Adevăratul text din Matei 28:18-20

 

Adevăratul text din Matei 28:18-20

18. Și Isus, apropiindu-se, le-a vorbit spunându-le: Toată autoritatea mi-a fost dată în cer și pe pământ. După cum Tatăl m-a trimis pe Mine, tot așa vă trimit şi Eu pe voi:

19. Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile în numele Meu,

20. Învățându-i să păzească tot ce v-am poruncit! Și iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin!

 

Alte notițe

Textul din versiunea Shem Tob omite „în Galilea”, ceea ce indică faptul că la origine, îngerul nu s-a referit la a merge în Galilea, ci a promis doar o întâlnire cu Isus. Apoi, Hristos amintește de Galilea (Matei 28:10) dar este mai degrabă un fel de a se întâlni, un fel de mers la o întâlnire obișnuită. Din nefericire, traducătorii timpurii ai autografului ebraic sau a traducerii aramaice, care au tradus textul ebraic sau aramaic de la acea vreme, nu au înțeles care este referința și din acest motiv avem astăzi texte în Matei 28 ce contrazic cuvintele Domnului Isus înregistrate în Luca 24:49, conform cărora ucenicii trebuiau să plece din Ierusalim doar după revărsarea duhului sfânt.

În textul aramaic al versetului 18 există fraza: „După cum Tatăl m-a trimis pe Mine, tot așa vă trimit Eu pe voi” care a fost ștearsă ulterior sau omisă din traducerea grecească, un aspect tipic scribilor trinitarieni și a altor eretici. Nu doar într-un singur loc, ci în multe, ei au șters, schimbat sau amestecat textul din motive doctrinale.

Versetul din Matei 28:19 este conform cu Biblia eruditului episcop Lucian de Antiohia (martir creștin care a trăit în sec. 3-4), pe care a moștenit-o ucenicul său episcopul Eusebiu de Cezarea și citată înaintea conciliului de la Niceea. Eusebiu de Cezarea și Aprahates, doi episcopi de la Conciliul de la Niceea din 325 citează acest verset diferit.

 

O adevărată teamă: avem un text schimbat

Ceea ce creștinii ar trebui să observe este că toți cei care au fost botezați în formula „în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt” sunt de fapt botezați conform cu modelul (inventat) Bisericii Romano-Catolice și nu cu cel al apostolilor. Biserica Romano-Catolică este o ramură mai moderată a trendului gnostic timpuriu.

Și cine are acest „model” (prototip) poate să pretindă că îi aparține.

Cardinalul iezuit Augustin Bea, a avertizat în mod tacit:

„Papa este ‘tatăl tuturor credincioșilor’, iar pentru credincioșii evanghelici care au botezul valid, este nevoie doar de o întoarcere plină de dragoste în biserica mamă” (O. Markmann, Irrtümer der katholischen Kirche, p. 22).

Ce înseamnă „botez valid” în opinia Bisericii Romano-Catolice? Cel în numele „Sfintei Treimi”.

Iată un scurt comentariu care explică totul:

„Astfel, Papa Ioan XIII în 1962 a convocat Conciliul Ecumenic II la Vatican, și a spus atât corpului Catolic prezent cât și liderilor Protestanți să-și unească cultele cu Roma (ceea ce, în mod vag, s-a întâmplat) folosind următoarea formulare: ‘Vă puteți uni cu noi deoarece aveți botezul nostru.’”

 

Paginile lipsă

Acesta este un alt argument pentru a susține ipoteza falsificării.

„În singurul Codice (versiune) în care am fi păstrat o versiune mai veche, și anume în versiunea Sirian-Sinaitică, precum și în cel mai vechi manuscris Latin, paginile care conțin sfârșitul lui Matei lipsesc.” (F.C. Conybeare).

Din nefericire, aceeași soartă a avut și Biblia Gotică a episcopului Goților, Ulfila, din care atât cât s-a păstrat, nu conține ultimul capitol al lui Matei și primul din Ioan, după cum era de așteptat. Cine a făcut ca aceste pagini să dispară din vechile codice și de ce?

 

„După cum Tatăl m-a trimis pe Mine, tot așa vă trimit şi Eu pe voi”

O altă omisiune majoră, un alt argument în favoarea ipotezei falsificării.

