Pe ce ne bazăm când discutăm?

 

Dragi fraţi şi surori,  

Am câteva gânduri despre baza argumentelor Bisericii (Adunării) lui Dumnezeu în Isus Christos. Am ales câteva versete şi dacă greşesc vă rog să mă corectaţi şi desigur unde sunt lipsuri să adaugaţi cele de trebuinţă.

 

Pe ce ne bazăm când discutăm?

 

Bazele credinţei noastre este Biblia, Cartea Cărţilor, Sfintele Scripturi. Când fraţii discută în contradictoriu, deseori nu ajung la un numitor comun, deoarece nu au o bază comună la discuţii, Biblia. Adică, unii cred că discută din Biblie, dar în realitate ei încercă să-şi îmbrace argumentările în nişte versete biblice, care fie sunt greşit înţelese de ei, fie nu au fost traduse corespunzător în limba română şi astfel ei susţin ideile traducătorului şi nu mesajul din textul ce a  fost tradus. Şi uneori - trebuie să o spunem neapărat şi accentuat şi pe aceasta - textul ales de traducătorul român a fost alterat, existând bineânţeles şi varianta corectă în manuscrise, dar traducătorul fie nu a ştiut de ea, fie a ales o variantă greşită, după bunul plac şi nu după cum ar fi fost corect şi cinstit să o facă. Dacă ştia de o altă variantă, dar nu era de acord cu ea, şi el era corect cât  de căt, putea preciza la nota de subsol, că uite fraţilor, mai există o varianta de redare, sau poate chiar doua uneori, dar eu nu sunt de acord cu ele.

 

Aşadar atunci când discutăm din Biblie, în primul rând trebuie să avem în vedere textul corect şi interpretarea corectă. Dacă nu avem un text redat corect, nu putem avea nici interpretarea corectă. Un frate în vârstă a recomandat să consultăm întotdeauna mai multe traduceri şi astfel posibilitatea de a greşi se restrânge.

 

Numai adevărul ne poate ajuta în orice discuţie, să nu ne amăgim singuri, căci Dumnezeu este imparţial şi urăşte neadevărul. Cine îşi caută adevărul său şi îndreptăţirea sa în orice situaţie, nu porneşte bine. Întotdeauna trebuie lăsat loc şi pentru varianta B sau chiar C. Lucrurile trebuie cântărite bine şi nu în pripă, căci suntem avertizaţi: Blestemat sa fie cel ce face cu nebagare de seama lucrarea DOMNULUI, (Ier.48:10). Aşadar trebuie să fim cu băgare de seamă în toate şi mai ales la traducerea Cuvântului lui Dumnezeu. Se spune – şi se poate verifica că este adevărat – că Dumitru Cornilescu a paralizat la mâna dreaptă, când traducea Biblia. Dacă acest lucru nu este pentru voi un mare semn de întrebare, atunci să nu mai citiţi ce vă scriu mai jos.

 

Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos s-a rugat Tatălui său ceresc, pentru ca el să-i sfinţească pe ucenici prin adevăr (Ioan 17:17). Adevărul are ramificaţii în toate domeniile, de aceea putem vorbi de un set de adevăruri. Acest măreţ set de adevăruri se află înmaganizat în Biblie, care este supranumită pe drept cuvânt “Sfintele Scripturi” (2Timotei 3:15) şi “Cuvântul lui Dumnezeu” (Matei 15:6, Luca 5:1, Fapte 4:31).

Biblia se recomandă singură, ca întreg, după cum este scris “Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire” (2Timotei 3:16).

 

Apostolii şi ucenicii care au redactat cărţile Noului Testament au fost insuflaţi şi ei de către Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, de aceea Noul Testament a fost ridicat de Tatăl la rang de Sfânta Scriptură alături de cărţile Vechiului Testament; astfel avem Cuvântul lui Dumnezeu întregit (Fapte 6:2,7, Fapte 13:46, 2Corinteni 2:17, Efeseni 6:17, Coloseni 1:25, 1Tesaloniceni 2:13).

 

Să ne bazăm pe “Toată Scriptura”, căci este o deviză înţeleaptă şi chiar mai mult, este o poruncă inspirată de Dumnezeu! Dacă vrem o Biserică sănătoasă şi nu una bolnavă şi adormită, atunci dragi fraţi şi surori înapoi la întreaga Biblie! Nu trebuie folosit doar Noul Testament, ci întreaga Biblie, pentru că adevărată este această rostire memorabilă:

"Nu există armonie în Biblie, decât atunci când foloseşti toată Biblia."

Ce înseamnă asta? Că nu poţi separa agrumentele din Noul Testament, când interpretezi Vechiul Testament şi viceversa. Dacă vrei să-ţi meargă motorul, nu-l separi de caroserie. Într-adevăr, pentru noi, creştinii, Noul Testament este ca motorul unei maşini, dar fără locul lui în caroserie, adică alături de Vechiul Testament, nu valorează nimic. Pur şi simplu, nu va merge!

 

Grupările care au necinstit o parte sau alta din întreaga Biblie, au dispărut de pe scenă (gnosticii, maniheiştii, marcioniţii, sâmbătarii unitarieni din Transilvania care au respins inspiraţia divină a Noului Testament, etc.), iar alţii care au deformat adevăratul sens al cărţilor Vechiului Legământ, ca origeniştii, au dispărut şi ei. De aceea nu avem voie să etichetăm cărţile Vechiului Legământ (sau viceversa) ca fiind o revelaţie inferioară, ci să le cinstim aşa cum se cuvine, sunt Cuvântul lui Dumnezeu, Sfintele Scripturi!

Auziţi şi vedeţi bine ce scrie în Sfintele Scripturi dragi fraţi şi surori, bazele credinţei noastre creştine stau pe „Toată Scriptura”. Nu trebuie să ne lăsăm orbiţi de prejudecată, nici de credulitate, ci trebuie să avem un duh înţelept de analiza (Fapte 17:11).

Biblia este unitatea noastră de măsură, este etalonul nostru în ce priveşte credinţa. Orice învăţătură, profeţie sau conduită trebuie verificată cu Biblia, dar cu atenţie, deoarece ea poate fi greşit interpretată: 2Petru 3:15,16, Apocalipsa 22:18,19. Aceste interpretări greşite vin deseori din cauză că Biblia a fost expusă diferitelor erori scribale, fie neintenţionate, făcute din neglijenţă, fie făcute intenţionat, cum avem din păcate multe cazuri, făcute pentru a servi ca bază diferitelor orientări doctrinare. Astfel au apărut o sumedenie de diferenţe între manuscrise, care sunt împărţite în patru familii importante.

În ceea ce priveşte aceste diferenţe, numite „variaţii textuale”, trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu pentru călăuzire, în numele Fiului Său, Domnul nostru Isus Christos, ca să putem trata diferenţele în frică de Dumnezeu, cu înţelepciune şi cu dreptate, alegând varianta corectă, chiar dacă părerea noastră va fi minoritară, ştiind că nu părerile oamenilor contează, ci părerea lui Dumnezeu. Să nu uităm că Satan înşală întreaga lume (Apocalipsa 12:9), deci îi poate înşela şi pe teologi, ca ei să aleagă o variantă greşită a redărilor textuale.

 

Nu trebuie să facem ceva nou, odată ce este ceva cu mult mai bun şi mult mai vechi, deci nu are rost să facem ceva nou şi să experimentăm noutatea, ca mai apoi să ne lăudăm cu ce am făcut. Ajunge modelul Bisericii lăsat în Noul Testament. Ceea ce ne trebuie este un loc simplu, liniştit, o dorinţa sinceră de comuniune, o Biblie, şi minim doi sau trei adunati în numele Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos, pentru a se zidi unii pe alţii spre slava lui Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc.

 

Zece creştini mititei

 

Zece creştini mititei se-mpărţeau în două,

Unul nu ţinea cu ei, şi-au rămas doar nouă!

 

Nouă creştini s-au gândit că e timpul copt

Să-ngrijească de săraci, şi-au rămas doar opt.

 

Opt creştini au observat anumite fapte,

S-au pornit pe criticat, şi-au rămas doar şapte.

 

Şapte creştini erau “buni”, însă unul trase

Nişte halbe la măsea, şi-au rămas doar şase.

 

Şase credincioşi “de rang”, nu de la opinci,

Unul a fost ofensat, şi-au rămas doar cinci.

 

Cinci creştini “evlavioşi” se distrau la teatru,

Unul nu s-a mai întors, şi-au rămas doar patru.

 

Patru sfinţi filozofau zilnic între ei,

Unul a vorbit prea mult, şi-au rămas doar trei.

 

Trei creştini se tot gândeau care-i mai de soi

Să-l aleagă predicator, şi-au rămas doar doi.

 

Doi creştini… iar cel mai mic cam iubea tutunul,

A plecat nepocăit, şi-a rămas doar unul.

 

…Un creştin, doar un creştin…, unul ca şi noi,

A vorbit despre Isus, şi-atunci au fost doi.

 

Doi creştini când s-au rugat, Domnul le-a dat roua.

Harul Lui a fost bogat, şi-au ajuns la nouă.

 

Nouă creştini s-au unit pentru mărturie,

Şi-au crescut, s-au înmulţit, şi-s acum o mie…

 

Înţelege, frate, azi, că nu-ţi spun poveşti,

Că din soiul ăstora poate şi tu eşti.

 

Ori eşti martor, martor viu, şi iubeşti lucrarea,

Ori eşti cu echipa rea…, cea cu demolarea.

 

Ce să facă creştinii ca să nu ajungă aici?

 

Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. (Filipeni 2:3)

 

Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate. (1Petru 4:8)

 

Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. (Coloseni 3:14)

 

Femeii nu-i dau voie sa înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere. (1Timotei 2:12)