Unde se duce omul după moarte (inclusiv cu sufletul)?

 

Dragi fraţi şi surori,

Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos!

Unde se duce omul după moarte (inclusiv cu sufletul)?

Iată ce declaraţii ferme şi uşor de înţeles găsim în Biblie, care sunt Sfintele Scripturi:

Geneza 3:19 “În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, pâna te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci tărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”

Nu Moise vorbeşte aici, ci Dumnezeu şi El nu separă sufletul de trup.

Daniel 12:2  “Mulţimea celor ce dorm în ţărâna pământului se va scula: unii pentru viaţă veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică.” YLV (traducerea “mulţi dintre cei ce dorm în ţărâna pământului” este greşită şi alimentează idei false)

Nu Daniel vorbeşte aici, ci chiar un înger sfânt al lui Dumnezeu. Şi el foloseşte aceeaşi terminologie ca în primul caz arătat, unde vorbeşte Dumnezeu. Nici el nu separă sufletul e trup.

Domnul şi Mântuitorul nostru Isus, confirmă acest adevăr sfânt şi divin:

Ioan 3:13. “Nimeni nu s-a suit în cer, afară de cel ce s-a coborât din cer, adică Fiul omului, care este din cer.”

Ioan 5:28. “Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul lui

5:29. şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.”

 

După cum vedem nici El nu separă sufletul de trup. Oare de ce?

 

Unde merge sufletul?

 

Unde merge şi trupul, fiind închis ermetic în celulele moarte:

“Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul tău să vadă putrezirea.” (Psalmul 16:10)

“Yehowah, tu mi-ai ridicat sufletul din locuinţa morţilor, tu m-ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se coboară în groapă.” (Psalmul 30:3)

„Lovindu-l cu nuiaua, ii scoti sufletul din Locuinta mortilor.” (Proverbe 23:14)

“Căci nu-mi vei lăsa sufletul în locuinţa morţilor şi nu vei îngădui ca sfântul tău să vadă putrezirea.” (Fapte 2:27)

“Despre învierea lui Christos a prorocit şi a vorbit el, când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în locuinţa morţilor şi trupul lui nu va vedea putrezirea.” (Fapte 2:31)

 

Dar ce se întâmplă cu duhul omului?
Biblia spune – şi nu eu – că după ce iese din om, duhul (spiritul) omului (şi nu sufletul omului) se duce la Dumnezeu, care l-a dat: “Şi ţărâna se întoarce în pământ cum a fost şi duhul (“ruach” în ebraică) se întoarce la Dumnezeu care l-a dat” (Eclesiastul 12:7). Biblia spune şi mai exact unde anume la Dumnezeu: “Tată, în mâinile tale îmi încredinţez duhul” (“pneuma” în greacă)” (Luca 23:46).

Aţi putut observa unde: “în mâinile lui Dumnezeu”. Vedeţi, se întoarce în mâinile lui Dumnezeu, nu în iad, nu în rai şi nu în alte părţi. Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu, ştie cel mai bine amănuntele. Ştia că "mâna lui Dumnezeu" nu este raiul, altfel n-ar fi spus că înainte de învierea sa încă n-a fost la Tatăl, n-a fost în paradisul ceresc (Ioan 20:17).

Din nefericire, lăsând la o parte toate acese mărturii clare şi evidente, ca şi cum aceste dovezi nu ar avea nici o greutate, mulţi se iau după falsul adăugat la Biblie, scena bogatului nemilostiv şi a săracului din Luca 16 şi după traducerile falsificate şi distorsionate a unor versete, cum ar fi Matei 10:28 (dar şi altele) care susţin lucruri imposibile, distorsionate, preluate din păgânism: că sufletul nu poate muri.

 

Miscarea gnostica din secolele I-III a reuşit să infiltreze atât în creştinism, cât şi în Biblie principalele elemente ale culturii religioase din păgânism (politeismul, nemurirea sufletului, iadul ca pedeapsă pentru păcate). Urmând modelul filozofilor păgâni, aceştia au creat o trinitate, iar puzderia de zei păgâni au fost rebotezaţi cu numele sfintilor din Biblie şi au devenit aşa-zisii patroni ai diferitelor meserii şi stări, ca şi în păgânism. Zilele de sărbătoare ale principalelor zeităţi păgâne, acum purtând nume creştine, au devenit principalele zile de sărbătoare ale “păgâno-creştinilor”. Acestor elemente păgâne, care au supravieţuit travestiţi în straie şi denumiri creştine li s-a adus închinare şi au devenit “mediatori” între Dumnezeu şi oameni. Toate acestea au devenit posibile datorită credinţei în nemurirea sufletului.

