Despre închinare: Cum ne închinăm lui Dumnezeu şi Domnului Isus?

 

Har şi pace dragi fraţi şi surori!

Despre închinare: Cum ne închinăm lui Dumnezeu şi Domnului Isus?

Biblia mărturiseşte clar şi accentuat că există un singur Dumnezeu adevărat, Tatăl, căruia îi datorăm închinare exclusivă:

Exodul 20

1. Atunci Preaputernicul (Elohim) a rostit toate aceste cuvinte şi a zis:

2. "Eu sunt Yehowah Preaputernicul tău (Eloheka) care te-a scos din ţara lui Mişraim, din casa robiei.

3. Tu să nu ai alţi preaputernici înaintea feţei Mele.

4. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.

5. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Yehowah Preaputernicul tău, Puternic gelos,  pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,

6. şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.

Domnul nostru Isus a spus că El nu a venit să strice adevărurile Sfintelor Scripturi, ci să le împlinească, după cum şi vedem în mărturisirea pe care a dat-o, în această privinţă:

Ioan 17

1. După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: "Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,

2. după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu.

3. Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

Să reţinem un aspect foarte important, aici se referă strict la închinarea către Dumnezeu şi nu la altceva.

De exemplu nu se puteau face statui ca obiecte de inchinare, dar se puteau face statui cu alt scop:

Sa faci doi heruvimi de aur, sa-i faci de aur batut, la cele doua capete ale capacului ispasirii; (Exod.25:18). Heruvimii erau îngeri, altfel spus.

Tot în acest sens arătat mai sus, nu era greşit să te închini unui rege, pentru ai da cinstea cuvenită funcţiei lui:

2Samuel 18:28. Ahimaat a strigat si a zis imparatului: "Este bine de tot!" S-a inchinat inaintea imparatului cu fata pana la pamant si a zis: "Binecuvantat sa fie Domnul Dumnezeul tau care a dat in mainile noastre pe cei ce ridicau mana impotriva domnului nostru, imparatul."

Vedem că David nu l-a mustrat şi nu găsim în Sfintele Scripturi să se fi condamnat vreodată un astfel de obicei de politeţe.

Fiii prorocilor care erau in fata Ierihonului, cand l-au vazut, au zis: "Duhul lui Ilie a venit peste Elisei." Si i-au iesit inainte si s-au inchinat pana la pamant inaintea lui. (2Reg.2:15)

David a zis intregii adunari: "Binecuvantati pe Domnul Dumnezeul vostru." Si toata adunarea a binecuvantat pe Domnul Dumnezeul parintilor lor. Ei s-au plecat si s-au inchinat inaintea Domnului si inaintea imparatului. (1Cron.29:2)

Dupa moartea lui Iehoiada, capeteniile lui Iuda au venit si s-au inchinat inaintea imparatului. Atunci imparatul i-a ascultat. (2Cron.24:1)

Închinarea care i se aducea Domnului şi Mantuitorului nostru Isus Christos este în acest sens, nu în sensul că ei i s-ar fi închinat ca unui dumnezeu:

Au intrat in casa, au vazut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fata la pamant si I s-au inchinat; apoi si-au deschis vistieriile si I-au adus daruri: aur, tamaie si smirna. (Mat.2:11)

Cei ce erau in corabie au venit de s-au inchinat inaintea lui Isus si I-au zis: "Cu adevarat, Tu esti Fiul lui Dumnezeu!" (Mat.14:33)

Dar iata ca le-a intampinat Isus si le-a zis: "Bucurati-va!" Ele s-au apropiat sa-I cuprinda picioarele si I s-au inchinat. (Mat.28:9)

Cand L-au vazut ei, I s-au inchinat, dar unii s-au indoit. (Mat.28:17)

Dupa ce I s-au inchinat, ei s-au intors in Ierusalim cu o mare bucurie. (Luc.24:52)

De exemplu, cuvântul folosit la Matei 14:33 prosekynēsan este folosit şi cu privire la un slujitor creştin:

Iata ca iti dau din cei ce sunt in sinagoga Satanei, care zic ca sunt iudei si nu sunt, ci mint; iata ca ii voi face sa vina sa se inchine (proskynēsousin) la picioarele tale, si sa stie ca te-am iubit. (Apoc.3:9)

Ceea ce făceau aceşti evrei este că l-au acceptat de Domnul Isus ca Mesia şi ca Mântuitor, s-au pocăit şi au venit la acest creştin remarcabil şi i-au recunoscut ungerea (autoritatea) din partea Domnului Isus. Nimic mai mult, nu i s-au inchinat lui ca unui dumnezeu.

Atenţie mare! Poate că unii dintre dragii noştrii fraţi şi surori încă nu pricep: nu trebuie să ne închinăm Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos ca unui dumnezeu, nici ca lui Dumnezeu Tatăl, ci ca Fiului lui Dumnezeu care a venit din cer şi a murit ca jertfă de ispăşire pentru noi, ca Învăţătorului nostru, ca Domnului nostru, ca Mântuitorului nostru, ca Regelui nostru, ca Marelui nostru Preot care mijloceşte pentru noi la dreapta Tatălui.

La fel, nu ne rugăm Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos, ci prin meritele şi numele lui, ne adresăm direct Tatălui, cum ne-a şi învăţat în frumoasa rugăciune „Tatăl nostru”.

Vă îndemn să credeţi despre Fiul lui Dumnezeu tot ce spune Biblia, dar cu menţiunea de rigoare, mare atenţie la traduceri: Dumnezeu prin Bibie ne îndeamnă să credem într-un singur Domn: Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu, unic-născut din Tatăl (Ioan 1:14,18; 3:16,18; 20:31), şi întâi născut din creaţie, adică El este începutul creaţiei (zidirii) lui Dumnezeu (Coloseni 1:15; Apocalipsa 3:14). Să credem că prin El au fost create toate şi pentru El, şi toate se menţin prin El (Ioan 1:1-3; 1Corinteni 8:6; Coloseni 1:15-17; Evrei 1:3).

Să credem, că El a venit pe pământ la timpul fixat, ca om, fără de păcat, născându-se din fecioara Maria sub ocrotirea şi prin minunea făcută de Dumnezeu prin Duhul lui cel Sfânt. (Galateni 4:4; Luca 1:26-35; Romani 5:19; 1Petru 2:22).

Să credem că El atunci când avea 30 de ani, a fost botezat în apă de Ioan Botezătorul, tot atunci fiind uns, adică investit în mod public la autoritatea de a fi Mesia şi Mântuitorul Lumii - asta însemnând autoritatea de a fi Cârmuitorul şi Mântoitorul Lumii, coborându-se aprobarea lui Dumnezeu peste El, prin Duhul Sfânt sub formă de porumbel (Matei 3:16-17; Luca 3.21-23).

Să credem că după botez Domnul Isus a început o lucrare de predicare a împărăţiei lui Dumnezeu, de facere de ucenici (Luca 4:43; Ioan 4:1), pe care ne-a lăsat-o şi nouă, până ce se va împlini numărul complet al ucenicilor, la venirea Sa.

Să credem că după ce Domnul Isus a împlinit lucrarea lui Dumnezeu, a fost răstignit şi a murit pentru păcatele omenirii, oferind o ispăşire dreaptă şi pe măsura gravităţii păcatului făcut de Adam şi o răscumpărare completă din păcat şi moarte (Ioan 17:4; 1Petru 2:24; 1Timotei 2:5,6).

Să credem, că a treia zi de la moartea Sa, El a înviat (1Petru 3:18; 1Corinteni 15:4,45), şi s-a arătat ucenicilor în trup de carne, timp de 40 de zile (Luca 24:36-43; Ioan 20:26-29), iar după aceea s-a înălţat în cer, la dreapta Tatălui, de unde a turnat Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii. (Fapte 1:3; 2:33).

Să credem că El va veni cu mare glorie, cu îngerii Săi, pentru a-i învia pe cei morţi în Christos, şi pentru a-i răpi la cer pe creştinii în viaţă (1Corinteni 15:23-53; 1Tesaloniceni 4:15-17), şi pentru a judeca lumea, distrugând pe cei răi, şi instaurând Regatul dreptăţii, fericirii şi al păcii eterne (Matei 16:27; 19:28; 25:31-46; Apocalipsa 11:15-18; 16:14-16).

Să credem că Christos împreună cu sfinţii vor domni o mie de ani în Regatul lui Dumnezeu, ca regi, preoţi şi judecatori (Matei 19:28, 1Corinteni 6:1-3; Apocalipsa 1:5,6; 5:9,10; 20:6).

Să credem că atunci când se vor sfârşi cei o mie de ani, Christos cu sfinţii, vor judeca atât pe îngerii răi (1Corinteni 6.2), cât şi pe toţi oamenii care vor învia la învierea generală (Ioan 5:22,28,29; Apocalipsa 20:5), iar, oamenii care nu sunt găsiţi în cartea vieţii vor fi aruncaţi în lacul de foc, care este o nimicire veşnică în moartea a doua (Apocalipsa 20:11-15; 21:8).

Să credem că după ce Domnul nostru Isus va pune capăt ultimului duşman: moartea, va preda domnia în mâna Tatălui său (1Corinteni 15:24-28).

Amin!