânzuraţi. Mersul la acea femeie necredincioasă, a fost picătura care a umplut paharul nelegiuirilor lui Saul. El şi-a săpat singur groapa destinului, ascultând de glasul înşelător care l-a aruncat pur şi simplu în groapă înainte de vreme. Păcat de fiul său, Ionathan şi de ceilalţi fii şi ostaşi. Este o mare lecţie de învăţat de aici “Ai grijă cu cine te însoţeşti, ca să nu ai partea lui.” Oare nu a ştiut Ionathan, despre nelegiuirile tatălui său? A ştiut. Şi totuşi nu s-a îndepărtat de el, chiar dacă nu a fost de acord cu tatăl său. Asta înseamnă că nu este suficient a nu fi de acord cu cineva rău, ci şi a nu fi lângă un astfel de om, căci un astfel de om îţi poate aduce nenorocirea. Locul lui Ionathan era lânga noul rege desemnat, David, dacă dorea locul al doilea în regat. Când nu suntem la locul potrivit, cu oamenii potriviţi, ne aşteaptă mari încercări, uneori fatale, căci lumea neascultătoare de Dumnezeu te trage în jos şi devii victimă colaterală. Regele Saul n-a fost la locul potrivit şi cu omul potrivit. Ionathan n-a fost la locul potrivit şi cu omul potrivit. Iată o lecţie demnă pentru o adâncă cugetare.

Să stăm de veghe cum se cuvine şi să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute la aceasta. Aceasta este rugăciunea mea, pentru mine şi toţi cititorii acestei apologii. În numele Fiului său mă rog, Amin!

Dumnezeu să vă binecuvânteze prin înţelegerea adevărul nepieritor!