 

Iată o mărturie, care ar trebui să fie o mărturie şocantă pentru cei ce cred în nemurirea sufletului. În ultima rugăciune a martirului Policarp, episcop al Smirmei (secolul II), el îşi exprimă credinţa că sufletul lui va fi înviat (aspect ce confirmă adevărul că sufletul moare). El a fost ucenicul apostolului Ioan.

“Atotputernice Dumnezeule, Tată al iubitului şi binecuvântatului tău slujitor, Isus Christos, prin care am ajuns la cunoştinţa ta, Dumnezeul îngerilor, a puternicilor, a tuturor creaturilor şi a tuturor celor drepţi, care trăim înaintea feţei tale: Te preamăresc, că m-ai socotit vrednic pentru această zi şi acest ceas, ca să am parte la numărul martirilor tăi, în paharul Christosului tău, la învierea sufletului şi a trupului la viaţa veşnică prin neputrezirea din duhul sfânt. Să fiu primit printre ei înaintea feţei tale, ca o jertfă grasă şi plăcută, aşa cum tu, veşnic drept Dumnezeu ai hotărât mai dinainte, mi-ai făcut de cunoscut în prealabil, iar acum împlineşti. Pentru toate acestea te laud, te preamăresc şi te slăvesc prin veşnicul tău mare preot ceresc, Fiul tău drag, Isus Christos. Prin el şi împreună cu el, a ta este slava luminoasă în duhul sfânt, acum şi în eternitatea care va veni. Amin.”

 

Părerea filozofilor lumii păgâne era ca omul este nemuritor, deoarece are un suflet nemuritor în el, însă în mod şocant, această părere coincide cu cea a Diavolului (Geneza 3.4; Apocalipsa 12:9).

Biblia, atât Vechiul Testament cât şi Noul Testament arată că şi sufletul este muritor. 

 

Iată câteva versete biblice care arată în modul cel mai clar că şi sufletul este muritor: 

 "acel suflet (nefeş) va fi nimicit din Israel" Exodul 12:15; 

 "sufletul (nefeş) acela va fi nimicit din adunarea lui Israel” Exodul 12:19; 

 "sufletele (nefeş) lor vor fi nimicite din mijlocul poporului lor" Leviticul 18:29; 

 "sufletul (nefeş) acela va fi nimicit din poporul lui" Leviticul 19:8; 

 "sufletul (nefeş) acela să fie nimicit din poporul lui" Numerii 9:13; 

 "şi că ne veţi scăpa sufletele (nefeş) de la moarte" Iosua 2:13; 

 "Eu sunt cauza morţii tuturor sufletelor (nefeş) din casa tatălui tău!" 1Samuel 22:19-22; 

 "ca să le scape sufletul (nefeş) de la moarte şi să-i ţină cu viaţă în mijlocul foametei" Psalmul 33:19; 

 "Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi toţi cei care îmi caută sufletul (nefeş) ca să-l distrugă!" Psalmul 40:14; 

 "Iţi voi aduce jertfe de mulţumire căci mi-ai salvat sufletul (nefeş) de la moarte, mi-ai ferit picioarele de cădere, ca să umblu înaintea lui Dumnezeu în lumina celor vii." Psalmul 56:12,13; 

 "Spune: Aşa vorbeşte Stăpânul Yehovah: Vai de femeile care cos perne pentru subsuori şi fac voaluri pentru capetele oamenilor, de orice mărime, ca să prinda sufletele (nefeş)! Socotiţi că veţi prinde sufletele poporului Meu şi că veţi scăpa cu viaţă sufletele (nefeş) voastre? Voi Mă necinstiţi înaintea poporului Meu, pentru caţiva pumni de orz şi câteva bucăţi de pâine, ucigând nişte suflete (nefeş) care nu ar trebui să moară, şi făcând să trăiască nişte suflete (nefeş) care nu ar trebui să trăiască, înşelând astfel pe poporul Meu care ascultă minciunile voastre. De aceea aşa vorbeşte Stăpânul Yehowah: Iată sunt împotriva persoanelor voastre prin care prindeţi sufletele (nefeş) ca păsările; de aceea vi le voi smulge de la braţe şi voi da drumul sufletelor (nephesh), şi anume sufletelor (nefeş) pe care le prindeţi ca păsările!" Ezechiel 13:18-20; 

 "Este o uneltire a profeţilor lui în mijlocul lui, ca să înghită sufletele (nefeş), ca un leu care răcneşte şi îşi sfâşie prada; distrug sufletele (nefeş); pun mâna pe bogăţii şi pe lucruri scumpe şi măresc numărul văduvelor în mijlocul lui." Ezechiel 22:25; 