18.Și Isus S-a apropiat de ei și le-a vorbit spunându-le: Toată puterea mi-a fost dată în cer și pe pământ. După cum Tatăl m-a trimis pe Mine, tot așa vă trimit şi Eu pe voi (textul aramaic, omis în cel grecesc):

19.Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile (versiunea ebraică, versiunea greacă include și „botezându-i”) în numele Meu (acest verset este în conformitate cu vechea ediție ebraică citată de Rabinul Shem Tob din Spania secolului al paisprezecelea și cu Biblia episcopului non-trinitarian, scolasticul Lucian de Antiohia, martir creștin ce a trăit în sec 3-4. Aceasta a moștenit-o ucenicul său episcopul Eusebiu de Cezarea și citată înaintea conciliului de la Niceea. Eusebiu de Cezarea și Aprahates, doi episcopi prezenți la Conciliul de la Niceea din 325, dar și alții citează acest verset diferit față de ceea ce avem noi astăzi).

20.Învățându-i să păzească tot ce v-am poruncit! Și iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii.

 

Ceremoniile creștine, Capitolu X, Oirginea Imersiunii Triune

Acesta conține o notă istorică interesantă cu privire la Matei 28:19.

Unul dintre autorii care au scris despre modificare textului din Matei 28:19 este baptisul Christian Henry Forney (1829-1926). El a scris Istoria Bisericii lui Dumnezeu din Statele Unite (1914). În 1883 a scris Ceremoniile Creștine, iar în capitolul X apare Originea Imersiunii Triple. El și alți autori, spun că „formula baptismală lungă” este o schimbare de la botezul original care era făcut doar în numele Domnului Isus și a fost răspândită din Asia până în Africa și Europa. Până atunci nu a fost cunoscută, doar după ce un anume creștin de origine siciliană, Pantaneus, l-a importat din turul său asiatic în Alexandria, unde s-a stabilit. Acolo a format o școală creștină, de unde această formă de botez s-a răspândit mai departe.

Pantaneus a excelat în lupta împotriva gnosticismului, dar se poate observa că în anumite privințe a fost influențat de ei. Adică a fost contaminat, gnosticizat într-o anumită măsură.

Gnosticii au fost primii trinitarieni.

De aici, de la această școală botezul triplu s-a răspândit în Africa de Nord și Europa, nu cu puțină reticență, episcopul Ștefan de Roma (sec. 3) fiind de acord cu cei care botezau doar în numele lui Isus. Botezul triplu a fost încurajat fervent de Episopul Cyprian de Cartagina, Africa de Nord. Ultima rezistență mult mai compactă și documentată a fost din partea Bisericii Creștine Europene de Vest în secolul al șaselea, care s-a opus botezului triplu, dar în alte părți a supraviețuit chiar și după acest moment, precum în Bisericile Irlandeze și Engleze (UK). Papa de la Roma, Pelagius (secolul 6), s-a plâns că existau încă mulți creștini care erau botezați doar în numele Domnului Isus.

Un număr semnificativ de scolastici de astăzi recunosc că botezul original a fost doar în numele Domnului Isus. Totuși, de ce nu avem măcar o copie biblică a acestei formule în afară de un manuscris din secolul al paisprezecelea? Priviți cu atenție la imaginile inchiziției când vechile biblii au fost arse împreună cu proprietarii lor, și vă veți răspunde singuri.

 

Afirmațiile istoriei și ale istoricilor

Cele mai importante surse istorice confirmă că biserica creștină nu a folosit un nume întreit ca formulă pentru botez, ci a invocat Numele lui Isus până în secolul al treilea. Encyclopedia of Religions and Ethics (1951) vol. II, p. 384, 389:

„Formula utilizată era ‘în numele lui Isus Hristos’ sau fraze sinonime cu aceasta. Nu există nicio mărturie cu privire la cele trei nume... Cea mai timpurie formă, descrisă în Faptele Apostolilor, era simpla imersiune în apă, folosirea Numelui lui Isus și punerea mâinilor. La acestea s-au adăugat, într-un timp care nu poate fi determinat, cele trei nume (Iustin).”

Explanatory Bible Dictionary (1962), vol. I, p. 351: „Doveziile... sugerează că botezul în creștinismul timpuriu era administrat, nu în numele triun, ci în Numele lui Isus Hristos sau în numele Domnului Isus.”

A History Of Christian Thought, Otto Heick, (1965), I, p. 53: „La început botezul era administrat în Numele lui Isus, dar treptat în numele Dumnezeului Triun: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt”.

Hasting's Dictionary of the Bible (1898), vol. I, p. 241: „Numele original al cuvintelor a fost ‘în Numele lui Isus Hristos’ sau ‘în Numele lui Isus’. Botezul în numele Trinității a fost o schimbare ulterioară”.

A History Of The Christian Church, Williston Walker, (1947), p. 58: „Formula de botez Trinitariană... a înlocuit vechiul botez în Numele lui Hristos”.

The New Schaff-Herzog Encyclopedia of Religious Knowledge (1957), I, 435: „Noul Testament mărturisește numai despre botezul în Numele lui Isus... care a fost practicat până în sec. al treilea”.

Canney's Encyclopedia of Religions (1970), p. 53: „La început oamenii erau botezați în ‘Numele lui Isus Hristos’ sau ‘în Numele Domnului Isus’. Mai târziu, odată cu dezvoltarea doctrinei trinității, ei erau botezați în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt.”

Encyclopedia Biblica (1899), I, 473: „Este numai normal să concluzionăm că botezul era original administrat ‘în Numele lui Isus Hristos’ sau ‘în Numele Domnului Isus’. Această perspectivă este confirmată de faptul că formele timpurii ale mărturiei botezului sunt singulare, nu triple așa cum era crezul ulterior”.

Encyclopedia Britannica, 11th ed. (1920), II 365: Formula Trinitariană și scufundarea de trei ori nu era o practică uniformă de la început... Botezul în Numele lui Isus este formula Noului Testament. În secolul al treilea, botezul în numele lui Isus era încă așa de răspândit încât Papa Ștefan l-a declarat valid opunându-se lui Cyprian de Cartagina.

 

O scurtă reconstruire a ceea ce s-a întâmplat

În primul și cel de-al doilea secol, o sectă iudaică, pseudo-creștină cu tendințe gnostice s-a dezvoltat, numită „Nazorenii” sau „Nazarinenii”. De fapt, ei au venit la creștinism dintr-o sectă iudaică cu același nume, apropiată cu ideile eseniene.  Când au devenit creștini, ei au venit cu propriile idei, unificând ideile lor cu cele ale creștinismului. Ei dețineau o evanghelie apocrifă, numită Evanghelia Nazarinenilor sau Evanghelia Evreilor. Era o armonizare a celor patru evanghelii, un fel de compilație a lor, care includea doctrinele specifice ale acestui grup eretic. În exteriorul Iudeii, erau de asemenea cunoscuți drept encratiți. Ei nu acceptau deloc scrierile apostolului Pavel. Nu mâncau carne, nu se căsătoreau, nu beau vin, credeau în doctrina trinității și a nemuririi sufletului și practicau botezul triplu. Din această evanghelie sincretică ideea botezului triplu s-a răspândit în Roma prin Iustin Martirul, și în Orientul Mijlociu prin Tațian până în nord-vestul Indiei. Iustin și Tațian au fost promotorii acestei secte. Pantaneus al Alexandriei, Egipt, un creștin eminent, fost filosof stoic, a fost chemat de către liderii îngrijorați din Antiohia și trimis într-un tur de mediere la sectele gnostice sau cu o tendință către gnosticism pentru a-i întoarce de la deviaţiile lor la valorile bisericii. Pe de o parte a reușit, dar pe de altă parte a permis să fie contaminat de acest grup al Nazarinenilor și a adus înapoi la Alexandria anumite doctrine ale grupului mai sus menționat, precum imortalitatea sufletului, trinitatea, botezul triplu. De aici s-a răspândit prin Africa de Nord, în special în Cartagina, care a devenit un bastion și avanpost al acestor doctrine în Europa.

 

Concluzie

În concluzie, creștinismul de astăzi ar trebui să folosească formula botezului așa cum se găsește în Noul Testament. Toți trebuie să fie botezați DOAR în numele Domnului Isus Christos pentru iertarea păcatelor. Amin!