Har şi pace dragi fraţi şi surori!
Vă îndemn să credeţi că Biblia sau Sfânta Scriptură, conţine 66 de cărţi, este Cuvântul lui Dumnezeu, scris prin inspiraţia divină, de către oamenii lui Dumnezeu. Vă îndemn să credeţi că Dumnezeu a insuflat mesajul Său consemnat în Biblie, pentru învăţătura, mângâierea, salvarea şi îndreptarea noastră, şi este singura autoritate în materie de credinţă (2Timotei 3:16,17; 2Petru 1:21; Ioan 5:39). Orice învăţătură, profeţie sau conduită trebuie verificată cu Biblia, dar atenţie, ea poate fi greşit interpretată (2Petru 3:15,16, Apocalipsa 22:18,19). Nu putem pune alături de Sfintele Scripturi, nici pe cele ale Papilor, nici ale patriarhilor ortodocşi, sinoadelor, nici al lui Luther, Calvin, Menno, White, Smith sau Russell, etc.. Ele sunt pentru citit, nu pentru argumentat având rang de Scripturi.
Vă invit să credeţi într-un singur Dumnezeu Adevărat, şi anume: Tatăl, Creatorul şi izvorul tuturor lucrurilor (Ioan 17:3; Apocalipsa 4:11; Efeseni 4:6; Iuda 25); Fiinţa spirituală, supremă, eternă, care s-a revelat sub numele de YEHOWAH (tradus în română prin Iehova), şi care are nenumărate atribute şi calităţi divine (Exod 3:14,15; Ioan 4:24; 1Ioan 4:8; Deuteronom 32:4; Isaia 40:28). Dumnezeu locuieşte în cer, dar este prezent prin Duhul Său în creaţie şi in credincioşi (1Împăraţi 8:43; Romani 1:19,20; Efeseni 4:6; 1 Timotei 1:17; 6:16).
În creştinism o găsim numai în cărţi apocrife ca Apocriful lui Ioan din secolul II şi Trimorfica Gândire.
Cartea secretă a lui Ioan, numită și Apocrifonul lui Ioan sau Revelația secretă a lui Ioan, este un text pseudo-creştin de orientare gnostic setiană al secolului al II-lea al învățăturilor secrete, eretice.
Trimorfica Gândire: Numele textului înseamnă Primul gând care este în trei forme (sau Cele trei forme ale primului gând).
De ce ar trebui să folosim cuvântul "trinitate" şi dogma legată de ea, deoarece nu gasim în Biblie aşa ceva, în plus aceasta dogmă a fost preluata de la filozofii lumii păgâne, după cum aflăm din multe surse.
Episcopul Marcellus din Ancyra (secolul IV), spune clar că această dofmă a fost preluată de la filozofii păgâni Hermes şi Platon.
The Oxford Companion to the Bible, la pagina 561: "Trei este privit în general ca un număr divin. Multe religii au triade de zei. In credinţa bibilică nu este loc pentru o triadă, iar numărul este rareori legat de Dumnezeu…Nici doctrina Trinităţii nu este exprimată aici în prea multe cuvinte."
Harper’s Bible Dictionary, la pagina 497, admite că: "Trei…era deja sacru pentru religiile babiloniene timpurii care adorau o triadă (Anu, Bel, Ea) …aşa cum egiptenii îi adorau pe Isis, Osiris şi Horus."
Aristotel, Despre Ceruri, Cartea I, scrie că: "Căci, după cum spun pitagorenii (adepţii concepţiilor lui Pitagora din Samos), lumea şi tot ce este în ea, este determinată de numărul trei, devreme ce începutul şi mijlocul şi sfârşitul dau numărul unui «tot», iar numărul pe care ele îl dau este trinitatea [în greacă trias; în engleză= «trinity»]. Şi astfel, luând aceste trei din natură ca legi ale ei, folosim pe mai departe numărul trei în adorarea zeilor."
Aşadar, la originea acestei dogme ciudate, stă nu revelaţia Bibliei ci mai degrabă preluarea unui tipar de gândire, de filozofie religioasă antică, de factură păgână, "îmbrăcată" în denumiri biblice şi împachetată frumos în staniolul numit "taină", după cum, se vede şi din scrierea celui care a fost supranumit de unii "Doctorul Bisericii" - patriarhului Chiril al Alexandriei, care a trăit in secolul IV. d.Ch.:
"Căci Porphyrios spune expunând învăţătura lui Platon: Fiinţa lui Dumnezeu purcede din trei ipostaze şi este: Dumnezeu cel preaînălţat şi preabun; după El şi a doua este Ziditorul; iar a treia este sufletul lumii"
"Şi totuşi şi ei, învăţaţii păgâni, admit şi presupun trei ipostaze de la început şi ei afirmă că se cuvine să aibă fiinţa lui Dumnezeu până la trei ipostaze, iar uneori aplică şi denumirea de Treime astfel fiind de acord cu învăţăturile creştinilor ..."
"Noi însă vom afla că se găseşte la învăţaţii elinilor păgâni cunoaşterea a Sfintei Treimi. Căci ei spun că aceste divinităţi sunt foarte apropiate între ele şi nimic nu se interpune între dânsele fiind unite unele cu altele ..."
"(citându-l pe filozoful păgân Numerius) Dumnezeu cel ce este primul în sine însuşi este simplu prin faptul că niciodată El nu este despărţit fiind stăpânit de Sine însuşi. Iar Dumnezeul cel de-al doilea şi cel de-al teilea este unul singur ..."
