Ce arată Biblia despre Tatăl? De ce este singurul Dumnezeu adevărat?

Har şi pace tuturor de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos!

Ce arată Biblia despre Tatăl? De ce este singurul Dumnezeu adevărat?

Biblia arată că Tatăl este Creatorul (Geneza 1:1, Marcu 10:6) şi Domnul (greceşte “Kyrie” Matei 11:25) cerului şi al pământului şi nu orice “domn”, ci Domn Stăpân (greceşte “Despota” Fapte 4:24). Ce înseamnă Domn Stăpân? Autocrat, conducător cu puteri nelimitate, Despot, dar în sensul pozitiv al cuvântului. Un despot sau autocrat este o persoană care conduce un stat în care puterea monarhului este, prin lege și tradiție, nelimitată. Aşa este autoritatea şi puterea Tatălui în Univers, nelimitată.

Biblia arată că cel ce poartă o asemenea autoritate şi putere în funcţie se numeşte Dumnezeu. Există o singură funcţie de acest fel (Exod 20:1-3), de aceea există un singur Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Christos şi al nostru, Creatorul şi Domnul Stăpân al cerului şi al pământului; El este suveranul de necontestat al întregului Univers, care ne iubeşte şi ne vrea doar binele suprem (Ioan 3:16, Ioan 17:1-3).

El este numit în Vechiul Testament cu numele de Yehowah, fiind Dumnezeul lui Israel.

Când vine vorba de Noul Testament, şi se apelează la Ioan 1:1 deseori se confundă funcţia Tatălui cu natura Sa divină, ceea ce apostolii niciodată nu au făcut, aici fiind vorba exclusiv de natura Lui, moştenită şi de Fiul Său.

O să parafrazez puţin Vestea Bună (Evanghelia) după apostolul Ioan,

Capitolul  I:

1. La început era ‘Cuvântul’, şi ‘Cuvântul’ era cu Dumnezeu şi (ca natura lui) Dumnezeu era ‘Cuvântul’. (Trimiteri: Geneza 1:26; 3:22; 11:7, Proverbe 30:4, Ioan 14:7-11, Evrei 1:1-3; aici nu este vorba de doi Dumnezei cereşti, ci de Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu, care era ca şi Dumnezeu, de natura Sa: puternic, înţelept, drept, milos, iubitor, iertător, etc., apostolul nu se referă la funcţia lui Dumnezeu, ci la calităţile lui, moştenite şi de Fiul său; Cuvântul ‘dumnezeu’ din partea finală a textului este un substantiv calitativ având în vedere topica şi lipsa oricărui articol, după cum arată şi apostolul Ioan în evanghelia prezentată de el "cine m-a văzut pe mine, a văzut pe Tatăl". Ioan 14:9)

2. El era la început cu Dumnezeu. (Trimiteri: Geneza 1:26; 3:22; 11:7, Proverbe 30:4)

3. Toate prin El au apărut, şi fără El n-a apărut nici măcar un lucru din ceea ce a apărut (Trimiteri: Regele Solomon s-a gândit la Geneza 1:26, Geneza 3:22 şi la Geneza 11:7 când a scris Proverbe 8:22-30).

De ce putem reda Ioan 1:1c în acest fel “şi (ca natura lui) Dumnezeu era Cuvântul”?

Uneori, fragmentele de texte trebuie traduse dinamic, pentru a se clarifica sensul lor, dar acest lucru se face întotdeauna în raport strâns cu contextul.

Ioan 1:1c se încadrează perfect în acest tip, unde pentru a-l înţelege corect pe apostol, contextul este hotărâtor.

Traducerea dinamică a textului grecesc "en archē ēn ho lógos kaì ho lógos ēn pròs tòn theón kaì theòs ēn ho lógos", poate fi redată contextual astfel:

La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și (ca natura lui) Dumnezeu era Cuvântul.

În propoziţia de faţă şi mai apoi în întregul context al cărţii - după cum se va vedea, al doilea cuvânt theos este un substantiv calitativ, care îl descrie pe primul cuvânt theos (Ioan 1:18, respectiv Ioan 14:9 “Cine m-a văzut pe mine a văzut pe Tatăl.”).

Origen din Alexandria, scriitor grec din secolul al treilea îl laudă pe renumitul apostol Ioan pentru că el cunoştea “frumusețea limbii greceşti”, locuind multă vreme la Efes, un oraş pe atunci elenizat (grecizat). Sursa: Origen, Comentariului Evangheliei lui Ioan, Cartea II, capitolul 2

Monoteis convins, ca şi Maestrul său, "Rabinul ceresc" Yeşhua/Isus (a se vedea Ioan 17:1-3), apostolul Yohanan/Ioan vorbeşte de Cuvânt nu ca fiind „Elohim (Theos) în persoană“ sau "un al doilea Elohim (deuteros Theos) ceresc", ci fiind o persoană cerească foarte apropiată (Fiu unic-născut, a se vedea cuvântul “monogene” din Ioan 3:16) care are natura calitativă a lui Elohim/Theos, dar nu şi funcţia de Elohim/Theos. Susţin asta pentru că văd construcţia propoziţiei, topica în raport cu contextul evanghelic care urmează.

Când apostolul Ioan a formulat Ioan 1:1c s-a gândit la cuvântarea Domnului Isus pe care a consemnat-o mai târziu în Ioan 14:1-14. Secretul descifrării textului este aici. Există un singur Dumnezeu, Tatăl Atotputernicul şi Fiul unic-născut este ca El în calităţi (puternic, înţelept, drept, milos, iubitor, iertător, etc.), dar nu şi în funcţia de Dumnezeu. Când apostolul Ioan a formulat Ioan 1:1c nu s-a gândit deloc la funcţia Fiului (cum fac mulţi), deoarece avea demarcaţia monoteistă clară, având rolul unei pietre de hotar, rostită de Domnul Isus şi consemnată mai târziu în Ioan 17:1-3: Tatăl Este Singurul Elohim/Theos/Dumnezeu Adevărat. Dacă ar fi doi Dumnezei sau mai mulţi, ceilalţi ar fi Dumnezei falşi.

Dacă totuşi l-am reda strict ca în greacă, topica din Ioan 1:1 (ordinea cuvintelor în propoziție) ar permite cel mult o traducere literală de felul: La început era ‘Cuvântul’, şi ‘Cuvântul’ era cu Dumnezeu şi ‘dumnezeu’ era ‘Cuvântul’, în sensul celor din Psalmii 82:6 – Ioan 10:34, sau a următoarelor texte: 2Corinteni 4:4: Satan este 'dumnezeu', dar nu Dumnezeul Atotputernic, Matei 16: 23: Petru este 'satan', dar nu Satan Diavolul, Ioan 10:34: Unii oameni ar putea fi 'dumnezei', dar, desigur, nu Dumnezeu Atotputernicul, Galateni 4:14: Pavel e primit ca îngerul lui Dumnezeu, dar el nu a fost un înger. În sensul acesta Ioan 1:1: Logosul este 'dumnezeu', dar nu Dumnezeul Atotputernic.

Biblia este clară, Fiul a moştenit natura Tatălui său (Ioan 1:1), dar nu şi funcţia Lui (Ioan 17:3).