 "Căpeteniile lui sunt în mijlocul lui ca nişte lupi care îşi sfâşie prada; varsă sânge, distrug sufletele (nefeş), ca să aiba un câştig necinstit" Ezechiel 22:27; 

 "Aşa că nici faraon nu va veni cu o armată mare şi popor mult să-l ajute în război, când se vor ridica întărituri şi se vor face şanţuri pentru nimicirea multor suflete (nefeş)." Ezechiel 17:17; 

 "Iată, toate sufletele (nefeş) sunt ale Mele. După cum sufletul (nefeş) fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul (nefeş) tatălui este al Meu. Sufletul (nefeş) care păcătuieşte, acela va muri." Ezechiel 18:4; 

 "Sufletul (nefeş) care păcătuieşte acela va muri." Ezechiel 18:20; 

Vorbind cu un înţeles şi mai adânc, deoarece nu a fost şi nu este nici măcar un suflet care să nu fi păcătuit, în cele din urmă fiecare suflet moare: 

 "Căci toţi au păcătuit şi n-au ajuns la slava lui Dumnezeu" Romani 3:23 

Aşadar nici macar un suflet nu poate fi nemuritor, din naştere: 

 "Este un rău în tot ce se face sub soare: anume că aceeaşi soartă au toţi (...) Se duc la cei morţi. Căci pentru cel care este împreună cu cei vii este nădejde; căci un câine viu, face mai mult ca un leu mort. Cei vii măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nici o răsplată, fiindcă până şi amintirea li se uită. Şi dragostea lor, şi ura lor, şi invidia lor, de mult au şi pierit, şi ei deloc nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare. (...) Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta. Caci în Locuinţa Morţilor, în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune." Eclesiastul 9:3,4,5,6,12; 

Noul Testament nu are cum să înveţe o cu totul altă viziune despre moarte! 

Iată dovezile că conform Noului Testament sufletul este muritor: 

 "Soală-te, ia Copilaşul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei care căutau să ia sufletul (("psychin" şi nu "zoi" (viaţa) conform manuscriselor greceşti)) Copilaşului." Matei 2:20 

Iată (în Biblia pe care o posed) un text modificat de traducători. N-au mai tradus fidel textul grec. 

 "După cum nici Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-şi dea sufletul (("psychin" şi nu "zoi" (viaţa) conform manuscriselor greceşti)) ca răscumpărare pentru mulţi." Matei 20:28 

Iată un alt text modificat de traducători. N-au mai tradus fidel textul grec. 

 "Apoi le-a zis: Este îngăduit în sabat să faci bine sau să faci rău, să scapi sufletul (("psychin" şi nu "zoi" (viaţa) conform manuscriselor greceşti)) sau să îl pierzi?" Marcu 3:4 

Iată un alt text modificat de traducători. N-au mai tradus fidel textul grec. 

 "Şi Isus le-a zis: "Vă întreb: Este îngăduit în ziua sabatului a face bine ori a face rău, a scăpa sufletul (psychin) sau a-l pierde?" Luca 6:9 

Aici au tradus după textul grec. De ce în celelalte citate de mai sus nu? 

 "DOAMNE, pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au dărâmat; am rămas eu singur şi caută să-mi ia sufletul (psychin)!" Romani 11:3 

Iarăşi un text modificat, deoarece este (("psychi" şi nu "zoi" (viaţa) conform manuscriselor greceşti)). 

 "Şi orice suflet (psychi) nu va asculta de Prorocul acela, va fi nimicit din mijlocul poporului" Fapte 3:23. 

În Biblia pe care o posed, se omite cuvantul suflet: "Şi oricine nu va asculta..." 

Mă întreb şi întreb şi pe alţii, de ce şi-au permis traducătorii să modifice textul? 

Biblia arată că şi animalele au suflet: 

 "Şi tuturor animalelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele un suflet (nefeş) viu, le-am dat ca hrană toata iarba verde." Geneza 1:30 

 "Cine va da unui animal o lovitură de moarte, să-l înlocuiască: suflet (nefeş) pentru suflet (nefeş)" Leviticul 24:18 

Iarăşi un text modificat în Biblia pe care o posed: "viaţă pentru viaţă". 

 "Al doilea a vărsat potirul lui în mare. Şi (marea) a devenit sânge, ca sângele unui om mort. Şi a murit orice suflet (psychi) viu care este în mare." Apocalipsa 16:3 

Iarăşi un text tradus preferenţial în Biblia pe care o posed: "Şi a murit orice făptură vie..." 

 "Şi a treia parte din făpturile care erau în mare şi aveau suflet ("psychas" şi nu "zoi") a murit şi a treia parte din corăbii a fost distrusă." Apocalipsa 8:9