(Chiril al Alexandriei: Zece cărţi împotriva lui Iulian Apostatul, Editura Anastasia, Bucureşti, 2000, p. 64, 422, 424, 426)
Nu este de mirare ce găsim scris în Nouveau Dictionnaire Universel: "Trinitatea Platonică, ea însăși doar o rearanjare a trinităților mai vechi, care datează de la popoarele anterioare, pare a fi trinitatea filosofică rațională a atributelor care au dat naștere celor trei ipostaze sau persoane divine predate de bisericile creștine ..." Această concepție a filosofului grec [Platon, secolul al IV-lea î.Hr.] despre Trinitatea divină ... poate fi găsită în toate religiile vechi [păgâne] ". - (Paris, 1865-1870), editat de M. Lachâtre, vol. 2, p. 1467.
Dacă Biblia tace în privinţa formulării acestei dogme a Treimii, şi după cum se vede din citatele de mai sus, această "revelaţie" misterioasă nu aparţine nici "Bisericii primare", ci învăţaţilor păgânilor, ne întrebăm de ce a trebuit preluată de la ei şi impusă ca standard al credinţei despre Dumnezeu? Oricum, indiferent care a fost motivul, rezultatul acestei "copieri" este nesatisfăcătoare, deorece diferenţa între ce descoperă Biblia despre persoana lui Dumnezeu şi ce susţine dogma Treimii despre "persoanele" lui Dumnezeu este semnificativa. Sunt mari diferente. În primul rând Biblia nu descrie decât un singur Dumnezeu, într-o singură persoană, aşa cum a învăţat şi Fiul lui Dumnezeu (Ioan 17:1-3): "După ce Isus a spus aceste lucruri, şi-a ridicat ochii spre cer şi s-a rugat: "Tată, a sosit ceasul! Preamăreşte pe fiul tău, ca şi fiul tău să te preamărească pe tine, după cum i-ai dat putere peste orice carne (aşa apare în textul grecesc), ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care i i-ai dat tu. Şi viaţa veşnică este aceasta: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Christos, pe care l-ai trimis tu."
Acest mare adevăr al unicităţii persoanei Tatălui ca "singurul Dumnezeu adevărat", este atât de evident. Monoteismul Bibliei este un „patertheism” strict, aspect de care unii din teologii din secolul I-IV nu au vrut să audă, făcând din Fiul şi Duhul Sfânt ba nişte „dumnezei” subordonaţi Tatălui, ba complet egali lui.
Nu este nici un "mister" de neânţeles în Trinitate, ci mai degrabă este neputinţa de a explica imposibilul şi ca să aibă un „alibi”, teologii se cramponează de ideea de „taina”. Multe din predicile, scrierile şi cântecele celor ce susţin această dogmă spune, că Dumnezeu s-a făcut om şi s-a născut în Betleemul din Iudeea, iar mai apoi a murit torturat la Golgota, deşi din Biblie reiese clar că nu Dumnezeu s-a făcut om şi s-a născut în Betleemul din Iudeea, nici nu a murit torturat la Golgota, cum le place multora să creadă, ci singurul ("monogenes" în greacă) său Fiu Isus Christos: Ioan 3:16; 1Timotei 6:16; Ioan 20:17; Luca 23:46. În cele din urmă vor vedea cum stau lucrurile căci timpul va spune întotdeauna adevărul, dar va fi prea târziu să mai îndrepte ceva, dacă va trece timpul hotărât îndreptării. Acum este harul, acum este timpul de îndreptare. Creştini de toate tipurile, pocăiţi-vă, faceţi o reformă (trezire) finală şi abandonaţi doctrina trinităţii, clădită pe un fundal de speculaţii păgâne!
Tatăl şi Fiul sunt una, cum şi noi trebuie să fim, nu „unul” cum se suţine în dogmatica trinitară. E o mare diferenţă între a spune că eşti una cu cineva sau a spune că eşti unul cu cineva. Ultima frază nici nu are sens, nimeni nu poate fi în acelaşi timp altcineva.
Cum poate debita cineva aşa ceva, că Dumnezeu are o faţă cu trei feţe? Numai dacă este inspirat de Diavolul: "În momentul în care m-am gândit la ele, iată, cerurile s-au deschis, toată creatura de sub cer s-a luminat și lumea s-a agitat. M-am speriat și, iată, am văzut pe cineva așezat lângă mine în lumină. Privind, părea să fie cineva bătrân. Apoi și-a schimbat aspectul cu un tânăr. Nu că ar fi fost mai multe fețe în fața mea, dar în interiorul luminii, era o față cu mai multe fețe. Aceste fețe erau vizibile între ele, iar fața avea trei fețe." Apocriful lui Ioan
Iată “apostolii” acestei doctrine false: Hermes, Platon şi cel ce a scris falsul în numele apostolului Ioan.
Să aveţi o zi binecuvântată de Dumnezeu evitând toate falsurile şi gândirea care nu este de la El! În numele lui Isus, Domnul şi Mântuitorul nostru Amin!
Şi acum uitaţi-vă la poza de mai jos, unde veţi vedea o icoană cu o faţă având trei feţe. Aceasta este doctrina trinităţii comprimată într-o imagine. Asta înseamnă a fi "unul" în această doctrina. Cine crede în aşa ceva nu va fi mântuit, deoarece aşa ceva este deja un idol şi nici idolatrii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.Nu stiti ca cei nedrepti nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu? Nu va inselati in privinta aceasta: nici curvarii, nici inchinatorii la idoli, nici perverşii, nici masturbaţii, nici sodomitii, (1Cor.6.9)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu