Cum înţelegem Matei 10:28

Dragi fraţi şi surori,

 

Harul şi pacea Tatălui ceresc şi a Fiului său să fie cu noi toţi, ca să putem discuta în pace, cu har şi iubire şi înţelepciunea de sus.

 

Ţin să vă avertizez ca vă bazaţi pe un text corupt :)

 

Matei 10:28 - NIV, NAB - in First Apology of Justin
"Fear not them that kill you, and after that can do no more; but fear Him who after death is able to cast both soul and body into gehenna (în greacă este gheena, englezii însă l-au redat prin iad, deci manipulează)."[43]
Apologia întâi de Iustin

"Nu va temeţi de cei care vă ucid şi după aceea nu mai pot face nimic, ci de Acela să vă temeţi care după moarte are putere să arunce atât sufletul cât şi trupul în gheenă."

şi după aceea nu mai pot face nimic: Textul apare atât la Evanghelia după Luca cât şi la Iustin Martirul, care a citat cel mai timpuriu acest verset.
apolesai: Înseamnă "s-ă distrugă".

şi sufletul: Apare la Iustin Martirul, dar nu apare la Evanghelia după Luca.
Gheena: În ebraică Valea Hinnom, era o vale unde se ardeau toate hoiturile, rezidurile şi lucrurile nefolositoare.

Cum înţelegem Matei 10:28, ca text cenzurat şi stilizat cu ideea nemuririi sufletelor sau ca unul autentic?

Autori timpurii care citează acest verset, sursa ecatena

Justin Martirul din Sichem, Samaria 100-160

Mat. 10:28 - NIV, NAB - în Prima apologie a lui Justin
și, „Nu vă temeți de cei care vă omoară și, după aceea nu mai pot face nimic; ci vă temeți de Cel care după moarte este capabil să arunce atât sufletul, cât și trupul în gheena.” [43]

Clement din Alexandria c.150 - c.215

Mat. 10:28 - NIV, NAB - în 2 Clement

lupii; și, în același fel, nu vă temeți de cei care vă omoară și nu vă pot face nimic mai mult; ci temeți-vă de Cel care, după ce ați murit, are putere asupra sufletului și a trupului pentru a-i arunca în focul ghenei "[40]

Mat. 10:28 - NIV, NAB - în 2 Clement

lupii; și, în același fel, nu vă temeți de cei care vă omoară și nu vă pot face nimic mai mult; ci temeți-vă de Acela care, după ce ați murit, are putere atât asupra sufletului, cât și asupra trupului, pentru a-i arunca în focul iadului. "[30]

O anume schimbare faţă de ceilalţi doi apare la Tertullian, el introduce şi sufletul în text, acolo unde în mod clar nu era cazul.

Tertulian din Cartagina 155 - c. 240

Mat. 10:28 - NIV, NAB - în Tertullian De Fuga in Persecutione
„Nu vă temeți de cei care sunt capabili să omoare trupul, dar nu pot face nimic împotriva sufletului; ci temeți de Acela care poate distrugă atât trupul, cât și sufletul în gheenă.” [28]

Mat. 10:28 - NIV, NAB - în Tertulian despre Învierea cărnii
Dar El ne învață, de asemenea, că „El este mai degrabă de temut, care este capabil să distrugă atât trupul, cât și sufletul în gheenă”, adică numai Domnul; „nu pe cei care omoară trupul, dar nu sunt capabili să rănească sufletul” [229]

Ce observăm aici este, că până la Tertullian textul nu spune că sufletul nu poate fi ucis, apoi el jonglează cu textul deschizând calea unor noi modificări, ceea ce s-a şi făcut în secolul III, fraza ajungând să spună ceva contrar ce spune Dumnezeu şi autorii biblici, că sufletul este muritor, chiar poate fi ucis şi se coboară împreună cu trupul în locuinţa morţilor.

De ce este şi sufletul în Locuinţa morţilor, conform Bibliei?

Ce spune Biblia despre SUFLET?

Echivalentul cuvântului suflet în limba ebraică - „nefeş”, este tradus deseori cu un alt cuvânt, uneori din neglijență, alteori vădit intenţionat, ca să protejeze anumite idei despre suflet. În Geneza 9:4 textul ebraic specifică următoarele „Dar carnea cu al lui suflet în sânge, să nu mâncaţi.” Acest lucru e şi mai clar explicat în Levitic 17:11, conform textului ebraic: „Căci sufletul cărnii în sânge este, şi eu vi l-am dat pe altar, ca să facă ispăşire pentru sufletele voastre – căci sângele sufletului face ispăşire.” Darby Bible Translation.

Sufletul personifică omul, şi în special simţurile carnale, deoarece acesta are un suflet, în sângele care inundă tot trupul. Biblia vorbeşte de oameni ca de suflete, citește cu atenție următoarele texte biblice, pe un site biblic interlinear: Exod 1:5; 12:4; Levitic 20:6; Ieremia 31:14; Psalmii 57.6; 72:14; 119:28; 107:9; Matei 2:20; Fapte 27:37; Romani 13.1; 1Petru 3:20, Iacov 5:20.

În cartea biblică Geneza 2:7 citim definiția biblică a sufletului: „DOMNUL Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu.” VDC Așadar omul este un suflet viu din combinația: țărână + suflare de viață = suflet. La moartea omului, când suflarea de viață se întoarce la Dumnezeu (Ecleziast 12:7), nu rămâne decât țărâna transformată, căci: suflet - suflare de viață = țărână. Suflarea duhului de viață primită de la Dumnezeu, nu ia nimic din conștiinta noastră (Iov 34:12-16). De exemplu duhul Domnului Isus a plecat la Dumnezeu în clipa morții sale (Luca 23:46), dar el a rămas în mormânt trei zile până la înviere, când și-a primit duhul de viață înapoi. El nu a spus că a fost la Dumnezeu, din contră, a spus că încă nu s-a dus acolo (Ioan 20:17; Fapte 1:3; 1 Corinteni 15.4). Şi totuşi nimic nu s-a pierdut din fiinţa lui.

În concepţia biblică sufletul omului este muritor (Proverbe 23:13,14; Psalmii 16:10; Fapte 2:27-31) şi coboară în şheol (locuinţa morţilor) odată cu carnea moartă a trupului, închizându-se eremetic în celulele moarte ale acestui trup, de unde poate fi înviat odată cu trupul. Poate pentru unii care merg de zeci de ani la diferite culte aceste explicații ar fi șocante – pe de o parte datorită activităţii sectelor gnosticilor şi origeniştilor, pe de altă parte din cauza traducerilor care au deviat atât pe predicatori, cât şi pe ascultători - dar aceasta este realitatea pe care o prezintă textele antice. Că sufletul moare odată cu carnea omului reiese clar din următoarele pasaje: Exod 12.15, conform textului ebraic: ”acel suflet va fi nimicit.”; de asemenea la Ezechiel 18:4,20 se spune clar: „sufletul care păcătuiește acela va muri.” Același lucru este susținut și de Noul Testament, de exemplu în Fapte 3:23 se precizează: „orice suflet care nu va asculta de profetul acela va fi nimicit din popor”. În textul original apare cuvântul grec „psychi (suflet)”. Iacov 5:20 vorbește de salvarea unui suflet de la moarte, dar cum poate fi salvat sufletul de la moarte dacă acesta este nemuritor? Citește cu atenție pe un site interlinear și următoarele texte scripturale în care apare termenul grecesc „psychi” tradus cu suflet în limba română, dar care în unele traduceri a fost înlocuit cu viață, ființă, vietate: Levitic 18:29; 19:8; Luca 6:9; 17:33; Ioan 12:25; Romani 11.3; Evrei 10:39.
Cuvântul nefeş din ebraică pentru suflet este echivalent cu cel din greacă, psychi, a se vedea Fapte 2.27 care este un citat din Psalmul 16.10.
Biblia nu susține că sufletul este nemuritor, ci contrariul, că sufletul este persoana lăuntrică lipită strâns de carnea omului și că acesta este muritor ca și carnea (trupul) omului. De ce este muritor şi sufletul? Deoarece omul nu păcătuieşte doar cu trupul, ci sufletul (firea) împinge trupul omului la păcat (Marcu 7:21). Omul păcătuieşte atât cu sufletul cât şi cu trupul şi moare atât cu trupul cât şi cu sufletul, deoarece plata păcatului este moartea şi pentru suflet şi pentru trup (Romani 6:23).

Dura lex, sad lex!