Har şi pace tuturor
de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos!
Dacă nu avem originalul Bibliei, care este criteriul
pentru selecţia textelor cu redare diferită din manuscrisele antice?
După cum spun unii
analişti, este posibil ca cele mai vechi Biblii complete - respectiv Codex
Sinaiticus şi Codex Vaticanus, să fi fost folosite de către fracţiunile rivale
de la Conciliul de la Niceea, textul din Codex Sinaiticus fiind textul folosit
de partida Eusebiană, iar textul din Codex Vaticanus fiind textul folosit de
partida Athanasiană.
Atât Eusebius din
Cesareea cât şi Athanasie din Alexandria au susţinut că împăratul Constantin
Cel Mare i-a însărcinat cu redactarea unui text biblic. Probabil primul a fost
Athanasie (unii scriind că mai apoi textul său a fost respins din cauza
corecturilor doctrinare), iar mai apoi Eusebiu, după ce Athanasie a căzut în
dizgraţia împăratului.
A existat o versiune
anterioară lor, cea a lui Lucian al Antiochiei din secolul III, făcută tocmai
ca să combată tendinţele eretice introduse de unii. Teologii musulmani au
numit-o versiunea netrinitară.
În secolul II-III
existau în jur de 70 de secte sau grupări creştine, iar filozoful ateu Raoul Vaneigem,
le descrie pe cele mai importante în cartea Resistance to Christianity, ca un
argument împotriva creştinismului, care avea fiecare canonul şi textul ei.
În această atmosferă
tulbure apare împăratul roman Constantin cel Mare pe la începutul secolului IV
şi probabil sfătuit de mama sa sau sfeticii mamei sale - care era creştină, el încearcă
să facă ordine în această debandadă, interzicând toate grupările creştine care
nu acceptau linia oficială a bisericii şi respingeau Vechiul Testament ca neinspirat
(cum ar fi marcioniţii). În jurul anului 316 da un decret în partea imperiului
stăpânit de el, în care interzice grupările eretice şi trimite armata în
ţinuturile unde aceştia se împotrivesc, cum ar fi Africa de Nord. Apoi neexperimentat,
se implică activ în viaţa bisericii, deşi nu este botezat şi mai crede în
oracolele păgâne, moderând vechiul conflict christologic început la Conciliul
de la Antiochia 267. El convoacă un nou conciliu ecumenic la Niceea (325), unde
este anulată decizia de la Antiochia, exilând pe cei ce nu se supun. Mai târziu
revine asupra deciziei şi reconfirmă decizia de la Antiochia, repunând în
drepturi pe cei exilaţi şi exilând de data aceasta pe ceilalţi care nu se supun.
Se botează în ritul de la Antiochia (aşazis “lucian”, ulterior “arian”).
Având în vedere că
textele manuscriselor greceşti diferă între ele, rămân perplex şi înţeleg
revolta presbiterului Gaiu, din secolul II, care descrie situaţia deplorabilă a
textelor biblice noutestamentale, datorată unora care nu credeau în inspiraţia
lor şi astfel îşi luau mână liberă pentru a le corecta.
John William Burgon,
îl citează pe Gaius (AD 175-200) în lucrarea "The Revision Revised"
(Revizuirea revizuită): "Prin urmare, şi-au pus mâinile cu îndrăzneală pe
scripturile divine, susținând că le-au corectat. Că eu nu vorbesc
în mod fals de ei în această chestiune, oricine dorește poate să învețe. Căci
dacă oricine va colecta respectivele copii ale lor, și să le compare una cu
alta, el va găsi că acestea diferă foarte mult. Acelea de-a lui Asclepiades, de
exemplu, nu sunt de acord cu cele de-a lui Theodotus. Și multe dintre acestea
pot fi obținute, pentru că discipolii lor au scris asiduu corecțiile, cum le
numesc ei, care sunt o corupție, fiecare dintre ele. Din nou, cele de la
Hermophilus nu sunt de acord cu acestea, precum și cele de Apollonides nu sunt
consecvente cu ele însele. Pentru că puteți compara cele pregătite de ei la o
dată anterioară cu cele pe care le-au corupt mai târziu, și le veti găsi foarte
diferite. Dar ce îndrăzneaţă este această infracțiune, ea nu este ca şi
cum ei înșiși sunt ignoranți. Pentru că nici ei nu cred că scripturile divine
au fost rostite de duhul sfânt, și, astfel, sunt necredincioși, sau altfel ei
cred că sunt mai înțelepti decât duhul sfânt, și în acest caz, ce altceva sunt
decât îndrăciți? Căci ei nu pot nega comiterea crimei, deoarece copiile au fost
scrise de către propriile lor mâini. Pentru ca ei nu au primit astfel de
scripturi de la instructorii lor, nici nu pot produce copii de la cele care au
fost transcrise".
Dacă Luceafărul lui
Eminecu ar conţine mai multe variante de redare sau chiar şi numai două, în loc
de "Cobori în jos luceafăr blând" să fie "Vino în jos luceafăr
drag" într-un volum din anul 2014, cred că ne-am exprima dezacordul faţă
de cel care a făcut modificarea, darămite să vezi aşa ceva în texte pe care le
considerăm "Sfintele Scripturi". Cam aşa ceva avem la textele
manuscriselor din sec II şi III, copiştii unora scot pe nedrept Luca 22:43,44,
ca de ex. Codexul Sahidic Coptic. Aşa ceva avem şi la Codex Vaticanus 2Petru
1:1, unde s-a scos pe nedrept cuvântul Domn, pentru a-l înlocui prin cuvântul
Dumnezeu. Dovada este Codex Sinaiticus şi alte texte şi citate vechi unde avem
"Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos", pentru ca la Codex
Vaticanus să observăm că avem "Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus
Christos" (2Petru 1:1). Ambele variante nu pot fi adevarate. Cineva a
modificat textul. Ori Sinaiticus ori Vaticanus are dreptate.
Cum putem să ne dăm
seama, care versiune este corectă?
"Ciurul lui J.J. Griesbach"
Renumitul comparator
al manuscriselor antice, J.J. Griesbach, a formulat regula, că manuscrisele
cele mai vechi sunt cele mai apropiate de textul autograf (autorului), textele
vechi acţionând ca un ciur pentru cuvintele modificate sau strecurate în text
mai târziu. Regula are şi excepţii de care trebuie ţinut cont.
În acest caz, dacă textul în cauză nu se încadrează la secţiunea "excepţii de la regulă", în mod normal, s-ar folosi modelul selectării textului mai vechi.
În acest caz, dacă textul în cauză nu se încadrează la secţiunea "excepţii de la regulă", în mod normal, s-ar folosi modelul selectării textului mai vechi.
Primul criteriul de seamă, expus de JJ Griesbach: Să fie cel mai vechi text.
Cele mai vechi
manuscrise sunt cele mai apropiate de sursa primară. Deci textele din secolul I
şi prima parte din secolul II (-150) ar fi cele mai apropiate (mă refer la textele
creştine ale Noul Testament, dar să fie nemarcionite). Apoi cele din a doua
parte a secolului II şi prima parte a secolului III (150-250) şi abia cele din
a doua parte a secolului III şi prima parte a secolului IV (250-350). Textele
de după 350 scad în 'autoritatea ciurului' excepţie fiind acele texte care au
copiat manuscrise de înainte de anul 350, în această secţiune traducerile cad
pe locul doi, adică prima dată luăm textele greceşti şi apoi cele traduse din
greacă.
Al doilea criteriu de seamă ar fi, ca manuscrisele evaluate să fie cât mai apropiate de locul scrierii.
De exemplu, un text
scris de un autor din Cluj în sec. XVII va fi fost mai greu de falsificat la
copiere în acest oraş, dat fiind apropierea textului original, cu care putea fi
confruntat. Însă dacă o copie a acelui text din Cluj ar fi fost expediat la
Londra şi copiat din nou acolo, posibilitatea falsificării lui ar fi avut mai
multe reuşite. De aceea textele estice sunt considerate mai bune ca textele
vestice.
Al treilea criteriu de seamă este ca textele să nu fi fost traduse.
Textele netraduse
sunt mai aproape de sensul din original.
Al patrulea criteriu este raportarea copistului sau a traducătorului la textul copiat sau tradus - ceea ce a spus şi presbiterul Gaius din sec. II - copistul sau traducătorul să nu aibă tendinţe eretice faţă de text, adică să nu se apuce de corectat textul, din diverse motive.
Site-uri
biblice utile
Pentru
studiul manuscriselor, diferenţe între ele, data scrierii, autori care citează
din ele, comentarii, etc. http://www.biblequery.org/ este un site din perspectiva unui autor
trinitarian (partinic).
Despre
manuscrise din perspectiva unitariano-sociniană avem acest site (partinic) https://restitutio.org
Biblia
Nitzulescu online, xeroxat
Text
ebraic vocalizat
Transliterare
din ebraică şi greacă
Cel
mai bun site biblic, cu interlineare ebraic-englez, grec-englez, traduceri
paralele, comentarii, etc. (uneori partinic)
Despre
manuscrisele Noului Testament
Dr.
Daniel B. Wallace founded the Center for the Study of New Testament Manuscripts
(CSNTM)
Versete
biblice în citatele autorilor creştini timpurii
În
limba română cel mai bun site de critică textuală comparativă (partinic)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu