Ce este naşterea din nou, Adunarea, închinarea?

Dragi fraţi şi surori,  

 

Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos!

 

Ce este naşterea din nou? Ce este Adunarea creştină (Biserica)? Cum se practică închinarea?

 

Cei ce cred cu adevărat în Domnul Isus Christos, se nasc din nou (de sus), adică sunt născuţi (botezaţi) din apă şi născuţi (botezaţi) din Duhul Sfânt, acest botez în Duhul Sfânt, putându-se manifesta în diferite feluri (1Corinteni 12:12-30; Fapte 19:6), ca urmare a auzirii Cuvântului lui Dumnezeu (1Petru 1:23), a credinţei şi a căinţei (Fapte 2:38; Efeseni 1:13).

 

Din adunarea credincioşilor, care este trupul simbolic al Domnului Isus Christos, fac parte toţi cei născuţi din Dumnezeu (1Corinteni 12:12,13,27; Efeseni 1:22,23), adunaţi în adunări locale, din care fac parte creştinii dintr-o localitate (Romani 1:7; 1Corinteni 1:2; Apocalipsa 2:1,8,12,18; 3:1,7,14).

 

Există un singur trup real şi adevărat al lui Christos, născut prin Cuvântul Adevărului (1Petru 1:1-4; 2.22-25). Bisericile, cultele sau organizaţiile religioase, care promovează nesupunerea într-o formă sau alta faţă de poruncile lui Dumnezeu, sau care fac compromisuri faţă de Cuvântul lui Dumnezeu nu sunt adunarea lui Christos, dar anumiţi creştini care mai frecventează acestea, neavând practicile acestea mai pot fi salvaţi.

 

Orice adunare creştină adevărată, se separă de tot ce este necurat, fals sau lumesc (2Corinteni 6:14-18), şi că ea este ceva diferit de o asociaţie, organizaţie, fundaţie, prin însăşi natura ei, învăţătura ei, practicile ei, viaţa ei, adunarea este un organism viu subordonat lui Christos Capul şi autorităţii rânduite de El (1Corinteni 12:12-30; Coloseni 1:18; 2:8-23; 1Petru 2:5-10). Fiecare credincios din adunare, are cel puţin un dar spiritual (duhovnicesc) pe care trebuie să-l folosească spre zidirea lui şi a adunării (1Petru 4:10). În adunare există mai multe slujbe spirituale (Efeseni 4:11; 1Timotei 2:7), la unele slujbe, cum ar fi cea de supraveghetor şi diacon, fiind necesar ordinarea în mod public cu punerea mâinilor (1Timotei 3:1,8; Fapte 6:1-6; 14:23; Tit 1:5-8). Surorile nu pot fi numite în aceste slujbe rezervate bărbaţilor, şi nici nu pot învăţa în adunare, în prezenţa bărbaţilor botezaţi (1Corinteni 14:34-37; 1Timotei 2:11-15; 3:1,8), ci doar pot învăţa alte femei, copii, sau pe oamenii ne-convertiţi (Filipeni 4:3; Tit 2:3,4), nu cu învăţături proprii, ci cu cele ale adunării din care face parte.

 

Biblia arată şi înspre disciplina adunării şi care se poate manifesta prin mustrare (Galateni 6:1), însemnare (2Tesaloniceni 3:6-15) şi chiar excludere (1Corinteni cap.5). Dacă intervine pocăinţa în viaţa celui exclus el este reprimit în adunare (2Corinteni 2:5-11). Pentru păcate grave împotriva lui Dumnezeu (care pot intra la categoria hula împotriva Duhului Sfânt), se pronunţă o excomunicare definitivă, când membrul exclus nu mai poate fi reprimit.

 

Trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu prin Isus Christos, în duh şi adevăr ÎN FIECARE ZI şi nu prin intermediul icoanelor, statuilor, îngerilor, sfinţilor sau fecioarei Maria (1Timotei 2.5; Ioan 4:23,24).

Dacă invocăm numele Domnului Isus, este nefiresc să nu invocăm şi numele Tatălui, care este Yehowah. „Aleluia” (a se vedea corul îngerilor şi oamenilor din Apocalipsa 19:1-6) înseamnă „Lăudaţi pe Yehowah”, dar într-o formă prescurtată, alintătoare.

 

Închinarea noastră se manifestă prin rugăciuni, cântări spirituale, prin post, şi prin orice lucru prin care îi aducem glorie lui Dumnezeu. Trebuie să închinăm (oferim) toate acestea Tatălui prin Fiul său Isus Christos (Efeseni 5:20; Coloseni 3:17; Ioan 16:23; Evrei 13:15), însă şi Isus Christos este vrednic de laudă şi închinare căci este Învăţătorul, Domnul, Mântuitorul, Regele şi Marele preot al nostru (Fapte 7:59; 22:17-22; 1Corinteni 1:2), care slujeşte şi mijloceşte la Tatăl pentru noi (Ioan 14:16; 16:26; Evrei 4:14-16). Totuşi Adunarea nu trebuie să se închine lui ca şi cum El însuşi ar fi Dumnezeu, căci El este Fiul acestuia (Ioan 3:16, Ioan 17:1-3). Multe biserici, culte şi grupuri greşesc foarte mult aici.

Rugăciunile le putem spune oriunde, cu respect, şi le putem rosti fie cu voce tare sau în gând prin duhul nostru  (1Samuel 1.12,13; 1Timotei 2:8; Romani 8:26).

Nu există zile fixate obligatorii de post, ci posturile noastre atât individuale cât şi ca adunare, trebuie ţinute sub călăuzirea duhului sfânt, adică să fim învăţaţi prin duhul lui Dumnezeu cum să ţinem, cât şi când să ţinem (Matei 6:16-18; Fapte 13:2; 14:23; 2Corinteni 12:27; 2Cronici 20:3; Ezra 8:21).

Despre cântări, ele trebuie să fie de laudă şi spirituale prin care Tatăl şi Fiul lui Dumnezeu să fie onoraţi şi glorificaţi (Efeseni 5:19,20; Coloseni 3:16; Apocalipsa 5:8-14; 14:3; 15:3).